Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]


Supranumiţii “intelectuali ai lui Băsescu”  au toţi, în cea mai săracă ţară a Uniunii Europene,   branşamente lunare solide la banii publici. Doi conduc  Institutul Cultural Român, alţi doi realizează săptămânal o emisiune în prime time la televiziunea naţională, alţii sunt ba şefi de comisii prezidenţiale, ba europarlamentari din partea partidului de guvernământ, ba răsfăţati ai celor numiţi înainte, prin promovare şi publicare privilegiate în plan intern şi international.

Evident că niciunul dintre aceştia nu acceptă că în schimbul  avantajelor primite ar fi făcut compromisuri cu conştiinţa sa. Toţi se complac cu acest statut de cocotă înveşmântată în rochie de mireasă, susţinând la un unison suspect de sărac în adevăruri substantiale, că ceea ce i-a apropiat de  Băsescu a fost temeritatea acestuia de a condamna comunismul. Cu alte cuvinte domniile lor s-ar raporta, chipurile, la nişte standarde morale superioare, venind din tragismul istoriei neamului, transgresând astfel imperfecţiunile unui prezent  cu multe dar nesemnificative turbulenţe. În vreme ce noi, pigmeii lor critici, neavând anvergura de a priza direct eternitatea,  vorbim din mijlocul muşuroiului, cu acces limitat doar la orizontul îngust al aglomeraţiei plebei.

Toată această argumentaţie “intelectualistă”, pe care ne-o aruncă în faţă cu atâta emfază aceşti sinecurişti, nu este nimic altceva decât un alibi visceral pentru  laşitatea lor de a se năpusti peste rând în bărcile de salvare ale Titanicului.

Puţin le pasă lor, în realitate,  de condamnarea comunismului.  Cine se referă cu onestitate la teme de o atare gravitate ar trebui să dovedească  un profund cult al predecesorilor, al pionerilor şi martirilor luptei anticomuniste din România. Cu atât mai mult cu cât, nefiind deloc o ţară cu excedent de asemenea figure eroice,  valoarea naţională a acestora capătă dimensiuni mitice.

Dovedesc  intelectualii lui Băsescu un astfel de cult? Aiurea! De fapt nici nu te poţi aştepta la aşa ceva de la unii care au “suferit” comunismul într-un confort tăcut, prudent, nădăjduind  de la alţii sacrificii personale “nebuneşti”.

Să nu uităm cine erau disidenţii anticomunişti din ţară în 1989! Cei mai vizibili, doi, ferecaţi de securitate în domicilii forţate, erau Doinea Cornea şi Mircea Dinescu. Aparţine azi vreunul dintre aceştia, încă în viaţă, avangardei anticomuniste a lui Băsescu şi a găştii lui de propagandişti cu ştaif? Amintiţi-vă cu câtă furie proletară l-a împroşcat primul anticomunist al ţării pe Mircea Dinescu atunci când acesta şi-a permis să nu fie de acord cu el. Şi cu câtă barbară înverşunare i-au ţinut isonul “conştiinţele neamului” înrolate în lupta de salvare spirituală întru desăvârşirea diabolizării naţionale.

Dacă Doina Cornea l-ar fi susţinut azi pe Traian Băsescu, fiţi siguri că ea ar fi fost abordată ca un fel de stemă pe toate stindardele de luptă anticomunistă ale acestor intelectuali cu armuri portocalii. Faptul că Doina Cornea nu a crezut nicio clipă în vodevilul anticomunist al lui Băsescu şi a pactizat tranşant cu  tabăra opusă acestuia şi, la vremea respectivă, cu  soluţia Johannis, nu i-a pus deloc pe gânduri pe alde Mihăieş şi Tismăneanu. Întrucât  ar fi fost prea mult, chiar şi pentru nişte lichele, să îşi permită a o ataca pe Doina Cornea aşa cum au facut-o cu Zoe Petre (de exemplu), au muşcat până la sânge zăbala ce se opunea ticăloşiei din ei şi au tăcut. Sunt sigur însă că de-abia o aşteaptă să-l urmeze pe Vasile Paraschiv pe drumul eternităţii demne, pentru a încerca să şi-o adjudece şi pe Doina Cornea, cu acelaşi abject dispreţ faţă de adevăr  cu care Vladimir Tismăneanu  a avut tupeul să-l evoce pe  Vasile Paraschiv scoţând din portretul anticomunist al acestuia, lecţia usturătoare pe care i-a servit-o lui Traian Băsescu şi denunţarea Raportului Tismăneanu  drept un document tendenţios şi  mistificator.

Intr-o luptă ideologică,  asemeni celei anticomuniste pe care  încearcă să o instrumenteze cu butaforie de Buftea “intelectualii lui Băsescu”,  pentru a-şi justifica oportunismul şi laşitatea, trebuie, dacă nu un scenariu convingător, măcar un lider cât de cât plauzibil.  Să-ţi desemnezi  portdrapel  al unei asemenea cruciade pe autodeclaratul comunist Traian Băsescu, atâta vreme cât sunt incă în viaţă monştri sacri ai cauzei anticomuniste precum Regele Mihai ori Ion Diaconescu, ori Doina Cornea, toţi desolidarizaţi explicit de preşedinte (dece oare?),  este nu doar o impostură descalificantă ci şi o dovadă de imensă şi calificantă prostie.

Contele de Saint GermainEditorialeanticomunism,Doina Cornea,intelectualii lui Basescu,regele Mihai,Traian BasescuSupranumiţii “intelectuali ai lui Băsescu”  au toţi, în cea mai săracă ţară a Uniunii Europene,   branşamente lunare solide la banii publici. Doi conduc  Institutul Cultural Român, alţi doi realizează săptămânal o emisiune în prime time la televiziunea naţională, alţii sunt ba şefi de comisii prezidenţiale, ba europarlamentari din partea...Blog politic si polemic