Anticomuniştii Cotroceniului
(Comentariu postat la editorialul din Adevarul al lui Andrei Plesu intitulat ” Indigestii”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Indigestii_7_457224276.html)
Plecând de la indigestia domnului Pleşu, cauzată de televiziunile autohtone, mă întreb citindu-l: de ce, oare, aceste televiziuni nu organizează o dezbatere cu cărţile pe masă în care vocalii intelectuali ai lui Băsescu, autodeclaraţi anticomuniştii prezentului, să ne explice de ce s-au strâns, pentru apărarea acestei cauze, în jurul lui Traian Băsescu şi nu în jurul adevăraţilor anticomunişti, victime ale dictaturii roşii de pe la noi: Paul Goma, Doina Cornea, Regele Mihai? Toţi aceştia trei din urmă sunt incă în viaţă şi, ce să vezi, ca şi Vasile Paraschiv, răposat într-un anonimat grăitor, nu-l recunosc pe Traian Băsescu drept anticomunist autentic ci îl consideră, mai degrabă, un oportunist, decolorat din roşu în portocaliu pentru a profita la maximum de pe urma sensibilităţii românilor la acest subiect.
Răspunsul la întrebarea mea poate fi aflat, indirect, prin analizarea diverselor luări de poziţie din cele două tabere. Iată doar două exemple.
Încă din iunie 2007, printr-un editorial publicat sub titlul “Intelectualii şi puterea. Un răspuns pentru Doina Cornea”, doamna Alina Mungiu Pippidi săpa cu zel la subrezirea soclului statuii doamnei Doina Cornea de pe ce poziţie credeţi? De pe poziţia admiratorului bine intenţionat. Ce-aţi visa mai perfid? Luaţi aminte:
“Doina Cornea a fost intotdeauna un model pentru mine. Dar inca din 1990, in timp ce eram sigura ca judecatile ei morale erau impecabile, am avut indoieli asupra cailor recomandate de doamna Cornea pentru a implementa principiile ei etice in realitate. […].
Daca doamna Cornea nu e populara, asta e pentru ca nu e din cale afara de democrată”.
Şi acum urmează, prin antiteză cu autoritarista disidentă, modelul adevăratului lider democratic. Ţineţi-vă bine:
“Popularitatea lui Traian Basescu, imi dau seama, nu inseamna nimic pentru Doina Cornea, chiar daca e obtinuta integral pe cale democratica, spre deosebire de predecesorii sai”. Câte ar fi de comentat despre “integral pe cale democratică”… Nu este însă acum nici momentul, nici locul.
Infatuarea doamnei Pippidi atinge însă apogeul atunci când, convinsă că domnia sa deţine adevărul implacabil al prezentului, în contrast cu depăşita doamnă Cornea care “nu mai e la curent cu politica de zi cu zi” a ţării, edictează:
“ Draga doamna Cornea, nu cunoasteti, asa cum cunosc eu, generatia noastra europeana, generatie de succes in lume, nu la noi, care alege sa nu aiba BMW, desi si l-ar putea permite. Unii sunt in Romania, altii sunt departe, dar tot cu noi, pe forumuri sau la vot. Credeti-ma, daca Basescu nu va fi la inaltimea mandatului sau, aceasta generatie il va detrona rapid. Lucrurile s-au schimbat in aceasta privinta. Oamenii nu se mai tem. Aveti putina incredere!”
După această vomantă pledoarie manipulatorie, după ce Băsescu, prin statura lui Boc, ne-a dat adevărata înălţime a mandatului său, aţi auzit-o pe doamna Pippidi să iasă public şi să-şi ceară scuze? În numele ei şi a generaţiei noastre europene în frunte cu EBA?
Nici poveste.
