Aşteptându-l pe … Mihăieş

Samuel Beckett ne propune aşteptarea lui Godot. Este o aşteptare generoasă, pentru că Godot reprezintă iluzie, speranţă, schimbare, o posibilitate mereu deschisă de “a mi se întâmpla şi mie ceva bun” , atâta vreme cât Godot nu apare. În contrast, EVZ în coproducţie cu ICR şi Universal Studios Cotroceni, ne propune aşteptarea, în fiecare luni, a lui Mircea Mihăieş. Aşteptare chinuitoare, pentru că Mihăieş reprezintă kitsch, mânie şi ură, pentru că nu te poţi aştepta niciodată la ceva bun de la el şi pentru că, inevitabil, apare. Eu aştept editorialul de luni al lui Mihăieş ca pe inundaţia hebdomadară a vecinului de deasupra. Ca pe o jalnică fatalitate de la care nu poţi întoarce privirea dacă nu vrei ca igrasia şi mucegaiul să te năpădească. Mă mai consolez cu citate din clasici, dar asta ţine până mâine când, Mihăieş – bomba cu biogas (aşa am apucat să-l alint), va lovi…
continuare...

Concursul 2 – Saptamana 14 – 21 Noiembrie

Tema concursului: Înălbitul şi înălbitorul Indicaţi o persoană publică, “înălbitul” (politician, om de afaceri, vedetă de orice fel etc.) care a comis o faptă reprobabilă, fapta care i-a pătat imaginea şi ”înălbitorul” (partid, om politic, organ de presă, ziarist, justiţie etc.) care a încercat şi a reuşit, total sau parţial, să-i cureţe imaginea de consecinţele acestei fapte. Răspunsul va conţine minimum următoarele elemente: - Numele “înălbitului”; - Fapta reprobabilă; - Numele” înălbitorului”; - Tehnica de înălbire utilizată. Succes! Şi nu uitaţi nota de umor! E duminică, ne jucăm, vrem să ne distrăm!
continuare...

Materia primă şi plus-minusurile ei

REVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 – 13 noiembrie 2010 Foarte rar şi doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică):  Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Naţional (JN), România Liberă (RL) şi Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conţinut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici şi corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, şi umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, şi analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruţiu. Există însă şi ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpăţânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive,  ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înţeles, nu…
continuare...

Mic dejun cu Pleşu şi Cărtărescu

Vremurile palpită. Uneori cu frecvenţe şi intensităţi care nu ne lasă, pe moment, decât şansa contemplării. Privim lung la o situaţie nouă, încercând să o descifrăm în timp real, fără însă a ne fi actualizat înainte reperele. “Puştii nu mai citesc”, afirmă amar Mircea Cărtărescu. Pare just. Dar, în logica lui “nimic nu se pierde, totul se transformă”, parcă ar mai fi loc şi de nişte dubii. Nu cumva, totuşi, ei, puştii, citesc, dar “altfel”? Nu cumva noi înşine am ajuns să citim “altfel”? Da, “valul distrugător de cultură “populară” a creat în jurul nostru un mediu, pur şi simplu, neprielnic lecturii”. Da, televizorul în primul rand, dar şi oboseala zilelor de muncă prelungit - capitalistă, ne-au răpit plăcerea savuroaselor escapade în dimensiunea magică a lecturile vesperale. Această asuprire nu ne-a lăsat însă fără reacţie. Ne-a obligat să căutăm şi să găsim soluţii. Astfel se face că ne-am refugiat cu…
continuare...

Anticipându-l pe Cărtărescu

De o vreme, mai precis de când efectele diletantismului cuplului Băsescu - Boc în arta guvernării au devenit de o evidenţă şi gravitate a căror contestare ar plasa pe oricine in ridicolul etichetării de "epigon al lui Munchausen", domnul Cărtărescu a început să-şi scrie editorialele politice din EVZ după o schemă manipulatorie  şi previzibilă. Stratagema lui constă în a oferi celor care cred in onestitatea sa o iluzie de obiectivitate, iar propriului ego, hipertrofiat de absintul notorietăţii conjuncturale, un alibi pentru compromisurile omului obisnuit, cu slabiciunile sale,  care de fapt este. Schema a fost patentată de ipocriţi celebri, în principal din rândul colaboraţioniştilor, şi şi-a dovedit ineficienţa în faţa judecăţii timpului. Ea constă, practic, în parcurgerea a 2 paşi, evident cu mici variaţiuni de la caz la caz. Pasul 1 este o critică edulcorată, împănată cu elemente de relativizare, la adresa celui de partea căruia eşti în realitate. O critică…
continuare...

