Groparii societatii civile si tristele lor cortegii
 Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută È™i tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul oraÈ™ului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar È™i pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niÈ™te bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moÈ™tenitori care trăia în străinătate È™i care venise acum, special pentru eveniment,  să-È™i etaleze potența È™i să-È™i impună primordialitatea la succesiune. (mai mult…)
Andrei Pleșu și neliniștile sale hormonale
Domnul Andrei Pleșu a trăit zilele trecute o mică dramă. Povestindu-ne-o el însuși cu umorul binecunoscut, sper că nu va lua în nume de rău acest comentariu, făcut cu zâmbetul pe buze. (mai mult…)
De ce deranjează Nicolae Breban?
La această întrebare există un răspuns politic È™i unul artistic. Răspunsul politic este: pentru că nu face parte din gaÈ™că. Răspunsul artistic este: pentru că nu are egal, ca romancier român în viață, printre "žgloriile" găÈ™tii. (mai mult…)
Lecturi de apocalipsă: Andrei Pleșu ““ Parabolele lui Iisus
Cine se așteaptă, deschizând această carte apărută recent la Humanitas, să regăsească un Andrei Pleșu îmbătător de la prima înghițitură, catifelat și ușor de asimilat ca un vin de împărtășanie sustras  prin favoruri ecleziastice direct  din pivnițe mânăstirești, se amăgește. Se va trezi în fața unui text baroc, arbustiv, în prezența unei adevărate exegeze, care îi solicită la intrare, pentru o bună acomodare, condiții minimale de acces: minte odihnită, imaginație, luxul continuității. (mai mult…)