Umilit pe dracu!
Însuşirea de a resimţi umilinţa este precum însuşirea de a avea ureche muzicală. Nu toţi oamenii o primesc la naştere. În plus, când nu o ai se observă imediat. Că nu e om să nu fi fost supus jignirii măcar o dată, aşa cum nu e om să nu fi fredonat o melodie, făcându-i pe alţii, în anumite cazuri, să-şi astupe urechile.
Vulnerabilitatea la umilinţă presupune delicateţe sufletească, un prag al demnităţii individuale peste care, dacă permiţi să se treacă, prima daună constatată este chiar avarierea relaţiei tale cu tine.
Vi se pare, cumva, că Traian Băsescu se află într-un dureros conflict cu sine? Că a suferit o fragmentare de personalitate prin care să se fi separat în el binele de rău, prin care latura sa de frecvenţă joasă să fie atenţionată din când în când, chiar timid, de vibraţiile înalte ale unor precepte morale?
Acest personaj, turnat de natură într-o matrice de prădător, este victima propriei predestinări. El nu e capabil de armonie ci doar de discordie. El nu ştie a construi ci doar a distruge. El nu are sentimente ci doar instincte. Şi tocmai aceste handicapuri, de care este conştient, îl împing uneori spre improvizaţii de melodramă. Ba plânge, ba se declară umilit.
Umilit pe dracu’!
Cum să crezi aşa ceva unei vietăţi care, pentru a simula o sensibilitate ce nu există, jeleşte în versuri la căpătâiul mamei moarte când aceasta este cât se poate de vie şi sănătoasă?
Cum să crezi aşa ceva unei brute care loveşte peste faţă un copil (“poate a spus ceva urât copilul, poate a jignit pe cineva”…) iar apoi se ascunde, ca un şobolan încolţit, în spatele pixelului albastru?
Cum să crezi aşa ceva unui protector de hoţi şi lichele (Anastase, Oprea, …) care, în schimb, jigneşte cu voluptate oameni respectabili (Regele Mihai, doctorul Arafat)?
Tot ce întreprinde această minte în derivă este efect de cocteil cu alcool şi barbiturice.
Iese din politică a doua zi după ce i se termină mandatul? Sigur că da. Exact cum a demisionat în secunda următoare suspendarii de catre parlament.
Unii mă acuză că sunt obsedat de Băsescu. Au dreptate. Eu cred că puterea actuală nu este un monstru policefal ci doar un alt fel de gorgonă, o caracatiţă, e drept, monstruoasă, dar cu un singur cap. De aceea îmi place mitul lui Perseu.
https://www.conteledesaintgermain.ro/umilit-pe-dracu/12-03-2012Editorialecaracatita,doctorul Arafat,Gabriel Oprea,meduza,Perseu,regele Mihai,Roberta Anastase,Traian Basescu,umilitÎnsuşirea de a resimţi umilinţa este precum însuşirea de a avea ureche muzicală. Nu toţi oamenii o primesc la naştere. În plus, când nu o ai se observă imediat. Că nu e om să nu fi fost supus jignirii măcar o dată, aşa cum nu e om să nu...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Sunt de acord într-o măsură cu Lucifer, cred și eu că ceea ce se întâmplă acum este oglinda celor mai adânci și negre cotloane din propriile noastre suflete, că ne uităm la maxima noastră urâciune și răutate. Dar mai cred că am fi ajuns oricum aici, căci așa e cunoașterea, îți arată și pericolele.
Mai cred că sâmburele discriminării și al abuzului stă și (sau mai ales) în ideea de „elită” și mai cred că un lider ar putea să fie mai circumspect cu ea dacă a învățat lecția lui Băsescu (pariez că și el se consideră exponentul unei elite, la fel ca toți pedeliștii). Mai cred că visul meu, oricât de frumos, e incomplet fără visul tău și al celorlalți de lângă mine și că a le face loc și lor nu înseamnă renunțare, ci conștientizarea propriilor mele nevoi de a fi parte. Cine își amintește ultimul vis frumos pe care l-a avut își amintește și senzația de frustrare că din visul lui lipsesc bucăți întregi. Acelea ar putea fi la alții, căci nu există doar un singur om capabil să viseze frumos.
În altă ordine, de idei, felicitări pentru ideea de a candida la Primăria Capitalei, Domnule Profesor!