Al doilea exemplu. Un citat din autofilmarea 67 a lui Paul Goma intitulată “ Iar despre Manolescu 01”, filmare ultrarecentă, din 22 martie 2011, unde, la minutul 27:55, Paul Goma afirmă:
“Nu mă mai mir că “în Ardealul cel plin de dealuri” cum îl cânta altă putoare care scria despre íngineri”, Pleşu, marele rezistent, marele anticomunist Pleşu, care făcea rezistenţă dimpreună cu Măgureanu, la Teţcani, aşa, eu nu mă mai mir că mi se scot cărţile din biblioteca Universităţii din Cluj”.
Întreaga mărturie a lui Paul Goma poate fi auzită accesand linkul: http://www.paulgoma.com/autofilmare-67-iar-despre-manolescu-01/
https://www.conteledesaintgermain.ro/anticomunistii-cotroceniului/06-04-2011EditorialePolemiceAlina Mungiu Pippidi,andrei plesu,anticomunisti,autofilmari,blog goma,Doina Cornea,editorial Adevarul,intelectualii lui Basescu,Paul Goma,regele Mihai,Vasile Praschiv(Comentariu postat la editorialul din Adevarul al lui Andrei Plesu intitulat ' Indigestii', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Indigestii_7_457224276.html) Plecând de la indigestia domnului Pleşu, cauzată de televiziunile autohtone, mă întreb citindu-l: de ce, oare, aceste televiziuni nu organizează o dezbatere cu cărţile pe masă în care vocalii...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
O, la, la – quelle mellee! Curat ca-n rugby! Ori invers ca-n Cei trei muschetari: Toţi pe unul şi unul contra toţi.
Fiindcă cedezi tentaţiei – puternice, probabil fiindc-am mai văzut-o şi la alţii mai breji, ultima oară la Pătrăşconiu – de a-ţi construi un mic cult autour du blog, rişti a deveni nefrecventabil, cetăţene conte (vorba comunarizilor). Un loc de unde se transmit adînci convingeri, de nestrămutat şi de necombătut, aduce a amvon nu a citadin colţ de schimbat păreri despre mersul lumii. Cînd nu mai ai nimic de aflat, înţeles, descoperit, nu-ţi rămîne decît a-ntemeia o nouă religie – ori de a te dedica uneia deja practicate, dar intra muros nu extra. Zău aşa, îmi vine-a spune cam hamletian “La mănăstire, Conte, la mănăstire!”
Niciodată n-am înţeles imprudenţa unora de a-şi aroga singurul adevăr despre ceva – orice. Iar dacă succesul marilor religii arată că “Yes, we can!”, rămîne de neînţeles ardoarea aderenţilor – “fidelii” care răsar de unde n-ai crede. Uite-aici: problema nu este c-ar fi cineva împotriva ideii că n-ar fi bezmetică şi distrugătoare actuala guvernare – în frunte, coadă, pîntece şi mai ştiu eu unde, cu Băsescu. Problema e sectarismul, exact ca-n religie: om fi noi toţi creştini dar, dacă nu cînţi imnurile noastre, nu eşti de-al nostru ci de-al Răului. Haida-de!
Spre deosebire de “luc”, n-am nimic cu textul de deasupra, cum n-am cu gustul omului care-şi vopseşte casa ori gardul. Recunosc, strîmb un pic din nas la titlu – “Întrebări neretorice”. Îmi pare cam pretenţios dar merge, dacă ideea este că – da – ar fi nevoie de răspunsuri. Finalul cam dă peste cap aşteptările, nu de răspunsuri e nevoie ci de fapte. Atunci, întrebările sînt retorice. Ba nu, nici întrebări nu sînt, ci fals-interogative îndemnuri la acţiune – era să scriu “luptă”. Adică, la “Votaţi Antonescu?” Păi, mai e pînă atunci.
Dar dacă Antonescu renunţă – nu contează de ce – mai are rost “acţiunea”? Deja, nu mai e aşa sigur c-ar candida la preşedinţie.
