Groparii societatii civile si tristele lor cortegii

  Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută È™i tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul oraÈ™ului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar È™i pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niÈ™te bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moÈ™tenitori care trăia în străinătate È™i care venise acum, special pentru eveniment,  să-È™i etaleze potența È™i să-È™i impună primordialitatea la succesiune. (mai mult…)
continuare...

Lecturi de apocalipsă: Andrei Pleșu „“ Parabolele lui Iisus

Cine se așteaptă, deschizând această carte apărută recent la Humanitas, să regăsească un Andrei Pleșu îmbătător de la prima înghițitură, catifelat și ușor de asimilat ca un vin de împărtășanie sustras  prin favoruri ecleziastice direct  din pivnițe mânăstirești, se amăgește. Se va trezi în fața unui text baroc, arbustiv, în prezența unei adevărate exegeze, care îi solicită la intrare, pentru o bună acomodare, condiții minimale de acces: minte odihnită, imaginație, luxul continuității. (mai mult…)
continuare...