Mircea Mihăieș „“ omul sepie
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Omul de calibrul ", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieș, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică pute urât către opoziție, să deschidă în fiecare zi ziarele sau televizorul. Ca atunci când poștașul care aduce vești proaste de pe front are de lucru pe strada ta și te-aștepți din clipă în clipă să-ți sune la ușă. (mai mult…)
File de cenaclu
Asa cum aproape am creat un obicei, weekendurile le dedicăm sufletului. După ce ieri v-am propus un poem al lui Nicolae Turtureanu, astăzi continuăm tot cu versuri, dar ale unui alt autor. S-o găsi cineva să-l identifice? NICIODATÄ‚ Niciodată, niciodată nu vei ști                                                                                                                                                                                                                Dacă mai ai vreme s-o aștepți. Niciodată, niciodată nu vei ști                                                                                                                                                                                                        Dacă va veni până la urmă.           Și brusc, iat-o! Niciodată, niciodată nu vei ști                                                                                                                                                                                                                Dacă este chiar ea.                            FUGA PE LOC Ce blestem să fugi de tine.  Ce fugă anarhică,                                                                                                                                                                                                                                   Fără ascunzișuri și fără de distanțe.  Frică să-ti fie,                                                                                                                                                                                                                                               Spaimă și groază să-ți fie                                                                                                                                                                                                                        Ţie de tine.      Și somnul să te doară de frica ta,                                                                                                                                                                                                         Si sa n-ai cui te plânge.                        Ce blestem,                                                                                                                                                                                                                                                  Ce curaj                                                                                                                                                                                                                                                           Și câtă lașitate!
Exercitiu de sambata
E weekend. Vă propun o respirație adâncă, pentru a vă încărca bateriile. Ghiciti autorul. (mai mult…)
Eșecul superficialității
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Romania Libera al Alinei Mungiu Pippidi, intitulat " Azi la Baia Mare, maine in toata tara", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Doamna Alina Mungiu Pippidi a devenit pentru mulți români un reper moral. Mai ales după ce a avut tăria de a refuza propunerea PDL-ului de a candida pe listele acestuia, alături de EBA, pentru un mandat de europarlamentar. Și, mai mult decât atât, a avut temeritatea de a-și explica fără menajamente decizia. Eu însumi am văzut atunci în dânsa un posibil centru de gravitație, în jurul căruia evoluția haotică din ultima jumătate de secol a acestui popor  ar avea o șansă să se stabilizeze pe o orbită a normalității.  (mai mult…)
Despre „providențialul disimulaților”
Mă bucur că "Între asumare și disimulare" a stârnit atâtea reacții. Ca la comanda "soldatul Bulă un pas înainte", nu unul singur din formație (cum m-aș fi așteptat) ci mai mulți, o întreagă linie de front, transformând prenumele în nume de familie, au reacționat. (mai mult…)
Între asumare și disimulare
Eu cred că cei care combat pe forumuri sau pe bloguri subiecte politice sunt, în proporție de 99%, exasperați de ceva din această zonă. Exasperarea este combustia care-i impinge în polemici cronofage, în eforturi argumentative, de cele mai multe ori inutile. Iar într-o societate polarizată "ca la alinierea planetelor", cum este societatea românească de azi, această exasperare naște partizanate asumate sau disimulate. (mai mult…)
Paralela Patriciu – Hagi
(Acest comentariu a fost postat partial la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat "Sculati-va din somn", articol ce poate fi citit accesand linkul ) O țară nu se conduce precum o companie. Altfel Bill Gates ar fi devenit de mult Președintele SUA iar Dinu Patriciu nu ar fi avut concurență pentru ocuparea demnității de Prin Ministru al României. (mai mult…)
Stimați vizitatori ai acestui blog
În ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să mențin ritmul zilnic de publicare. Există două motive: - o amplificare a obligațiilor profesionale; -Â o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris. (mai mult…)
Un luptător anaerob
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Sclavia trece la urmas", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Mihăieș dă semne de epuizare. Nu mai are oxigen de pușcat la opoziția pezevenche și atunci o ia la luptă în mediu anaerob, cu binecunoscutele sale aere dense. Pune jetul pe câte cineva și mizează pe concentrația mare de pucioasă, de care organismul său e neegalat producător. (mai mult…)
Citate de duminică
Despre scris Scriam și eram plin de mândrie: eram un Dumnezeu care făcea ce voia, prefăcea realitatea, o modela după cum dorea; amesteca adevărul și minciuna indisolubil împreună, nu mai era adevăr și minciună: era un aluat moale pe care îl frământam și îl modelam după cum îmi dicta fantezia, fără a cere încuviințarea nimănui "“ Nikos Kazantzakis Cuvântul a fost pesemne la încdeput un simbol magic, care cu trecerea timpului s-a tocit. Menirea poetului ar putea fi aceea de a-i reda cuvântului, măcar în parte, puterea dintâi, acum ascunsă. Orice vers ar avea două îndatoriri: să comunice un fapt precis și să ne atingă fizic, precum apropierea mării "“ Jorge Luis Borges În ziua în care am descoperit că tot ceea ce îmi plăcea cu adevărat era să povestesc istorii, mi-am propus să fac tot ce-mi stă în putință spre a-mi îndeplini această dorință. Mi-am spus: aceasta este vocația…