Zicem că n-ar conta şi că trebuie susţinut acum. Ca să facă – ce? El – dimpreună cu toată Alianţa aia a lui – este prizonier al maşinii de vot majoritare, nimic nu-i iese, parcă-i blestemat. Atunci, să iasă lumea în stradă? A ieşit şi n-a urmat nimic. E nevoie de înc-o revoluţie? O fi dar spuneţi-o, fraţilor, p’a dreaptă, nu mai aburiţi populaţia cu “întrebări neretorice”!
PS: Dar îmi pare reuşit portretul pe care ţi.l face “luc”, cetăţene conte. Nu c-ar fi adevărat – de unde-aş şti de vreme ce nu ne ştim în particular? Ci pentru că-ţi arată o altă figură decît aceea pe care-ţi închipui c-ai avea-o, în spaţiul virtual.
Eu aş ţine cont şi de astfel de păreri. Ca să faci dreptate – zice Dreptul – audiatur et altera pars (să fie ascultată şi celalată parte în proces). Dac-o dai în brînci afară din proces, te poţi numi portocaliu? Eu zic că da.
Draga InimaRea, mă bucur că ai revenit. Mă simt dator cu unele precizări.
Pentru mine acest blog este un fel de salon pe care l-am deschis unor întâlniri şi dezbateri cu dublu scop: comunicarea cu persoane compatibile şi satisfacţia unor dialoguri de o anumită ţinută. Non multa sed multum – aş scrie pe frontispiciu, dacă aş avea unul.
Cu acest “salon” nu mi-am propus să fac nici bani, nici prozeliţi. Dar nici să mă consum în polemici vane, în care unii îmi spun cât de tare sunt ei în dezacord cu mine şi cât de arogant şi fundamentalist sunt eu, iar eu, ca o gazdă politicoasă şi cu frică de singurătate, tac.
N-aş vrea să mă vait explicându-ţi la ce efort uriaş mă supune ţinerea în viaţă a acestui blog. Să scrii zi de zi, încercând s-o faci şi onest şi cu o oarecare calitate (nu înseamnă că reuşesc întotdeauna, dar de încercat te asigur că încerc), nu-i deloc uşor. De aceea m-aş fi aşteptat la mai multă înţelegere şi delicateţe din partea celor care au a-mi reproşa ceva. Am făcut nişte cornuleţe, le-am pus în farfurie cu tot dragul. Poate sunt tari, poate prea dulci; e de-ajuns să nu le mâncaţi. De ce simţiţi nevoia să-mi daţi şi cu ele în cap la plecare?
Poate că am toate defectele pe care şi tu şi Luc mi le-aţi observat foarte rapid. Sigur am multe dintre ele. Poate că pe unele am încercat şi încerc încă să le corectez. Pe altele poate nu pot sau nu vreau. E drama mea. Mi-o asum. Să-i spui însă în permanenţă unui chior că-i chior, unui prost că-i prost, chiar foloseşte la ceva?
Luc mi-a făcut multe portrete. Toate măgulitoare. Nu ştiu la care te referi. Numitorul lor comun este că îmi arăta o altă figură decât cea pe care mă iluzionez c-aş avea-o.
De ce mă crezi atât de puternic încât să fiu în stare a mă schimba după criticile fiecăruia, evident bineintenţionate? De ce mă crezi atât de puternic încât, în pofida ghionturilor încasate, să-mi pot ţine mereu cumpătul şi să nu ripostez?
Totuşi un blog este un spaţiu privat. Nu am deloc sentimentul că aş invada, prin părerile mele atât de criticabile expuse aici, intimitatea cuiva. Dacă însă ti se pare că mă înşel şi că te sau vă importunez cu prezenţa mea prin scris, nu te sfii să mi-o spui. Îţi promit că te voi asculta cu cea mai mare atenţie.
Conte, ceva ma face sa cred ca ai prea putina experienta a dialogurilor in virtual. Cand e sa dai in cineva, dai vartos (ma refer indeosebi la publicistii de care te ocupi), cand e sa incasezi, esti mimoza. Dupa parerea mea, ai facut risipa de rabdare numai cu luc, al carui hram il cunoastem majoritatea.