Blogger de o săptămână

EDITORIALUL DE JOI Azi se împlineşte o săptămână de când am deschis acest blog. Nu ştiu dacă 400 de vizitatori unici şi 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puţin. Ce ştiu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam să polemizez politic comentând pe forumuri diverse articole din ziare, nu o sesizasem. Îi percep pe aceia care au curiozitatea să-mi intre pe blog ca pe nişte musafiri în propria-mi casă faţă de care am, cel puţin, datoria ospitalităţii. Mă surprind consumând tot mai mult timp imaginându-mi gesturi inteligente prin care aş putea să-i seduc, să-i fac să se simtă bine, să se mai întoarcă. Astfel a apărut ideea de a face din ziua de duminică “Ziua Ludicului”; prilej de descătuşare a acumulărilor generate de politic într-un fel mai relaxat, jucându-ne şi, în acelaşi timp, continuându-ne lupta prin ironie, sarcasm…
continuare...

Doamna Fati si cerneala sepiei

(Comentariu postat la articolul dnei. Sabina Fati publicat în RL din 11 nov. 2010 sub titlul “ Moratoriul Paunescu pentru Romania”, articol ce poate fi citit accesand linkul ) Cand Moratoriul pentru Romania propus de Presedinte redeschide scandalul  Bonnie si Clyde in varianta romaneasca, adica Anastase si Voinescu numarand stafiile din Casa Poporului la vot, sare iute doamna Fati cu diversiunea Paunescu, precum sepia cu cerneala de camuflaj. Reamintesc respectuos ca in Romania nu se moare de foame si nu se va muri de frig la iarna pentru ce spune Ponta despre Paunescu ci pentru ce face regimul Basescu pentru a se mentine, impotriva vointei populare, la putere: imprumuturi sinucigase de la FMI, compromisuri antinationale cu UDMR, si o nesatioasa pofta de da drena totul, dar totul, in buzunarele clientelei portocalii, fara nici macar o masura economica onesta de redresare pe termen scurt. Cine nu vede aceasta evidenta si musca…
continuare...

Conturarea taberelor din PDL

(Comentariu postat la articolul lui M Marian publicat în EVZ sub titlul “Intelectualii lui Băsescu s-au rupt de masa “PDL”, ce poate fi citit accesand linkul ) Este de notorietate că EVZ reprezintă un fel de Cartier General al lui Goebbels pentru propaganda PDL. De aceea, ştirile despre partidul de guvernământ provenite din această sursă trebuie luate în serios şi procesate, nu ca fiind neapărat adevărate ci ca reflectând interesul cuiva de la vârf. Pe de altă parte, când Mircea Marian, care nu este deloc genul ziaristului de investigaţie, scrie un articol bazat pe o documetare realizată cu acribie, poţi fi sigur că fişele i-au venit de undeva, din laboratoare al căror subordonat ierarhic este şi unde cineva ne cloceşte viitorul. Articolul de azi trădează o ascuţire a cuţitelor lungi în PDL. Şi ne conturează două tabere. Ceea ce nu e puţin, ca informaţie din interior. Există însă şi curiozităţi,…
continuare...

Nevoia de AP

Moartea lui Adrian Păunescu mi-a redeşteptat nevoia de Andrei Pleşu.  De un anume Andrei Pleşu. Nu pentru că numele lor au aceleaşi iniţiale ci pentru că, percepuţi oarecum la antipozi în epocă, mi-au furnizat argumente de echilibru în cascadoriile mele de supravieţuire onestă de dinainte de ’89. De vreo doi ani incoace m-am înrolat voluntar, din exasperare,  într-un război cu incredibila renaştere a stafiei totalitarismului. De data asta un totalitarism modificat genetic, de esenţă priapică, impus de o mână de nesăţioşi violatori de constituţie, morală,  drepturi cetăţeneşti şi buget naţional. În raniţa corespondentului de front care am devenit, am îngrămădit revolte, frustrări, scepticism, iar, ca muniţie, verbe contondente, sarcasme şi necruţare faţă de lubricii, în permanent şi declasant orgasm, ai violului naţional. A fost şi este un vârtej, în care adesea l-am prins şi pe Andrei Pleşu, vârtej iscat de suflul şi balistica ripostelor mele la articole şi atitudini publice…
continuare...

UDMR – exponentul ideii de politică prin şantaj

  (Comentariu postat la articolul lui Liviu Antonesei publicat în Adevărul din 09 nov. 2010 sub titlul “Se va retrage UDMR de la guvernare?”, articol ce poate fi accesat la linkul ) Atâta vreme cât UDMR-ul este în guvernul României, serviciile de informaţii externe maghiare primesc informaţiile direct de la sursă, fără riscuri şi intoxicări, ne mai fiind obligate să cheltuiască un forint pe agenţi infiltraţi să ne afle secretele. De aici avantaje directe şi indirecte uriaşe ale Ungariei în raport cu România. Iată un argument suficient de solid, desi nu singurul, pentru sustinerea următoarelor două afirmaţii : 1. Ieşirea UDMR-ului de la guvernare nu se stabileşte aici, de către, hai să zicem, reprezentanţii etnicilor maghiari, ci la Budapesta, de către strategii politici ai Ungariei; 2. Politica UDMR-ului nu are nimic de-a face cu interesul naţional al României, ba dimpotrivă. În aceste condiţii sunt perfect de acord cu afirmaţia dlui…
continuare...