Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat „Domnul cu mila…”. Acest articol poate fi citit accesand linkul

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-domnul-cu-mila-913722.html )

Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declarațiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată și speculată imediat de forumiști necondescendenți, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicație sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacție pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiași cu fanii președintelui (după vorbă, după faptă): ca și în cazul „pixelului albastru”, când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut și în acest caz, al „polonezului” Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidența și acuzându-i pe acuzatori de malversațiune.

La momentul respectiv m-am abținut să comentez cireașa, deși era tentant de zemoasă, preferând a trage semnale de alarmă asupra tortului pe care ea era pusă,  tort preparat cu groaznic de mult colesterol propagandistic.

Azi, MC ne cadorisește cu o chiflă de colecție, scăpată din chiar aluatul competențelor sale academice, literatura română. Îl confundă, pur și simplu, pe Arvinte al lui Donici cu Hagi Tudose al lui Delavrancea.

De-o fi grav sau nu, decideți singuri. Mie mi se pare însă simptomatic.

În primul rând pentru că, dacă nu trădează semidoctism, trădează multă superficialitate și dispreț față de cititor. Ar fi fost atât de simplu ca MC să verifice înainte și să nu se expună penibilului. Nu a făcut-o însă pentru că, lăudat adesea fără măsură și uneori fără noimă, a ajuns să se creadă infailibil.

În al doilea rând confuzia sa mi se pare simptomatică pentru că, mutatis mutandis, această autosuficiență care-l determină să aibă doar certitudini, să nu mai opereze cu dubitative, se regăsește și în judecățile sale politice, excluzându-i-le de la orice podiumuri de obiectivitate sau raportare morală.

Să nu ne lăsăm înșelați de multitudinea de „nu știu, nu mai sunt sigur, naiba știe, poate…” din editorialul de azi. Este forma dlui. MC  de a șerpui stilistic între două realități neconvenabile: aceea că s-a înșelat când a crezut că gloaba pe care a pariat este un pur sânge arab și aceea că nu are tăria să recunoască tranșant, până la capăt, acest lucru. Dovada ne-o oferă singur la sfârșit când, epuizat de atâta retorică ambiguă, se redă condiției sale originale de combatant captiv, cu ochelari de cal: „Televiziunile vor lătra tot mai nerușinat”.

Această obsesie a televiziunilor malefice, într-o vreme în care realitatea politicilor aberante, abuzive și distructive cu care este condusă această țară bate orice record de manipulare în masă, nu este altceva decât un reflex al furiei și fricii de nota de plată ale unei autocrații lașe, în plin naufragiu.

Replica citată din Cărtărescu referitoare la televiziuni este parcă desprinsă din propaganda anti „Europa Liberă” a regimului Ceaușescu, în zilele de pe urmă ale acestuia.

Contele de Saint GermainPolemicecartarescu,confuzii,Domnul cu mila,Europa Libera,Havel,Herta Muller(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat 'Domnul cu mila...'. Acest articol poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-domnul-cu-mila-913722.html ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declarațiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu...Blog politic si polemic