Contele de Saint Germain

De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte şi pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos şi lent, parcă veşnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecaţiei cu vorbă de plastilină jigneşte ca englezii, pe după perdea şi otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul şi langoarea. Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorţeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui şi puturos (ah, fierea, fierea…) ofticile şi umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât. Când amicul lui (de aceeaşi teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile lui Traian Băsescu limbuţind ode demne de…