Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

EDITORIALUL DE JOI

Azi se împlineşte o săptămână de când am deschis acest blog. Nu ştiu dacă 400 de vizitatori unici şi 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puţin. Ce ştiu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam să polemizez politic comentând pe forumuri diverse articole din ziare, nu o sesizasem.

Îi percep pe aceia care au curiozitatea să-mi intre pe blog ca pe nişte musafiri în propria-mi casă faţă de care am, cel puţin, datoria ospitalităţii. Mă surprind consumând tot mai mult timp imaginându-mi gesturi inteligente prin care aş putea să-i seduc, să-i fac să se simtă bine, să se mai întoarcă.

Astfel a apărut ideea de a face din ziua de duminică “Ziua Ludicului”; prilej de descătuşare a acumulărilor generate de politic într-un fel mai relaxat, jucându-ne şi, în acelaşi timp, continuându-ne lupta prin ironie, sarcasm dacă e nevoie, împotriva unui adversar prea preocupat de puterea în formă brută pentru a fi redutabil şi în planul luptei cu inteligenţa.

Apoi am decis să introduc pe acest blog nişte rubrici fixe şi exclusive, în care să postez articole ce nu au fost şi nu vor fi publicate în altă parte, ce vor putea fi citite doar aici.

“Crochiul de Marţi”, “Editorialul de Joi” şi “Revista Presei de Sâmbătă” vor încerca  astfel să devină rubrici permanente către care mulţii – puţinii cititori ai blogului să se întoarcă săptămânal, ca spre nişte certitudini.

Cât despre opiniile mele, sunt conştient că ele nu pot fi tot timpul, pe orice temă, pe gustul tuturor. Tot ce pot face, şi vă asigur de asta, este să încerc a rămâne în permanenţă, cu bune şi rele, eu însumi. Adică o persoană care, pentru a-şi păstra o distanţă obiectivă faţă de “certitudini” discutabile, mai degrabă relativizează decât să se cantoneze în sentinţe fără recurs. O astfel de atitudine poate părea unora duplicitară. Pentru mine este însă o garanţie a dreptului la nuanţe.

M-ar bucura să primesc, din partea celor care mă vizitează şi citesc, mesaje cu sarcină “+”,  “–“ sau chiar neutră,  reflectând aprecieri, critici, sugestii. Nu le pot promite tuturor răspuns dar, când condiţiile o vor permite şi/sau imperativul situaţiilor va ordona, voi răspunde prezent.

Celor care citesc acum aceste rânduri le dau întâlnire, zilnic, în virtualul blogului meu unde vor putea citi cel puţin un comentariu nou faţă de ziua precedentă.

Maine va fi probabil o analiză a editorialului semnat de Mircea Cărtărescu în EVZ iar sâmbătă va fi cu certitudine “Revista Presei”.

La bună revedere!

Contele de Saint GermainEditorialul de joiCrochiul de Marţi,Editorialul de Joi,Revista Presei de Sâmbătă,Ziua LudiculuiEDITORIALUL DE JOI Azi se împlineşte o săptămână de când am deschis acest blog. Nu ştiu dacă 400 de vizitatori unici şi 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puţin. Ce ştiu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam...Blog politic si polemic