Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Cine a trăit vremurile de apogeu ale securităţii ceauşiste ştie că una dintre particularităţile acestui instrument politic de teroare şi control era modul de acţiune individual, camuflat, al slujbaşilor săi, mod de acţiune perfecţionat uneori până aproape de desăvârşire.
Chiar dacă formau o mare armata, securiştii sistemului comunist erau instruiţi să nu intervină grupat, să nu atragă atenţia populaţiei prin tehnici de intimidare colectivă ci să se comporte mai degrabă ca nişte năluci, pe cont propriu, greu de reperat, prezenţi peste tot şi nicăieri.
Şi procedurile de luptă ale actualelor servicii de informaţii, continuatoarele funestei securităţi ceauşiste, mizează esenţial pe surpriză, pe pierderea în decor a agenţilor lor, pe cameleonism.
Infiltrare, virusare, raportare, totul cu maximă disimulare, totul pe şest, iată 3 reguli de bază ale muncii securiştilor de ieri şi de azi.
Când însă îi vezi ieşind panicaţi din scorburile lor individuale, din grotele lor deghizate, precum şobolanii la incendiu sau la naufragiu,  când încep să acţioneze în haită, intrând în dispozitiv de luptă la vedere şi desconspirându-şi adevărata identitate, înseamnă că ceva grav îi perturbă, îi obligă la sacrificii radicale.
Toată lumea ştie că publicaţii precum EVZ şi România Liberă sunt, de fapt, oficine securistice. Nu trebuie să fii mare om de litere ca să-ţi dai seama de la prima lectură că indivizi precum Mircea Marian ori Silviu Sergiu, ori Andreea Pora ori Dan Andronic  nu au nici cea mai mică chemare, ce să mai vorbesc de talent, pentru meseria de jurnalist. Ca să te dumireşti că ceea ce fac personaje reptiliene precum  Dan Cristian Turturică, Cristian Câmpeanu, Sabina Fati nu este nicidecum  gazetărie ci o formă neevoluată de diversiune pe bază de ordin de serviciu.
Am scris de multe ori aici despre adevăratul rol al acestor trepăduşi infiltraţi de servicii prin redacţii: acela de a încerca să transmită către legiunile securistice din teritoriu direcţiile propagandistice de la centru, de a iniţia campanii de susţinere sau denigrare, după interes, care să fie apoi preluate şi dezvoltate cât mai larg posibil la nivel naţional.
Ceea ce mă face însă să revin acum asupra subiectului este o criză de demenţă colectivă ce a cuprins în aceste zile, într-un mod pe cât de spectaculos pe atât de simptomatic, o întreagă redacţie de ziar. E vorba de redacţia ziarului România Liberă.
Toţi şobolanii cu ecuson de presă detaşaţi de servicii în sordidele birouri ale acestui cotidian au ieşit simultan şi furibund la atac cu o ţintă unică: Dan Voiculescu – Antena 3.
Vă rog să vă ţineţi de nas şi să deschideţi doar pentru 30 de secunde imunda ediţie (electronică) a României Libere de azi. Veţi descoperi o probă de acţiune la comandă şi de isterie în grup ce rar veţi avea ocazia să mai vedeţi: pe sfertul de sus al primei pagini sunt publicate nu mai puţin de 3 articole (ei le spun, în găunoasa lor grandomanie, editoriale) ce-l atacă pe Dan Voiculescu: “Capul lui Voiculescu şi naşterea pesedistului nou” de Cristian Câmpeanu, “Voiculescu, sfârşit de etapă în România. Ce urmează?” de Sabina Fati, “De ce a început asaltul împotriva lui Voiculescu?” de Dan Cristian Turturică.
Tonul acestor  articole este unul de-a dreptul goebbelsian, de nervi care au pocnit şi de creiere ce se privesc în oglindă şi nu se recunosc. Iată un scurt citat din delirul gheenic al lui Cristian Câmpeanu:
“Deşi am mai spus-o, simţim nevoia să repetăm. Antena 3 şi tot ceea ce reprezintă ea n-a fost niciodată „organ de presă”, ci un instrument de propagandă de tip nazist. Şantajul în varianta Antena 3 nu este asemeni oricărui şantaj practicat în mod traditional în presa română sau în afară. Voiculescu nu este un Caţavencu pe stil nou sau un Pamfil Şeicaru, nu este nici echivalentul românesc al lui Rupert Murdoch sau întruchiparea mogulului arhetipal, Charles Foster Kane. Voiculescu este mai degrabă echivalentul lui Eugen Ţurcanu, odiosul torţionar de la închisoarea Piteşti, Antena 3 este echivalentul media al Camerei 4 Spital, iar „excepţionalii jurnalişti ai Antenei 3”, echivalentul torţionarilor reuniţi în Organizaţia Deţinuţilor cu Convingeri Comuniste, agenţii Reeducării. Ai Reeducării Naţiunii prin televiziune”.
“Hoţul strigă hoţii” – reprezintă o caracterizare palidă a ceea ce fac, fără pic de ruşine sau de frică de Dumnezeu dar şi fără pic de minte, aceşti emuli ai lui Pleşită travestiţi în colegi ai lui Pamfil Şeicaru.
Ceea ce reuşesc să-mi transmită mie şi, foarte probabil, tuturor celor care au înţeles mecanismele de manipulare ale putridului regim Băsescu, este că sunt disperaţi. Şi că, în disperarea lor, nu mai au nici sânge rece de securist, nici minte limpede de jurnalist (dacă le-or fi avut vreodată), ci doar o formă degenerată de spirit de turmă care-i face să urmeze în prăpastie, sinucigaş, ţapul cu ancoră la cozoroc.

Contele de Saint GermainEditorialul de joiAndreea Pora,Antena 3,Cristian Campeanu,Dabina Fati,Dan Andronic,Dan Cristian Turturica,Dan Voiculescu,EVZ,Hotul striga hotii,Mircea Marian,Pamfil Seicaru,regimul Basescu,Romania Libera,securitatea ceausista,serviciile secrete,Silviu SergiuCine a trăit vremurile de apogeu ale securităţii ceauşiste ştie că una dintre particularităţile acestui instrument politic de teroare şi control era modul de acţiune individual, camuflat, al slujbaşilor săi, mod de acţiune perfecţionat uneori până aproape de desăvârşire. Chiar dacă formau o mare armata, securiştii sistemului comunist erau instruiţi...Blog politic si polemic