Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

Partea I

Traian Băsescu ne-a avertizat: “voi fi un preşedinte jucător”. Ar fi trebuit să mai adauge:” jucător de poker.  Mare specialist în cacialmale”.

Mimând regretul, în 2004 l-a şarjat pe Adrian Năstase: “acesta e blestemul românilor, de a alege între doi comunişti”. O primă cacealma. Poporul îl votează: “omul e sincer, deschis, de-al nostru. Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată”.

Ca orice gambler are superstiţii. Şi-a zis: “comunismul a fost cartea mea norocoasă până ieri. Iată însă că azi am câştigat decartând-o. E un semn. De mâine voi miza pe anticomunism”.

18 decembrie 2006: citeşte în Parlament raportul “Condamnarea comunismului”. O a doua cacealma. Intelectualii de sub flamura rezistenţei prin cultură la ceauşism ies din inerţia lor călduţ – plutitoare şi muşcă fierbintea momeală: “ecce homo”!

Decembrie 2009: fără niciun atu valid in mână, după un prim mandat dezastruos pentru ţară, blufează din nou aruncând pe piaţa electorală pericolul revenirii comunismului deghizat în moguli, Felix motani şi Ilieşti de purpură. Diaspora exultă patriotic la final: noi am salvat ţara de ciuma roşie. Dacă era după voi, mămăligarilor…

Aceştia sunt anticomuniştii de azi.

 

Partea a II-a

Regele Mihai se opune guvernelor comuniste pro-sovietice din anii 1945 – 1946. Comuniştii îl constrâng să abdice la 30 decembrie 1947. După revoluţie are o primă tentativă de revenire în ţară dar, pe 25 decembrie 1990, este expulzat de regimul Iliescu al cărui prim – ministru era Petre Roman iar ministru de externe era Adrian Năstase.

Paul Goma, cel mai cunoscut disident român anti-comunist, arestat politic între 1956 – 1959, a fost expulzat de regimul Ceauşescu în Franţa, împreună cu familia, în 20 noiembrie 1977. După revoluţie, în 2006, regimul Băsescu a refuzat repunerea în drepturi a familiei Goma, solicitată printr-o petiţie semnată de 300 de persoane.

Doina Cornea este un simbol al disidenţei române anticomuniste intra – muros. Pentru solidarizarea cu mitingul de protest de la Braşov, atât ea cât şi fiul ei au fost arestaţi de regimul comunist în noiembrie 1987. A demonstrat sub gloanţe, în 21 decembrie 1989, la Cluj.

Aceştia sunt anticomuniştii de ieri, încă în viaţă.

 

Partea a III-a

Niciunul dintre anticomuniştii de ieri, încă în viaţă, nu susţine regimul Băsescu. Care regim, ranchiunos cum îl ştim, în cel mai bun caz încearcă să-i facă uitaţi. Când însă poate să-i “răsplătească” cu semnificative gesturi de “curtoazie”, cum a fost respingerea repunerii în drepturi a familiei Goma ori năşirea moştenitorului bastardului Paul de România, nu ezită a o face.

Noi, contemporanii  anticomuniştilor de ieri dar şi ai anticomuniştilor de azi, ne întrebăm: pe cine să credem? Pe cine să urmăm?

Pe” luminaţii nostri de vitrină” Pleşu, Cărtărescu, Liiceanu, Patapievici,  care, de anticomunişti ce-au fost, sub ceauşism, i-au provocat pe Herta Muller şi Adam Michnik să le declare război moral în timp de pace?

Sau pe ”din ce în ce mai umbriţii” Regele Mihai, Paul Goma, Doina Cornea, care, printr-o involuţie a conştiinţelor şi demnităţii naţionale, sunt tot mai propuşi uitării sociale?

Înţelepciunea populară ne îndrumă spre răspuns: “spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun cine eşti”.

Te aduni cu Băsescu, eşti o cacialma de anticomunist.

Te aduni cu Paul Goma, Doina Cornea, regele Mihai, ai de partea ta istoria, tradiţia şi martiriul anticomuniste.

Ce-o fi atât de complicat?

Contele de Saint GermainCrochiul de martiAdam Michnik,anticomunisti,Basescu,cartarescu,Doina Cornea,Herta Muller,intelectualii lui Basescu,Liiceanu,Patapievici,Paul Goma,Plesu,regele Mihai  Partea I Traian Băsescu ne-a avertizat: “voi fi un preşedinte jucător”. Ar fi trebuit să mai adauge:” jucător de poker.  Mare specialist în cacialmale”. Mimând regretul, în 2004 l-a şarjat pe Adrian Năstase: “acesta e blestemul românilor, de a alege între doi comunişti”. O primă cacealma. Poporul îl votează: “omul e...Blog politic si polemic