Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Tuşa Aglaia e cea mai tare din  sat la pus şi vândut varză murată. Are trei putini mari şi asta i-a dat curajul să-şi facă un SRL, ca să intre în legalitate cu comerţul. “C-aşa a înnebunit lumea modernă acu’, de când cu Europa: auzi, legalitate. Să leşini…”. Sediul social: şopronul din bătătură, declarat spaţiu de producţie.

Cu certificatul frumos colorat învelit într-o pungă transparentă de plastic, primul drum îl face la piaţa de murături, să-şi ia tarabă. E-n şlapi, şi-a sumes mânecile de la cămaşa, prea largă, a lu’ mototolu’ de bărbat-su, năduşeala i-a lipit sfori de păr pe gât şi frunte.

La piaţă, ce să vezi, reguli. Vânzători şi mai mari şi mai mici, primii mai la caimac, ăilalţi mai la fereală, toţi cu şorţ de muşama, cu mănuşi ca punga ei, cu cipilică pe cap.

Şefu’ cu care-a vorbit o duce la fundu – fundului şi-i arată o dărăpănătură de tejghea:

–          Aici. Şi să-ţi iei echipament. Noi suntem o piaţă ecologică. Aşa cere ISO…

–          Hai să mori tu… îi răspunde Aglaia, aşa cum s-a-nvăţat cu cocoşul ei bătăuş când sare pe ea de parc-ar vrea s-o calce. M-ai văzut aşa, mai proastă, sau ce?

Astfel a înţeles Aglaia să facă politică externă. Cu gură mare, cu fudulie şi, ca la ea prin coteţe, pusă pe speriat orătăniile. Rezultatul?  Un deget lung spre cer! Tot acolo unde i-a zis administratorul a trebuit să-şi trambaleze  putinile iar ăia din jur, cu nasurile pe sus, au început s-o privească chiondorâş şi să se aplece să-şi lege şireturile când ea încerca să le mai scape vreo vorbă.

Într-o zi pe bărbatul Aglaiei l-a luat burta. Rău şi rău. L-a dus în grabă la spital şi acolo doctorii i-au zis că sau stă cu el sau … arpacaşu’.  A trebuit să se roage de cumnatu-său de la oraş, unu cu aere şi cu ochelari, pe care nu l-a-nghiţit niciodată, Gheorghe, să-i ţină locul câteva zile la biznisu’ de la piaţă.

Omul s-a dus, a dat cuviincios bună ziua şi, într-o săptămână, s-a făcut prieten cu toţi. Nu conta că unii erau mai spălăciţi şi mai peltici, alţii mai tuciurii, alţii mai visând la seceră şi ciocan. Le vorbea frumos, le zâmbea, spunea sărut – mâna la doamne şi, aşa, sufletele se desferecau. Un moment decisiv a fost când i-a poftit să guste din varza lui. N-a existat  unul să nu i-o laude. Au urmat invitaţii la giointvenceruri cu mahării burtoşi din faţă, ce ţineau vadul ăl mai bun, apoi s-a aciuat şi el pe lângă ei, a intrat în rândul lumii bune, pantalonii au început să nu-l mai încapă.

Astfel a inţeles Gheorghe să facă diplomaţie.

Morala 1: ce strică politica improvizaţiei şi a lipsei de educaţie poate repara diplomaţia inteligenţei şi a bunului simţ.

Morala 2: când vrei să îndrepţi o prostie, nu-l trimiţi s-o repare tot pe cel care a făcut-o.

 

Toate cele de mai sus pentru că sunt pline ziarele momentului de întrebarea: cine merge la următorul Consiliu European, Băsescu sau Ponta?

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Consiliul European,diplomatie,Europa,ISO,Politica externa,Ponta,varza murataTuşa Aglaia e cea mai tare din  sat la pus şi vândut varză murată. Are trei putini mari şi asta i-a dat curajul să-şi facă un SRL, ca să intre în legalitate cu comerţul. “C-aşa a înnebunit lumea modernă acu’, de când cu Europa: auzi, legalitate. Să leşini…”. Sediul...Blog politic si polemic