Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]


Supranumiții „intelectuali ai lui Băsescu”Â  au toți, în cea mai săracă țară a Uniunii Europene,   branșamente lunare solide la banii publici. Doi conduc  Institutul Cultural Român, alți doi realizează săptămânal o emisiune în prime time la televiziunea națională, alții sunt ba șefi de comisii prezidențiale, ba europarlamentari din partea partidului de guvernământ, ba răsfățati ai celor numiți înainte, prin promovare și publicare privilegiate în plan intern și international.

Evident că niciunul dintre aceștia nu acceptă că în schimbul  avantajelor primite ar fi făcut compromisuri cu conștiința sa. Toți se complac cu acest statut de cocotă înveșmântată în rochie de mireasă, susținând la un unison suspect de sărac în adevăruri substantiale, că ceea ce i-a apropiat de  Băsescu a fost temeritatea acestuia de a condamna comunismul. Cu alte cuvinte domniile lor s-ar raporta, chipurile, la niște standarde morale superioare, venind din tragismul istoriei neamului, transgresând astfel imperfecțiunile unui prezent  cu multe dar nesemnificative turbulențe. În vreme ce noi, pigmeii lor critici, neavând anvergura de a priza direct eternitatea,  vorbim din mijlocul mușuroiului, cu acces limitat doar la orizontul îngust al aglomerației plebei.

Toată această argumentație „intelectualistă”, pe care ne-o aruncă în față cu atâta emfază acești sinecuriști, nu este nimic altceva decât un alibi visceral pentru  lașitatea lor de a se năpusti peste rând în bărcile de salvare ale Titanicului.

Puțin le pasă lor, în realitate,  de condamnarea comunismului.  Cine se referă cu onestitate la teme de o atare gravitate ar trebui să dovedească  un profund cult al predecesorilor, al pionerilor și martirilor luptei anticomuniste din România. Cu atât mai mult cu cât, nefiind deloc o țară cu excedent de asemenea figure eroice,  valoarea națională a acestora capătă dimensiuni mitice.

Dovedesc  intelectualii lui Băsescu un astfel de cult? Aiurea! De fapt nici nu te poți aștepta la așa ceva de la unii care au „suferit” comunismul într-un confort tăcut, prudent, nădăjduind  de la alții sacrificii personale „nebunești”.

Să nu uităm cine erau disidenții anticomuniști din țară în 1989! Cei mai vizibili, doi, ferecați de securitate în domicilii forțate, erau Doinea Cornea și Mircea Dinescu. Aparține azi vreunul dintre aceștia, încă în viață, avangardei anticomuniste a lui Băsescu și a găștii lui de propagandiști cu ștaif? Amintiți-vă cu câtă furie proletară l-a împroșcat primul anticomunist al țării pe Mircea Dinescu atunci când acesta și-a permis să nu fie de acord cu el. Și cu câtă barbară înverșunare i-au ținut isonul „conștiințele neamului” înrolate în lupta de salvare spirituală întru desăvârșirea diabolizării naționale.

Dacă Doina Cornea l-ar fi susținut azi pe Traian Băsescu, fiți siguri că ea ar fi fost abordată ca un fel de stemă pe toate stindardele de luptă anticomunistă ale acestor intelectuali cu armuri portocalii. Faptul că Doina Cornea nu a crezut nicio clipă în vodevilul anticomunist al lui Băsescu și a pactizat tranșant cu  tabăra opusă acestuia și, la vremea respectivă, cu  soluția Johannis, nu i-a pus deloc pe gânduri pe alde Mihăieș și Tismăneanu. Întrucât  ar fi fost prea mult, chiar și pentru niște lichele, să își permită a o ataca pe Doina Cornea așa cum au facut-o cu Zoe Petre (de exemplu), au mușcat până la sânge zăbala ce se opunea ticăloșiei din ei și au tăcut. Sunt sigur însă că de-abia o așteaptă să-l urmeze pe Vasile Paraschiv pe drumul eternității demne, pentru a încerca să și-o adjudece și pe Doina Cornea, cu același abject dispreț față de adevăr  cu care Vladimir Tismăneanu  a avut tupeul să-l evoce pe  Vasile Paraschiv scoțând din portretul anticomunist al acestuia, lecția usturătoare pe care i-a servit-o lui Traian Băsescu și denunțarea Raportului Tismăneanu  drept un document tendențios și  mistificator.

Intr-o luptă ideologică,  asemeni celei anticomuniste pe care  încearcă să o instrumenteze cu butaforie de Buftea „intelectualii lui Băsescu”,  pentru a-și justifica oportunismul și lașitatea, trebuie, dacă nu un scenariu convingător, măcar un lider cât de cât plauzibil.  Să-ți desemnezi  portdrapel  al unei asemenea cruciade pe autodeclaratul comunist Traian Băsescu, atâta vreme cât sunt incă în viață monștri sacri ai cauzei anticomuniste precum Regele Mihai ori Ion Diaconescu, ori Doina Cornea, toți desolidarizați explicit de președinte (dece oare?),  este nu doar o impostură descalificantă ci și o dovadă de imensă și calificantă prostie.

Contele de Saint GermainEditorialeanticomunism,Doina Cornea,intelectualii lui Basescu,regele Mihai,Traian BasescuSupranumiții 'intelectuali ai lui Băsescu'Â  au toți, în cea mai săracă țară a Uniunii Europene,   branșamente lunare solide la banii publici. Doi conduc  Institutul Cultural Român, alți doi realizează săptămânal o emisiune în prime time la televiziunea națională, alții sunt ba șefi de comisii prezidențiale, ba europarlamentari din partea...Blog politic si polemic