@prepeleac:Domnule Prepeleac(sic!),nu ne spui şi nouă cine este dl.profesor candidat la primărie?Eventual,e-mail:lucifera426@yahoo.com
Chiar dacă voi deranja pe mulţi(şi voi lua muuulte voturi negative…),trebuie să repet una din tezele mele favorite şi anumne că băSSecu este rezultatul “stării negative” a sufletului românesc.Într-o majoritate de peste 80%,sufletul românesc contemporan gândeşte negativ,este cuprins de furie şi ură contra tuturor.A fost o bagatelă pentru o “canalie perfectă” ca băSSecu să speculeze starea populaţiei şi să se cocoaţe în jilţul puterii.NU băSSecu este problema ci noi înşine!Aşa că IUBIŢI-L PE baSSecu!El este ceea ce sufletele voastre au vrut şi au ales.Popor de idioţi proşti,leneşi şi plini de ură ce sunteţi.Aveţi ceea ce meritaţi!
Şi,ca să îndulcesc cele scrise mai sus,voi da un top al personalităţilor pozitive dar care,vai,nu au reuşit să atragă iubirea poporului:
-Regele Mihai
-Corneliu Coposu
-Emil Constantinescu
-Călin Popescu Tăriceanu
-Dinu Giurescu
-Dan Puric
Poporul a vrut altceva,după mintea şi sufletul lui.Minte şi suflet sfâşiate între nostalgia după comunism şi frica de securism.Şi,ca în sintagma călăului şi victimei,poporul şi-a ales proprii torţionari…
Adica simpatizantii lui Basescu ar fi plini de ura? Nici vorba. Sunt sedusi, bietii – si cine-i poate condamna? – de aparenta de autoritate, de putere incaputa pe maini potrivite, de detinere a controlului. Basescu si ai lui reusesc sa mentina impresia asta chiar si cand realitatile ii contrazic. Innebunitor, ca o vraja. Ce ar rupe vraja? Supercompetenta si superseriozitatea unui adversar al lor. Da-i poporului the real thing. Il va recunoaste si il va vota masiv. Pana apare, pana cand cineva – grup sau persoana – nu se hotaraste sa munceasca pe branci ca sa convinga, suntem condamnati sa ramanem cu astia.
Peste cateva luni vor fi alegeri locale. Oameni fara o legatura directa sau formala cu Traian Basescu pot fi votati de alegatori, refacandu-i puterea. Nu Traian Basescu este miza bataliei urmatoare, ci oamenii lui, baza piramidei lui de putere. A distrage atentia de la esalonul puterii care intre primul in lupta nu e intelept. De fapt, asta e si scopul circului media in mijlocul caruia se afla MRU si TB: sa distraga atentia de la adevaratul izvor al puterii actuale: cumpararea potentatilor locali.
Nu vreau sa-l judec sau sa-l cunosc mai bine pe presedinte. In primul rand e greu, este un maestru al disimularii si ambuscadei. In al doilea rand, dincolo de orice dubiu, o vizita in constientul sau subconstientul actualului presedinte e o vizita in tunelul groazei. Chiar nu simt nevoia, imi ajunge viata de zi cu zi!
Omul asta, Traian Basescu, a introdus in politica romaneasca mojicia, cinismul feroce si violenta. Cei care l-au votat dupa ce l-au vazut cum e trebuie atentionati ca sunt defecti sau anesteziati. Ca nu e normal sa accepte un astfel de conducator si pe nici un aliat al lui, oricat de indepartat, pentru simplul motiv ca cine se aseamana, se aduna.
Ok, nu are demnitate, ca asta ar fi apanajul unui personaj pozitiv. Are insa, mandrie, o mandrie de bruta care se simte umilita cand nu poate riposta asa cum ar vrea. Din punctul asta de vedere cred in sinceritatea afirmatiei lui si ma pune in garda. Putem crede bruta pe cuvant cand se plange ca a fost deseori stransa in chingi de functie. Ca nu s-a manifestat cum ar fi vrut. Apropo, ce pacat ca episodul cu avocatul pocnit nu a mai fost elucidat in veci…
De acord cu tot restul. De data asta Cotidianul s-a grabit si n-a luat ce e mai bun. (Chiar daca n-am stat sa vad ce a luat de fapt.)
Si eu sunt obsedata de Basescu si-mi port cu mandrie titlul de la inceputul lui 2005 fix.
Ai sesizat o nuanta valabila. Doar ca, eu cred, umilinta este in pandant cu demnitatea. Cu mandria ar putea fi orgoliulranit.
Asa e. A ales cuvintele apte sa atinga o coarda sensibila si sa il victimizeze mai bine.