Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Nu trebuie să fii psiholog sau fiziologist ca să pricepi din prima, uitându-te la chipul lui Traian Băsescu de aseară, de la ceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai CC, că omul nu se simţea bine deloc. Cu o musculatură a feţei lăsată, cu pungi sub ochi care se lăbărţaseră până la jumătatea nasului, cu fălci căzute, trăgând după ele în jos colţurile gurii ca o ceară topită de lumânare de priveghi, înfăţişa un om ajuns cu mare eforturi acolo şi abia aşteptând să plece.
Primirea pe care Merkel i-a rezervat-o lui Ponta a declanşat în răsfăţatul de până mai ieri al Germaniei o gelozie furibundă, tipică deficitarilor în rafinament. Pe care şi-a arătat-o atacând scrâşnit din prima clipă tot ce festivitatea îi scosese în faţă: proiectul de revizuire a Constituţiei, pe Crin Antonescu, regionalizarea (şi, implicit, USL-ul ca artizan al acesteia), viaţa, în general, dacă e astfel gândită încât părerea lui să nici nu mai conteze.
Cât despre judecătorii CC, aproape că-i făcea rău fizic să-i tot privească şi să-i numere şi să nu-i mai iasă la socoteală cum îi ieşeau pe vremuri. Căci, să recapitulăm: această falangă, cu care se salvase în extremis la Referendum convertind-o pe doamna Aspazia (prin metode atât de dragi lui) să îl susţină, acum, tocmai acum, îşi schimba componenţa într-un mod nefast, răsturnând raportul de forţe. Plecau doi de-ai lui şi un USL-ist, veneau doi de-ai USL-ului şi un băsist. -1, deci.  În plus (vorba vine “în plus”, căci de fapt e tot în minus), judecătorul din CC propus de UDMR, cel care l-a susţinut cu zel în anii trecuţi, va fi pe viitor ca şi pierdut pentru cauză din moment ce libidinosul ăsta de Ponta îi curtează pe boangheni mai ceva decât pe Daciana, când s-a hotărât să-i tragă clopotele şi să-i pună pirostriile. Iar bomboana de pe colivă o reprezintă chiar blonda lui acadea vaporoasă, Iulia Motoc, vestimentată, iat-o, ca o preoteasă de rit păgân, ce tocmai se pregăteşte să plece judecător la CEDO. Ispitită acolo oare de cine altcineva decât de blestemul vieţii lui din cel de-al doilea mandat de preşedinte, de “micul Titulescu”,  lansat pe orbită de un Adrian Năstase zâmbind parşiv, monalisistic, parcă anume să-l distrugă pe el.
Nu-i ieşeau din minte imaginile de la Berlin, cu maşina lui “dottore Ponta” excortată de motociclişti, cu Angela întâmpinându-l jovială pe covorul roşu şi oferindu-i onorurile supreme, cu fanfară, imn şi un tete-a-tete în chiar biroul ei privat de cancelar.
Ce mai, se simţea învins şi abandonat precum Camilla Parker când Charles a cerut mâna Dianei. Cu o durere la lingurică, cu o revoltă şi o sete de răzbunare pe care doar speranţa într-un accident (ca acela…) de maşină (sau, de ce nu, de avion) al mişelului le mai putea îndulci.
Cât poate, totuşi, duce un politician, fie el chiar şi cu stomac din tablă galvanizată, chiar şi cu obraz din toval, când viaţa îl stropşeşte de vreun an şi jumătate încoace tot cu nasoale şi nasoale? Făcându-l să nu-i mai tihnească nici irigaţiile cu single malt, nici stenogramele compromiţătoare despre inamicii politici, servite ca fursecuri la cafeaua de dimineaţă, nici măcar degustările de nuri blonzi, livrati în clandestinitate, după miezul nopţii, la palat.
Apropo: doamna Udrea divorţează.  Încă un semn, după părerea mea, că fregata portocalie ia, iremediabil, apă.
Divorţul acesta prevesteşte nişte puneri sub acuzare iminente, cu sechestre pe avere şi alte nenorociri. Tot ce-a mai putut face căpitanul pentru limitarea pagubelor acestui naufragiu (despre care l-au prevenit dragile lui servicii) a fost să-şi avertizeze jumătatea ilegitimă să pună la adăpost ce se mai poate pune. Un divorţ oferă inimaginabil de multe şi subtile soluţii pentru aşa ceva.
Tic – tac, tic – tac … Nici şantaje, nici ascultări ambientale, nici interese ale PPE, nici suptul la marele licurici nu pot opri timpul în loc. Acest monstru implacabil îşi face mendrele, devoră tot, chiar şi preşedinţi cărora puterea le-a luat minţile făcându- i să se creadă, pentru o clipă, nemuritori.
Traian Băsescu îşi pierde tot mai mult luciditatea. Surparea sa lăuntrică i se citeşte pe chip. Nu are nici credinţă, nici educaţie, nici cultură să-şi uşureze drama. Are doar instincte şi deprinderea de a trişa. Şi câţiva paraziţi ce-l frecventează din neputinţă, amăgindu-l că încă ar mai avea sânge.
Tic – tac, tic – tac … Într-adevăr, se poate înnebuni din asa ceva.

Contele de Saint GermainCrochiul de martiAngela Merkel,Aspazia Cojocaru,Basescu,Camilla Parker,CEDO,Charles si Diana,Crin Antonescu,Curtea Constitutionala,Daciana Sarbu,divort,Elena Udrea,Iulia Motoc,marele licurici,Ponta,PPE,sechestru pe avere,UDMR,USLNu trebuie să fii psiholog sau fiziologist ca să pricepi din prima, uitându-te la chipul lui Traian Băsescu de aseară, de la ceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai CC, că omul nu se simţea bine deloc. Cu o musculatură a feţei lăsată, cu pungi sub...Blog politic si polemic