Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Prin ultimul său editorial, Andrei Pleşu a părut a dori lansarea unei dezbateri despre cum ar putea fi salvată Dilema Veche. Cititorii de pe forum au reacţionat diferit: unii jelind şi angajându-se, cu pieptul dezvelit, să se aboneze necondiţionat, alţii anunţând că au pus deja şampania la ghiaţă, alţii, nu puţini, încercând să explice cauzele declinului şi să sugereze soluţii de resuscitare.

M-am înscris printre cei din ultima categorie deoarece, pe de o parte, nu vreau ca DV să moară iar, pe de altă parte, nu vreau nici să stipendiez partizanate politice drapate în catifele culturaliste.

Am scris aşadar un comentariu, intitulat “O lecţie neînţeleasă”, în care încercam să dezvolt  un soi de constructivism critic. Acest comentariu mi-a fost publicat pe forumul articolului din DV.

Urmărind dezbaterile de pe acest forum am fost însă neplăcut surprins să descopăr că, un fel de administrator al forumului, cu un nume total necunoscut mie, M.V. Chivu, (am aflat ulterior, informându-mă pe Internet, că este un tânăr de 35 de ani, colaborator al DV) a găsit de cuviinţă să iasă cu reteveiul printre forumiştii mai critici pentru a le demonstra cât de contondentă îi poate fi insolenţa.

Iată unul dintre răspunsurile domnului Chivu:

Nu credem ca “meritam comentarii virulente”. Iar asta nu tine nici de libertate, nici de democratie. Si tocmai pentru ca nu avem “temeri si inhibari” ne permitem sa raspundem raspicat celor care ne ureaza –  daca nu “cu intentii rele”, atunci prosteste – sa ne “odihnim in pace”. Clientii, ca sa fie regi, ar trebui sa se poarte ca atare, nu mitocaneste”.

Acest răspuns este exemplificarea perfectă a fuduliei obraznice, care se alimentează din propria inconsistenţă.  Niciunul dintre cei cărora le-a răspuns dl. Chivu nu a folosit sintagma prezentată de dânsul între ghilimele “odihnim în pace”. Şi nici nu s-a purtat, drum de o frază sau o propoziţie sau măcar un cuvânt, “mitocăneşte”.  Şi @adrianrusu şi @negrulalb au fost civilizaţi, bine intenţionaţi şi inteligenţi în ceea ce au scris (se poate verifica fără dificultate).  Dar dacă domnul Chivu este victima propriilor viscere, n-ai ce-i face:  în lipsă de argumente, inventează.

Marţi am transmis  Dilemei Vechi o replică  la această formă de comunicare practicată de M.V. Chivu, replică intitulată “ Cui nu-i place, să plece!”. Ce să vezi? Democraticul şi europeanul domn Chivu, apărătorul Dilemei Vechi (poate de cei care-i vor binele), nu a catadicsit să o publice, arătându-ne (pentru o miză prea mică, totuşi), că îmbătrânirea în rele nu ţine de vârsta din buletin ci de predispoziţii şi anturaj.

Oţi crede că poate o fi fost textul meu suburban, nepublicabil? Citiţi-l de pe blog şi decideţi.

Domnul Pleşu, fără de care  domnul Chivu şi-ar fi exersat acum talentele de bodigard cu pixul pe la vreo fiţuică-tabloid, ar trebui să ne lămurească: lupta actuală a Dilemei Vechi este pentru cititori sau împotriva cititorilor?

Deşi mi-e teamă că domnul Pleşu ne-a răspuns indirect la această nedumerire chiar în editorialul în subsolul căruia comentăm, în care nu apare nici măcar o dată cuvântul “cititor”.

Aşa că să ne întoarcem la un alt răspuns  ieşit din rărunchii domnului Chivu, şi să luăm aminte:

“Cu toate astea vă încăpăţînaţi să vă învîrtiţi pe aici, în jurul revistei ăsteia “terne si fară vlagă” pe care o mai şi comentaţi”!

Aferim!

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Dilema Veche,MV ChivuPrin ultimul său editorial, Andrei Pleşu a părut a dori lansarea unei dezbateri despre cum ar putea fi salvată Dilema Veche. Cititorii de pe forum au reacţionat diferit: unii jelind şi angajându-se, cu pieptul dezvelit, să se aboneze necondiţionat, alţii anunţând că au pus deja şampania la ghiaţă, alţii,...Blog politic si polemic