Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Intr-un comentariu pe care Luc l-a postat azi pe acest blog, imi sunt puse niste intrebari la care demult intentionam sa raspund.

Comentariul respectiv il puteti citi pe forumul articolului “Jigodism de deontolog sau politica editoriala”. Raspunsurile mele le puteti citi in continuare.

 

Dragă Luc, chiar mă bucur că m-ai întrebat punctual despre Antonescu. Răspunsul este multiplu.

1. Pentru mine Antonescu nu este vreun lider providenţial (nu cred în asa ceva sau, ca să fiu mai precis, nu cred în varianta talentului românilor de a găsi şi impune un astfel de lider. Până acum au ales foarte foarte prost). Antonescu este însă omul desemnat în frunte de partidul pe care îl consider cel mai puţin purtător de tare genetice naţionale (dintre cele din arenă) şi, în prezent, cel mai apropiat de modelul şi structura unui partid decent. Cât de bine a fost ales CA, e deja sociologie. Cred însă că a fost ales democratic şi, cine se simte apropiat de tabăra condusă de el, ar trebui şi ar fi corect să-l accepte şi chiar să-l susţină şi pe el.

2. Dacă vrei să mă refer şi la “omul” Crin Antonescu (şi sunt sigur că vrei, după cum mi-ai pus întrebarea), îi găsesc următoarele principale slăbiciuni:

  • vorbeşte uneori prea lung şi prea furat de efecte retorice. În comunicarea cu “masele” este un dezavantaj;
  • nu ştie, nu are magnetismul de, a-şi crea fani, o gardă de ultraşi, care să-l urmeze cu ochii închişi orice-ar face (vezi Iliescu, vezi Băsescu). Îşi creează doar simpatizanţi. Exigenţi, capricioşi, critici, în general buni analişti dar executanţi indisciplinaţi;
  • vrea să pară uneori altceva decât este şi de multe ori nu-i prea iese. Când vrea să pară autoritar este taxat de dictator, când vrea să pară popular este taxat de populist, când vrea să răspundă cu aceeaşi monedă este taxat de grosolan;
  • ar mai fi şi alte minusuri, sub cele pe care le-am menţionat, dar dacă intrăm în zona retuşurilor fotografice nu mai terminăm niciodată pentru că, nu-i aşa, nimeni nu este perfect.

3. Există însă şi un mod de a evalua prin comparaţie.  Aici defectele lui CA sus-menţionate pălesc până la neglijabil în raport cu aceleaşi defecte ale actualului Preşedinte. În plus, Preşedintele are şi alte defecte, multe, duse aproape la desăvârşire (dacă-mi permiţi exprimarea): acela de-a minţi precum respiră şi de a fi incoerent cu sine însuşi la intervale foarte dese şi foarte scurte de timp, acela de a fi răzbunător şi fără scrupule, de a fi impulsiv şi instinctual etc.

4. La capitolul calităţi aş menţiona talentul lui  CA de a imagina şi construi parteneriate şi de a fi un membru activ şi onest al acestora. Soluţia Johannis i-a aparţinut iar ceea ce reuşise să coaguleze în jurul acestui om a fost spectaculos şi cu mare potenţial regenerativ. Din păcate, siluind Constituţia şi impunându-şi pohtele, Preşedintele a zădărnicit această şansă a poporului român, oferindu-ne varianta lui de bine, pe Emil Boc. Cred că şi USL este o construcţie bună, în conjunctura actuală (de ce, am spus-o în diverse alte împrejurări). Şi această construcţie a fost imaginată şi asamblată tot de CA. Calităţi ar mai fi de adăugat dar nu asta îmi propun.

Din toate motivele expuse mai sus şi din multe altele pe lângă ele, sunt, în general, împotriva celor care îl critică pe CA încercând astfel să-l ajute pe Traian Băsescu. Cred că, în momentul de faţă, pe scena politicii româneşti la nivel înalt nu există personaj mai nefast, mai malefic, mai distructiv decât TB. Chiar imperfect, chiar cu defectele menţionate, CA mi se pare cea mai bună soluţie alternativă dintre variantele realiste prezente în joc.

Referitor la al doilea reproş, că textele mele critice vizează mai mult autorii analizaţi decât  argumentele acestora, îţi răspund astfel: ai parţial dreptate când faci această observaţie, dar motivul meu este unul cât se poate de întemeiat. Cei pe care i-ai numit şi pe care eu îi analizez nu sunt comentatori neutri, împarţiali, obiectivi. Ei sunt nişte vehicule de imagine, de propagandă, iar lumea trebuie să ştie de pe ce poziţii, cu ce partipriuri, cu ce intenţii şi beneficii prestează aceştia.

Ei au foarte rar argumente inedite, provenind din retortele gândirii lor de excepţie. Argumentele pe care le utilizează aparţin unor direcţii uşor identificabile în toate poziţiile publice ale puterii; ceea ce aduc ei nou este o originalitate stilistică, o prospeţime a ambalajului care pe mulţi cititori îi poate seduce mai uşor decât conţinutul în sine. Ceea ce eu încerc să fac este să dezbrac prestaţia lor de tot ce este înşelător şi manipulatoriu.

Nu de puţine ori insă îi “auditez” şi la argumente. Unde îi găsesc grav neconformi. Dar spune şi tu : chiar merită să comentezi demolatoarea acuză adusă papagaliceşte lui Antonescu că chiuleşte de la lucrările parlamentului ? Simplul fapt că în jungla de abuzuri şi inegalităţi şi mafiotisme prin care navighează politicienii români de azi nu găseşti altceva să-i reproşezi unui om decât că mai lipseşte de la parlament sau că şi-a amânat cu un an absolvirea facultăţii ca să fie repartizat împreună cu soţia lui (aşa erau vremurile acelea, confirm), nu ti se pare aproape un compliment?

Contele de Saint GermainCrochiul de marticalitati,Crin Antonescu,defecte,lider,PNL,Traian BasescuIntr-un comentariu pe care Luc l-a postat azi pe acest blog, imi sunt puse niste intrebari la care demult intentionam sa raspund. Comentariul respectiv il puteti citi pe forumul articolului 'Jigodism de deontolog sau politica editoriala'. Raspunsurile mele le puteti citi in continuare.   Dragă Luc, chiar mă bucur că m-ai întrebat...Blog politic si polemic