Trecand la altii, poate ca nu toate criticile trebuie combatute. De unele iei act si te imbogatesc, eventual. In orice caz, iti largesc perspectiva. Dar pentru asta e nevoie sa nu te iei foarte in serios. Nu stiu daca tu poti asta.
Si intelegand efortul urias pe care il depui cu blogul, iti impartasesc o temere: daca o tii tot cu antiPlesu-antiCartarescu-antiMihaes-si cine s-o mai nimeri si iar de la capat – unde au gresit vorbind de Basescu si PDL sau unde au gresit nevorbind despre ei -, eu ma tem de compromiterea prin exagerata consecventa. Mai ales ca se anunta o lupta de durata. Sa nu ajungi sa sara lumea peste numele tau, pe forumuri. Ar fi mare pacat.
Mesajul tau m-a intristat. Si stii de ce? Pentru ca ai dreptate. Multumesc.
Conte,
ce se intampla cu dvs ?
Furie ??? Jigniri in stanga si dreapta ???Ce jignire,la adresa cui ??? Persiflare la adresa celor 3 ???
Mais pas de tout,mon comte.Unde vedeti dvs toate acestea ? Exista,ce-i drept,o doza de ironie si malitiozitate in postarea mea,mais pour le nom de Dieu,nu se refera la cei 3 oameni deosebiti,pe care si eu ii respect la fel de mult ca si dvs,desi cu mai putina fanfaronada.Ironia mea va viza pe dvs si numai pe dvs.Oricine citeste atent vede acest lucru.
Si apoi,conte,ironia este insotitorul oamenilor inteligenti.Ma asteptam de la dvs la o ironie eventual mai inteligenta,nu la etichete si atac la persoana.Se prea poate sa ma fi inselat in privinta dvs.
PS:Stam acum sa vanam greseli si scapari gramaticale ? Dvs v-ati revizuit textul ?Ia uitati-va mai atent.Daca nu va dati seama,va ajut eu.
Desi pentru mine exprimarile dvs de genul “developarea exemplaritatii morale”,sau “mimetism caracteriologic” sunt arhi-suficiente si ma scutesc de alte comentarii.
Să ştii ca dacă spui “dumneavoastră sunteţi un fanfaron” în loc de “tu eşti un fanfaron”, nu arăţi mai bună creştere ci tot proastă creştere, dar mai insolentă.
Cele două expresii citate nu au nimic defect ci poate, a doua, o notă arhaică. Când foloseşti forme precum a resolva, d’intâiu etc. nu te situezi în afara gramaticii ci în căldura istoriei ei, în haloul lui Nicolae Iorga (de exemplu). Cred însă că te obosesc.
Imi permit sa-ti fac o recomandare: vizitează nenumăratele bloguri unde te poti intalni cu impartasitori ai ideilor tale, defulează-ţi pe-acolo ironiile subţiri, de tip “dacă vrei să-ţi demonstrez întinde-te pe masă, hahaha!”, iar când te mai întorci pe-aici încearcă măcar să păstrezi aparenţele de musafir care, înainte de-a intra în casă, se şterge pe picioare. Ţi-am mai strecurat odată sugestia asta, îmbrăcând-o în blajina metaforă cu clefănitul şi mâncatul cu degete unsuroase, dar fie n-ai fost atent fie nu te opriseşi încă din hohotele savurării propriului umor.
Cât despre afirmaţia ta “ironia este însoţitorul oamenilor inteligenţi” , aş adăuga două precizări ca să o transform în una adevărată: ar trebui sa se refere la ironia de calitate şi folosită unde şi cum se cuvine. Altfel şi domnul Boureanu este mai tot timpul ironic, ceea ce nu-l face, automat, şi inteligent.
