Alina Mungiu Pippidi îşi începe anul editorialistic cu stângul

Comentariu cenzurat de Romania Libera, O romanie Curata si de dna. Alina Mungiu Pippidi Doamna Alina Mungiu Pippidi, pe care deseori de-a lungul timpului am citat-o laudativ pe blogul meu, comite la acest început de an un articol în România Liberă care produce confuzie printre cei care o creditează cu bunăcredinţă şi rumoare jubilativă printre ceilalţi. (more…)
continuare...

Blestemul unei alegeri greşite

Într-un editorial siropos, scris după reţeta compoturilor uşoare,  Mircea Cărtărescu mai face o dată ce ştie el mai bine, se autocompătimeşte. Lumea levitează pe orbite suprapuse în jurul său, înlăcrimată, încercănată, adulatoare, implorându-i reîntoarcerea în jurnalistica politică iar el, ca un soare răcit de o mâhnire existenţială, explică acestei lumi de ce nu-l merită. (more…)
continuare...

Un caraghios fudul

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat " Razboiul ratatilor", articol ce poate fi citit accesand linkul )   Mircea Cărtărescu, împletoşat precum regina ridurilor ce-şi împleteşte codiţe să ne-amăgească de la spate, calcă în străchini ori de câte ori mai incearcă să tragă un retuş portretului său de îmbătrânit în rele. (more…)
continuare...

“Realitatea” lui Andrei Pleşu şi specula mediatică

(acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul al lui Andrei Plesu intitulat " Balciul national", articol ce poate fi citit accesand linkul ) (Eugen Barbu, 1979, despre Europa Liberă: “…trădătorii şi pederaştii acestei oficine care ne improaşcă cu balele lor de cîini turbaţi, încercând să ne convingă că realitatea nu e cea pe care o trăim noi, zi de zi, ci aia pe care o maimuţăresc ei, seară de seară”. Andrei Pleşu, 2011, Adevărul: “Ar fi exagerat să vorbesc de o imagine generală sumbră Dacă însă te uiţi la televizor, te trezeşti confruntat cu o altă Românie…”.) Prima nedumerire inspirată de articolul de azi este: de unde şi-o lua, Andrei Pleşu, realitatea pe care o comentează? (more…)
continuare...

Mircea Cărtărescu şi sentimentul patriotic

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-şi rateze mesajele şi să-şi compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aş fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (more…)
continuare...

Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura

(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) “Răutatea” arătată de Nadal înaintea şi în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box  o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulţi puţini în funcţie de vremuri şi cromozomi, care-şi trăiesc viaţa ca pe o permanentă luptă. Pentru că aşa aleg ei sau obligaţi. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcaţii,  pe vremea comunismului, cum sunt părinţii de copii handicapaţi sau canceroşii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentinţă dată la beţie de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleşu, sedus de…
continuare...

Confuziile domnului Cărtărescu

(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declaraţiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată şi speculată imediat de forumişti necondescendenţi, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicaţie sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacţie pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiaşi cu fanii preşedintelui (după vorbă, după faptă): ca şi în cazul “pixelului albastru”, când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut şi în acest caz, al “polonezului” Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidenţa şi acuzându-i pe acuzatori de malversaţiune. La momentul respectiv…
continuare...