Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În postarea de acum două zile, intitulată „Atitudini”, semnalam câteva stranii forme de a exterioriza frisonul pierderii puterii, observate la unii dintre politicienii noștri proeminenți. Promiteam, totodată, să fac același lucru și cu privire la unii dintre ziariștii cât de cât notorii, înregimentați sub flamuri portocalii. Este ceea ce voi încerca în continuare .

Prima observație, ușor de sesizat de către cei familiarizați cu stiluri și tehnici de exprimare, este că printre acești așa zis ziariști există unii care nu au pic de talent literar ori de intuiție gazetărească. Scriu și vorbesc ca dracu”™: lung, dezlânat, în șabloane.  Își împănează articolele cu tot felul de detalii nesemnificative și, peste toate, urmăresc  să transmită mesaje propagandistice, de o univocitate aproape cazonă. Sunt, după părerea mea, ziariștii cu grade, infiltrați prin mai toate redacțiile. Aș exemplifica dând câteva nume de astfel de antitalente: Cartianu (Adevărul), Turturică, Câmpeanu, Sabina Fati (România Liberă), Mircea Marian, Dan Andronic (EVZ). Pentru mine, a-i citi pe aceștia are o singură utilitate: să descifrez, cu o clipă înainte de a se produce, unele dintre manevrele pregătite din umbră de diverse centre oculte de influență. Care pe cine sprijină și cu ce tip de muniție. O extrem de îmbogățitoare experiență în acest sens a fost aceea din perioada premergătoare Congresului PDL, când se luptau prin toate subteranele taberele Blaga și Udrea. Exista falanga talibanizată a conspiraților de la EVZ și falaga emancipată a „iconoclaștilor” de la RL.

O a doua observație se referă la ziariștii de profesie, cu studii de specialitate, experiență redacțională, și, din când în când, chiar cu verb. Aici s-ar încadra Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Andreea Pora.  Observația constă în aceea că acești oameni fac mare caz de principii și obiectivitate dar se simt bine doar înrolați. Evenimentele din ultima vreme i-au obligat însă la un examen dur: să dea piept cu paradoxuri dintre cele mai ermetice, care le depășeau dramatic  talentul și inventivitatea.

Să aspiri a câștiga de partea ta poporul,  încăpățânându-te să faci echipă cu aceia pe care acest popor îi detestă în proporție de 90%,

să-i acuzi pe adversarii tăi ziariști de imoralitate și rabat la deontologie, fiind în același timp avocatul primilor imorali și ruinători ai țării,

nu par a fi alegeri prea ințelepte.

Ion Cristoiu, un practicant al paradoxului și un profitor de pe urma acestuia, o mai scoate la vopsea: când prezentul îi contrazice profețiile, o dă pe „a fost odată”. Trece, până se mai liniștesc apele, pe articole de istorie:  ce fireturi a mai adăugat  Antonescu la uniforma militară, în care dintre colțurile gurii își ținea Argetoianu  țigara, și astfel se extrage cu grație din pâlnia uraganului. Ceilalți insă, mai neajutorați de soartă și aptitudini, își exteriorizează artistic frustrările: Robert Turcescu prin culori, devenind pe zi ce trece mai negru la față, Andreea Pora prin sunete, exprimându-se tot mai des prin interjecții.

Aș mai evidenția și o a treia categorie în rândul celor care, chipurile, fac  jurnalistică.  Categoria gălăgioșilor imunzi.  Două exemple, să vă clarificați: Mircea Mihăieș, cel pe care l-am supranumit, datorită producțiilor lui irespirabile, „bomba cu biogaz”, și Sebastian Lăzăroiu – „aberatorul” de pe deal.

Aceste persoane aparțin unei tipologii care, grefată pe îndeletnicirea de a scrie, produce ceea ce unii numesc deliruri scatologice. De Mircea Mihăieș m-am ocupat îndelung, până mi-a pierit tot interesul, așa că de data asta îl reportez până când se va găsi cineva să ceară deshumarea lui . Și pe Sebastian Lăzăroiu l-am mai făcut erou de pamflet uneori dar lui, totuși, îi voi dedica azi un rând. M-a inspirat titlul articolului pe care l-a publicat în „celebra” platformă de comentarii  „Hydepark” (un fel de magazie de rebuturi a EVZ), titlu care sună astfel: „Victor Ponta, plagiatorul – schizofren”.

Cum vi se pare? Nu-i așa că vă inspiră milă? Nu Ponta, evident, el e pe cai mari, ci transparentul Lăzăroiu. Mă întreb: oare câtă frustrare trebuie să acumulezi ca tu, sociolog de formație, cu știința mecanismelor de percepție populară, să-ți expui așa, în slip cu șnur, bărbăția în putrefacție?

În fine, cred că până la urmă ar trebui să-i mulțumim lui Lăzăroiu. Fără elucubrațiile pe care i le-a băgat în cap aventurierului Băsescu, poate că acesta n-ar fi gafat într-atât de mult încât azi să avem un guvern normal.

Nu-i mulțumim lui Lăzăroiu? Cum vreți! Dar, totuși, puțină compasiune…?

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Andreea Pora,Basescu,Blaga,Campeanu,Cartianu,Dan Andronic,EVZ,Hydepark,Ion Cristoiu,Mircea Marian,Mircea Mihaies,Robert Turcescu,Romania Libera,Sabina Fati,Sebastian Lazaroiu,Turturică,UdreaÎn postarea de acum două zile, intitulată 'Atitudini', semnalam câteva stranii forme de a exterioriza frisonul pierderii puterii, observate la unii dintre politicienii noștri proeminenți. Promiteam, totodată, să fac același lucru și cu privire la unii dintre ziariștii cât de cât notorii, înregimentați sub flamuri portocalii. Este ceea ce...Blog politic si polemic