@CSG Buna caracterizare i-ai facut propagandistului portocaliu @luc! Daca la inceput POZA intr-un tip intelectual, exact ca si @contele sau @Ingineru din DV, in realitate acelasi securist care poarta masti diferite, acum se vede de la o posta adevaratul caracter. Te mira FURIA lui fata de 3 repere morale precum Goma, doamna Cornea si Regele Mihai? Eu il cunosc mai bine pe securistul asta care semneaza aici cu nick-ul @luc si in alte parti cu alte nick-uri.
Stii de ce este atat de furios @luc? Pentru ca Goma spune clar si raspicat ce crede despre preshu. Despre intalniea de taina dintre preshu, magureanu si iliescu din 23 august 89, chiar la Tescani, locul unde preshu era ,,exilat”. Il infurie ADEVARUL spus de Paul Goma, il infurie postarea mea in care aratam cat de jegos este acest preshu! Dar de ce este suparat @luc? Pentru simplul fapt ca preshu este unul din telectualii lui ba-secu, idolul lui @luc, foarte activ in ultima vreme in spurcarea lui Crin. Logic, n’asa?
Vad ca de vreo saptamana incoace,blogosfera este ravasita temeinic de figurile celor 3 luptatori anticomunisti veritabili,Goma,Cornea si Regele Mihai.Asemeni gloriosului El Cid in lupta cu necredinciosii mauri,figurile lor sunt purtate in varf de steag de lupta impotriva inautenticilor anticomunisti.Privind desfasurarea de forte,n-as paria nici macar o sticla de bere desfacuta ca domnii si doamna respectiva s-ar simti prea confortabil pe post de recuzita in concursul cu tema “Ba ai nostri anticomunisti sunt mai adevarati,mai buni,mai bravi”.Si nici un semn de prea mult respect nu mi se pare sa-i plimbi prin blogosfera ca pe Sfintele Moaste,ba la lupta cu Necuratul Basescu,ba cu Necuratul Plesu.
In fine,chestie de gust…
Amuzanta mi se pare insa tentativa de a-i da cu Goma-n cap lui Plesu la un articol despre televiziunile patriei.Amuzanta spre ridicol.In fond,ce treaba are Plesu cu dorinta expresa a distinsului Conte ca niste televiziuni sa organizeze niste dezbateri pe niste teme cerute de dsa sa?
Si asa,in general vorbind,cine poate spune la ce s-a gandit distinsul Conte cand a legat un articol benign despre diverse indispozitii teleinduse taman de anticomunistii de serviciu ai acestui blog ? O fi asta tema de bataie a saptamanii in curs,da’parca-i prea de tot…
PS:Ca de obicei,comentariul lui Hendrix este delicios.Un mix savuros de umor involuntar,intriga de roman prost cu Richard Sorge si autosuficienta sforaietoare.
La început îţi struneai mai bine pornirile partizanale. Se pare că ceva, aici, a atins în tine un punct sensibil, coarda, pentru că, sub masca ironiei, din ce în ce mai forţată şi inadecvată comunicării de lucruri grave, jigneşti în stânga şi-n dreapta.
În situaţii ca asta pe care o discutăm aici, ireverenţa cultă pe care te chinui să o practici nu mi se pare cu nimic superioară grosolăniei nemachiate care se ascunde dedesubt şi pe care încerci fără succes să o eviţi, ca pe o oglindă prin care ceilalţi te-ar putea vedea genuin.
Toată adresarea ta din primul paragraf este, în realitate, persiflantă la adresa celor trei, ceea ce denotă că valorile cu care tu operezi nu-ţi permit developarea exemplarităţii morale acolo unde ea există. Până la urmă cred că nu ţi-ar fi foarte greu, dacă apărarea onoarei “Necuraţilor” Băsescu şi Pleşu ţi-ar cere-o, să-l relativizezi cu băşcălia ta şi pe Isus, purtat, nu-i aşa, sub formă de Sfinte Moaşte esenţializate, de recuzită, pe toate steagurile de luptă ale creştinătăţii.
