Groparii societatii civile si tristele lor cortegii

  Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută și tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul orașului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar și pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niște bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moștenitori care trăia în străinătate și care venise acum, special pentru eveniment,  să-și etaleze potența și să-și impună primordialitatea la succesiune. (more…)
continuare...

Lecturi de apocalipsă: Andrei Pleşu – Parabolele lui Iisus

Cine se aşteaptă, deschizând această carte apărută recent la Humanitas, să regăsească un Andrei Pleşu îmbătător de la prima înghiţitură, catifelat şi uşor de asimilat ca un vin de împărtăşanie sustras  prin favoruri ecleziastice direct  din pivniţe mânăstireşti, se amăgeşte. Se va trezi în faţa unui text baroc, arbustiv, în prezenţa unei adevărate exegeze, care îi solicită la intrare, pentru o bună acomodare, condiţii minimale de acces: minte odihnită, imaginaţie, luxul continuităţii. (more…)
continuare...