Cu presa portocalie la psihiatru

În postarea de acum două zile, intitulată “Atitudini”, semnalam câteva stranii forme de a exterioriza frisonul pierderii puterii, observate la unii dintre politicienii noştri proeminenţi. Promiteam, totodată, să fac acelaşi lucru şi cu privire la unii dintre ziariştii cât de cât notorii, înregimentaţi sub flamuri portocalii. Este ceea ce voi încerca în continuare . (more…)
continuare...

Sabina Fati şi şoricelul din corsaj

(Acest comentariu a fost propus spre postare pe forumul Romaniei Libere la articolul Sabinei Fati intitulat "De ce vor ungurii sa-si apere cu arma in mana Tinutul Secuiesc?", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Când, în urmă cu vreo lună, România Liberă mi-a cenzurat  un comentariu intitulat “Editorialist sau propagandist”, care viza un penibil articol al doamnei Fati încropit din colaje ale discursului propagandei portocalii, am înţeles că în redacţia RL doamna Fati nu este un fitecine ci o persoană cu protecţie superioară. Ideile textelor sale nu-i aparţin şi, tocmai de aceea devin interesante. Putem, citindu-le, afla direcţiile ideologice impuse de la Cotroceni şi Victoria. (more…)
continuare...

Editorialist sau propagandist?

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Romania Libera al Sabinei Fati, intitulat "Cum a ajuns Felix presedintele USL", editorial ce poate fi citit accesand linkul )  COMENTARIU CENZURAT POLITIC DE ROMANIA LIBERA Scriind editoriale, doamna Fati ar trebui să ştie că i s-a ridicat ştacheta de simplu propagandist. Sigur, în condiţia dânsei de promovată ca Oprea de la Apărare, pentru meritul de a fi cel puţin la fel de obedientă pe cât este de vulnerabilă, orice pas greşit, orice acces de obiectivitate faţă de puterea care a numit-o, poate însemna retrogradarea la condiţia anterioară de scrib. (more…)
continuare...

Cazul Ridzi: vinovaţii şi Victima

(comentariu postat parţial la articolul din RL al doamnei Sabina Fati intitulta “Blatul pentru Ridzi”, articol ce poate fi citit accesând linkul ) Doamna Sabina Fati de la Romania Libera nu intră de obicei in atenţia mea critică. Este, în corul pro – băsescian, o voce joasă, de acompaniament bazal şi cam atât. Neavând ieşiri la rampă cu solouri de coloratură unde să exhibe tupeu şi grobianism, ca Mircea Mihăieş, ori câmpi bătuţi cu graţie literară ca Andrei Pleşu, nu mă enervează îndeajuns pentru a-mi stârni comentarii. (more…)
continuare...