Dovedeşti un mimetism caracterologic remarcabil. Eşti exact ca şi idolul tău, care nu dă doi bani pe valorile autentice, mai ales pe cele morale, pentru că îl complexează teribil. Şi tu, cu înţelepciuni insondabile, gen doamna Udrea (“toţi ne tragem din Traian”), eviţi din răsputeri să te referi la fondul problemei, preferând să scuipi în apă şi să faci cerculeţe, la tulburare.
Că îţi convine sau nu, cei trei numiţi de mine, şi care atât te-au înfuriat, sunt nişte eroi ai acestui neam; neam care-şi devoră eroii prin nonvalorile sale inflaţioniste.
Fii sigur că orice luptător pentru o cauză, devenit simbol al acelei cauze prin faptele sale, renaşte şi se simte respectat atunci când alţii îi continuă lupta. Aşa că nu are rost să te îngrijorezi prea tare pentru modul în care cei trei vor recepta invocarea lor în comentariile mele.
P.S. Cred că ar fi mai decent ca, înainte să îl jigneşti “stilistic” pe Hendrix, să-ţi ajustezi gramatical propriile-ţi texte. Altfel dai tu însuţi dovadă de o autosuficienţă “sforăiEtoare”.
Principalul motiv pentru care intelectualii de mai sus stau langa Basescu sunt favorurile. Nu prea iese gornist de razboi dintr-un menestrel de curte.
Problema insa e alta, mult mai grava: la 22 de ani de la revolutie vorbim tot de comunism. Ne raportam tot la perioada Ceausescu. Nu spunem nimic despre viitor, cum AR TREBUI SA FIE. Ne aratam cu degetul unul pe altul:tu esti comunist, ba tu, ba tu! Personal nu vreau decat adevarul. Vreau sa stiu cum a fost si ce s-a intamplat. In aceste valuri de acuze, nu stim unde am fost, nu stim unde stam si nu putem construi pentru viitor. Discutia despre monarhie este purtata la nivelul “am o parere buna despe regele Mihai/am o parere proasta despre regele Mihai”. Regele Mihai este, pentru tara o sansa ratata. Omul putea sa aduca valoare in anii ’90 si 2000. Viata din pacate s-a scurs pentru Regele Mihai si noi ca popor nu am putut beneficia de conducerea lui.
Esenta problemei monarhice este insa daca un monarh oarecare ar putea conduce mai bine tara decat un presedinte. Ce ar aduce tarii? Oare “fastul si pompa” ar determina sarmanii sa nu mai voteze pe galeti sin faina? Ar putea oare un monarh sa aiba prestanta si puterea necesara sa dea voturi de blam reale celor care nu joaca corect in viata publica ? Casa regala, al carei destin este asigurat de o buna si demna guvernare, ar putea fi o contrapondere buna pentru arivismul clasei politice. Sunt si multe argumente contra, dictatura regala a lui Carol al 2-lea arata clar unde se poate ajunge.
Nu exista solutii politice perfecte. Nimic nu tine loc la bun simt si educatie. Romania, la fel ca si unii musafirii de pe blog, penduleaza intre nihilism si un entuziasm naiv. Cred ca ar fi mai bine sa ne folosim in mod pragmatic inteligenta. Care este modelul pentru Romania? Cel politic, cel economic si cel social ? Jos PSD, jos PD-L ,jos comunismul, jos Basescu/jos Iliescu sunt necesare dar nu si suficente. Ce ne-a lovit dupa revolutie a fost in primul rand o grava lipsa de competente si in al doilea rand o criza de caractere. Am recuperat mult, dar cred ca trebuie sa trecem pe nivelul doi. Pentru mine, perioada de referinta si de inspiratie pentru Romania este perioada 1850-1920. Nu gasesc carti despre perioada asta. Nu e un complot. Pur si simplu sunt orbi ca niste cartite. Aproape toti ….
