Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Intr-un comentariu pe care Luc l-a postat azi pe acest blog, imi sunt puse niste intrebari la care demult intentionam sa raspund.

Comentariul respectiv il puteti citi pe forumul articolului „Jigodism de deontolog sau politica editoriala”. Raspunsurile mele le puteti citi in continuare.

 

Dragă Luc, chiar mă bucur că m-ai întrebat punctual despre Antonescu. Răspunsul este multiplu.

1. Pentru mine Antonescu nu este vreun lider providențial (nu cred în asa ceva sau, ca să fiu mai precis, nu cred în varianta talentului românilor de a găsi și impune un astfel de lider. Până acum au ales foarte foarte prost). Antonescu este însă omul desemnat în frunte de partidul pe care îl consider cel mai puțin purtător de tare genetice naționale (dintre cele din arenă) și, în prezent, cel mai apropiat de modelul și structura unui partid decent. Cât de bine a fost ales CA, e deja sociologie. Cred însă că a fost ales democratic și, cine se simte apropiat de tabăra condusă de el, ar trebui și ar fi corect să-l accepte și chiar să-l susțină și pe el.

2. Dacă vrei să mă refer și la „omul” Crin Antonescu (și sunt sigur că vrei, după cum mi-ai pus întrebarea), îi găsesc următoarele principale slăbiciuni:

  • vorbește uneori prea lung și prea furat de efecte retorice. În comunicarea cu „masele” este un dezavantaj;
  • nu știe, nu are magnetismul de, a-și crea fani, o gardă de ultrași, care să-l urmeze cu ochii închiși orice-ar face (vezi Iliescu, vezi Băsescu). Își creează doar simpatizanți. Exigenți, capricioși, critici, în general buni analiști dar executanți indisciplinați;
  • vrea să pară uneori altceva decât este și de multe ori nu-i prea iese. Când vrea să pară autoritar este taxat de dictator, când vrea să pară popular este taxat de populist, când vrea să răspundă cu aceeași monedă este taxat de grosolan;
  • ar mai fi și alte minusuri, sub cele pe care le-am menționat, dar dacă intrăm în zona retușurilor fotografice nu mai terminăm niciodată pentru că, nu-i așa, nimeni nu este perfect.

3. Există însă și un mod de a evalua prin comparație.  Aici defectele lui CA sus-menționate pălesc până la neglijabil în raport cu aceleași defecte ale actualului Președinte. În plus, Președintele are și alte defecte, multe, duse aproape la desăvârșire (dacă-mi permiți exprimarea): acela de-a minți precum respiră și de a fi incoerent cu sine însuși la intervale foarte dese și foarte scurte de timp, acela de a fi răzbunător și fără scrupule, de a fi impulsiv și instinctual etc.

4. La capitolul calități aș menționa talentul lui  CA de a imagina și construi parteneriate și de a fi un membru activ și onest al acestora. Soluția Johannis i-a aparținut iar ceea ce reușise să coaguleze în jurul acestui om a fost spectaculos și cu mare potențial regenerativ. Din păcate, siluind Constituția și impunându-și pohtele, Președintele a zădărnicit această șansă a poporului român, oferindu-ne varianta lui de bine, pe Emil Boc. Cred că și USL este o construcție bună, în conjunctura actuală (de ce, am spus-o în diverse alte împrejurări). Și această construcție a fost imaginată și asamblată tot de CA. Calități ar mai fi de adăugat dar nu asta îmi propun.

Din toate motivele expuse mai sus și din multe altele pe lângă ele, sunt, în general, împotriva celor care îl critică pe CA încercând astfel să-l ajute pe Traian Băsescu. Cred că, în momentul de față, pe scena politicii românești la nivel înalt nu există personaj mai nefast, mai malefic, mai distructiv decât TB. Chiar imperfect, chiar cu defectele menționate, CA mi se pare cea mai bună soluție alternativă dintre variantele realiste prezente în joc.

Referitor la al doilea reproș, că textele mele critice vizează mai mult autorii analizați decât  argumentele acestora, îți răspund astfel: ai parțial dreptate când faci această observație, dar motivul meu este unul cât se poate de întemeiat. Cei pe care i-ai numit și pe care eu îi analizez nu sunt comentatori neutri, împarțiali, obiectivi. Ei sunt niște vehicule de imagine, de propagandă, iar lumea trebuie să știe de pe ce poziții, cu ce partipriuri, cu ce intenții și beneficii prestează aceștia.

Ei au foarte rar argumente inedite, provenind din retortele gândirii lor de excepție. Argumentele pe care le utilizează aparțin unor direcții ușor identificabile în toate pozițiile publice ale puterii; ceea ce aduc ei nou este o originalitate stilistică, o prospețime a ambalajului care pe mulți cititori îi poate seduce mai ușor decât conținutul în sine. Ceea ce eu încerc să fac este să dezbrac prestația lor de tot ce este înșelător și manipulatoriu.

Nu de puține ori insă îi „auditez” și la argumente. Unde îi găsesc grav neconformi. Dar spune și tu : chiar merită să comentezi demolatoarea acuză adusă papagalicește lui Antonescu că chiulește de la lucrările parlamentului ? Simplul fapt că în jungla de abuzuri și inegalități și mafiotisme prin care navighează politicienii români de azi nu găsești altceva să-i reproșezi unui om decât că mai lipsește de la parlament sau că și-a amânat cu un an absolvirea facultății ca să fie repartizat împreună cu soția lui (așa erau vremurile acelea, confirm), nu ti se pare aproape un compliment?

Contele de Saint GermainCrochiul de marticalitati,Crin Antonescu,defecte,lider,PNL,Traian BasescuIntr-un comentariu pe care Luc l-a postat azi pe acest blog, imi sunt puse niste intrebari la care demult intentionam sa raspund. Comentariul respectiv il puteti citi pe forumul articolului 'Jigodism de deontolog sau politica editoriala'. Raspunsurile mele le puteti citi in continuare.   Dragă Luc, chiar mă bucur că m-ai întrebat...Blog politic si polemic