Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

EDITORIALUL DE JOI

Azi se împlinește o săptămână de când am deschis acest blog. Nu știu dacă 400 de vizitatori unici și 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puțin. Ce știu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam să polemizez politic comentând pe forumuri diverse articole din ziare, nu o sesizasem.

Îi percep pe aceia care au curiozitatea să-mi intre pe blog ca pe niște musafiri în propria-mi casă față de care am, cel puțin, datoria ospitalității. Mă surprind consumând tot mai mult timp imaginându-mi gesturi inteligente prin care aș putea să-i seduc, să-i fac să se simtă bine, să se mai întoarcă.

Astfel a apărut ideea de a face din ziua de duminică „Ziua Ludicului”; prilej de descătușare a acumulărilor generate de politic într-un fel mai relaxat, jucându-ne și, în același timp, continuându-ne lupta prin ironie, sarcasm dacă e nevoie, împotriva unui adversar prea preocupat de puterea în formă brută pentru a fi redutabil și în planul luptei cu inteligența.

Apoi am decis să introduc pe acest blog niște rubrici fixe și exclusive, în care să postez articole ce nu au fost și nu vor fi publicate în altă parte, ce vor putea fi citite doar aici.

„Crochiul de Marți”, „Editorialul de Joi” și „Revista Presei de Sâmbătă” vor încerca  astfel să devină rubrici permanente către care mulții – puținii cititori ai blogului să se întoarcă săptămânal, ca spre niște certitudini.

Cât despre opiniile mele, sunt conștient că ele nu pot fi tot timpul, pe orice temă, pe gustul tuturor. Tot ce pot face, și vă asigur de asta, este să încerc a rămâne în permanență, cu bune și rele, eu însumi. Adică o persoană care, pentru a-și păstra o distanță obiectivă față de „certitudini” discutabile, mai degrabă relativizează decât să se cantoneze în sentințe fără recurs. O astfel de atitudine poate părea unora duplicitară. Pentru mine este însă o garanție a dreptului la nuanțe.

M-ar bucura să primesc, din partea celor care mă vizitează și citesc, mesaje cu sarcină „+”,  „”“” sau chiar neutră,  reflectând aprecieri, critici, sugestii. Nu le pot promite tuturor răspuns dar, când condițiile o vor permite și/sau imperativul situațiilor va ordona, voi răspunde prezent.

Celor care citesc acum aceste rânduri le dau întâlnire, zilnic, în virtualul blogului meu unde vor putea citi cel puțin un comentariu nou față de ziua precedentă.

Maine va fi probabil o analiză a editorialului semnat de Mircea Cărtărescu în EVZ iar sâmbătă va fi cu certitudine „Revista Presei”.

La bună revedere!

Contele de Saint GermainEditorialul de joiCrochiul de Marți,Editorialul de Joi,Revista Presei de Sâmbătă,Ziua LudiculuiEDITORIALUL DE JOI Azi se împlinește o săptămână de când am deschis acest blog. Nu știu dacă 400 de vizitatori unici și 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puțin. Ce știu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam...Blog politic si polemic