Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În postarea de acum două zile, intitulată “Atitudini”, semnalam câteva stranii forme de a exterioriza frisonul pierderii puterii, observate la unii dintre politicienii noştri proeminenţi. Promiteam, totodată, să fac acelaşi lucru şi cu privire la unii dintre ziariştii cât de cât notorii, înregimentaţi sub flamuri portocalii. Este ceea ce voi încerca în continuare .

Prima observaţie, uşor de sesizat de către cei familiarizaţi cu stiluri şi tehnici de exprimare, este că printre aceşti aşa zis ziarişti există unii care nu au pic de talent literar ori de intuiţie gazetărească. Scriu şi vorbesc ca dracu’: lung, dezlânat, în şabloane.  Îşi împănează articolele cu tot felul de detalii nesemnificative şi, peste toate, urmăresc  să transmită mesaje propagandistice, de o univocitate aproape cazonă. Sunt, după părerea mea, ziariştii cu grade, infiltraţi prin mai toate redacţiile. Aş exemplifica dând câteva nume de astfel de antitalente: Cartianu (Adevărul), Turturică, Câmpeanu, Sabina Fati (România Liberă), Mircea Marian, Dan Andronic (EVZ). Pentru mine, a-i citi pe aceştia are o singură utilitate: să descifrez, cu o clipă înainte de a se produce, unele dintre manevrele pregătite din umbră de diverse centre oculte de influenţă. Care pe cine sprijină şi cu ce tip de muniţie. O extrem de îmbogăţitoare experienţă în acest sens a fost aceea din perioada premergătoare Congresului PDL, când se luptau prin toate subteranele taberele Blaga şi Udrea. Exista falanga talibanizată a conspiraţilor de la EVZ şi falaga emancipată a “iconoclaştilor” de la RL.

O a doua observaţie se referă la ziariştii de profesie, cu studii de specialitate, experienţă redacţională, şi, din când în când, chiar cu verb. Aici s-ar încadra Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Andreea Pora.  Observaţia constă în aceea că aceşti oameni fac mare caz de principii şi obiectivitate dar se simt bine doar înrolaţi. Evenimentele din ultima vreme i-au obligat însă la un examen dur: să dea piept cu paradoxuri dintre cele mai ermetice, care le depăşeau dramatic  talentul şi inventivitatea.

Să aspiri a câştiga de partea ta poporul,  încăpăţânându-te să faci echipă cu aceia pe care acest popor îi detestă în proporţie de 90%,

să-i acuzi pe adversarii tăi ziarişti de imoralitate şi rabat la deontologie, fiind în acelaşi timp avocatul primilor imorali şi ruinători ai ţării,

nu par a fi alegeri prea inţelepte.

Ion Cristoiu, un practicant al paradoxului şi un profitor de pe urma acestuia, o mai scoate la vopsea: când prezentul îi contrazice profeţiile, o dă pe “a fost odată”. Trece, până se mai liniştesc apele, pe articole de istorie:  ce fireturi a mai adăugat  Antonescu la uniforma militară, în care dintre colţurile gurii îşi ţinea Argetoianu  ţigara, şi astfel se extrage cu graţie din pâlnia uraganului. Ceilalţi insă, mai neajutoraţi de soartă şi aptitudini, îşi exteriorizează artistic frustrările: Robert Turcescu prin culori, devenind pe zi ce trece mai negru la faţă, Andreea Pora prin sunete, exprimându-se tot mai des prin interjecţii.

Aş mai evidenţia şi o a treia categorie în rândul celor care, chipurile, fac  jurnalistică.  Categoria gălăgioşilor imunzi.  Două exemple, să vă clarificaţi: Mircea Mihăieş, cel pe care l-am supranumit, datorită producţiilor lui irespirabile, “bomba cu biogaz”, şi Sebastian Lăzăroiu – “aberatorul” de pe deal.

Aceste persoane aparţin unei tipologii care, grefată pe îndeletnicirea de a scrie, produce ceea ce unii numesc deliruri scatologice. De Mircea Mihăieş m-am ocupat îndelung, până mi-a pierit tot interesul, aşa că de data asta îl reportez până când se va găsi cineva să ceară deshumarea lui . Şi pe Sebastian Lăzăroiu l-am mai făcut erou de pamflet uneori dar lui, totuşi, îi voi dedica azi un rând. M-a inspirat titlul articolului pe care l-a publicat în “celebra” platformă de comentarii  “Hydepark” (un fel de magazie de rebuturi a EVZ), titlu care sună astfel: “Victor Ponta, plagiatorul – schizofren”.

Cum vi se pare? Nu-i aşa că vă inspiră milă? Nu Ponta, evident, el e pe cai mari, ci transparentul Lăzăroiu. Mă întreb: oare câtă frustrare trebuie să acumulezi ca tu, sociolog de formaţie, cu ştiinţa mecanismelor de percepţie populară, să-ţi expui aşa, în slip cu şnur, bărbăţia în putrefacţie?

În fine, cred că până la urmă ar trebui să-i mulţumim lui Lăzăroiu. Fără elucubraţiile pe care i le-a băgat în cap aventurierului Băsescu, poate că acesta n-ar fi gafat într-atât de mult încât azi să avem un guvern normal.

Nu-i mulţumim lui Lăzăroiu? Cum vreţi! Dar, totuşi, puţină compasiune…?

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Andreea Pora,Basescu,Blaga,Campeanu,Cartianu,Dan Andronic,EVZ,Hydepark,Ion Cristoiu,Mircea Marian,Mircea Mihaies,Robert Turcescu,Romania Libera,Sabina Fati,Sebastian Lazaroiu,Turturică,UdreaÎn postarea de acum două zile, intitulată “Atitudini”, semnalam câteva stranii forme de a exterioriza frisonul pierderii puterii, observate la unii dintre politicienii noştri proeminenţi. Promiteam, totodată, să fac acelaşi lucru şi cu privire la unii dintre ziariştii cât de cât notorii, înregimentaţi sub flamuri portocalii. Este ceea ce...Blog politic si polemic