Despre Alina Mungiu Pippidi nu am o parere proasta. Normal, carierismul ia forme hidoase la romani, pasajele de mai sus sunt elocvente, cine a lucrat in economiai aia “reala” stie mai bine. Imi place ca incearca sa aplice niste metode mai exacte asupra politicii si coruptiei, si ii iese cam ce zicem noi pe aici pe blog, daca e sa ne luam dupa articolele din Romania Libera. Pentru mine e o zona interesanta de explorat, dar intr-adevar nu te poti baza pe recomandarile politice emise de dansa.
Goma are dreptate! Pupincuristul basescian preshu se afla in vara anului 1989 in ,,exil” la Tescani( si nu Tetcani, cum apare in articol), judetul Bacau. Cine credeti ca se afla ,,exilat” tot in zona? Celebrul securist kaghebist magureanu, unul din capii loviturii de stat din decembrie 89, cu domiciliul fortat la Focsani.
Ei bine, in vara anului 89, mai exact pe data de 23 august, are loc un eveniment care in timp se va dovedi RELEVANT: ion iliescu, impreuna cu securistul magureanu, ii fac o vizita lui andrei preshu!!! Ce-au discutat nu se stie, dar se poate presupune! Un lucru este cert si anume ca preshu a avut tupeul sa nege acea intalnire, stiind ca era extrem de relevanta pentru ascensiunea de dupa lovilutie ca ministru fesenist. Si foarte probabil SECURIST!!!
Pentru cei care ar pune la indoiala veridicitatea acelei ,,intalniri” le recomand sa consulte declaratia lui Tudor Octavian, data la Realitatea pe 23 august 2007, intr-o emisiune moderata de Razvan Dumitrescu.
As adauga doar cateva fraze scrise de renumitul Radu Portocala:,,Intre timp, in Romania, structura de inlocuire se plaseaza in pozitie de asteptare. Moscova a dat unda verde. Foarte probabil, prin intermediul lui Brucan si Militaru, dar, fara indoiala, si prin anumiti ofiteri de Securitate, aflati sub controlul direct al KGB. Contactele se multiplica. (…) In august (Iliescu n.a.) se deplaseaza in satul Tescani, pentru a se intalni cu Andrei Plesu, actualul ministru al Culturii, aflat, atunci, sub supraveghere la domiciliu. Opinia publica se obisnuise cu ideea ca Iliescu il va inlocui intr-o zi pe Ceausescu.
Nu este corect, insa, ca, in epoca transparentei, sa-ti falsifici trecutul. Prea sigur pe sine, dl. Plesu uita si de participantii, si de martorii – doriti sau nedoriti – ai intalnirii “secrete” avuta loc in 1989, la frumoasa vila a printesei Maruca Cantacuzino, unde era “exilat” viitorul ministru. Domnul senator si euro-parlamentar Eugen Mihaescu, fost consilier al presedintelui Ion Iliescu, ne-a oferit o declaratie punctuala despre relatarea personala a domnului Ion Iliescu privind vizita sa la Tescani, in 1989, motiv (si) pentru care a avut ulterior motivatia de a-l numi pe Andrei Plesu ministru in guvernul sau neocomunist.”
Pentru cei mai putin familiarizati cu istoricul lovilutiei din 89 le aduc aminte ca rasturnarea lui ceasca s-a facut cu SPRIJINUL KGB, actiunea fiind pe deplin construita pe ,,intalniri conspirative” ca cea din 23 august 89 de la Tescani. Ulterior lovilutiei toti capii au spus in cor ,,ca nu se cunosteau”. FALS! Toti se cunosteau intre ei si erau in slujba KGB! Preshu a fost si el parte din echipa, nicio surpriza avand in vedere traseul sau de dupa 89. Toate se leaga,tovarashe preshu, n’asa?
Da… Ne putem baza pe discernamantul Alinei Mungiu, desteapta pamantului. De ce ne provoci si tu o indigestie, Conte? De fapt, e util remember-ul, din moment ce personajul predica mai departe, fara greturi, si se asteapta sa ne modelam viitorul dupa ideile-i grozave.