Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Însuşirea de a resimţi umilinţa este precum însuşirea de a avea ureche muzicală. Nu toţi oamenii o primesc la naştere. În plus, când nu o ai se observă imediat. Că nu e om să nu fi fost supus jignirii măcar o dată, aşa cum nu e om să nu fi fredonat o melodie, făcându-i pe alţii, în anumite cazuri, să-şi astupe urechile.

Vulnerabilitatea la umilinţă presupune delicateţe sufletească,  un prag al demnităţii individuale peste care, dacă permiţi să se treacă, prima daună constatată este chiar avarierea relaţiei tale cu tine.

Vi se pare, cumva, că Traian Băsescu se află într-un dureros conflict cu sine?  Că a suferit o fragmentare de personalitate prin care să se fi separat în el binele de rău, prin care latura sa de frecvenţă joasă să fie atenţionată din când în când, chiar timid, de vibraţiile înalte ale unor precepte morale?

Acest personaj, turnat de natură într-o matrice de prădător, este victima propriei predestinări. El nu e capabil de armonie ci doar de discordie.  El nu ştie a construi ci doar a distruge. El nu are sentimente ci doar instincte. Şi tocmai aceste handicapuri, de care este conştient,  îl împing uneori spre improvizaţii de melodramă. Ba plânge, ba se declară umilit.

Umilit pe dracu’!

Cum să crezi aşa ceva unei vietăţi care, pentru a simula o sensibilitate ce nu există, jeleşte în versuri la căpătâiul mamei moarte când aceasta este cât se poate de vie şi sănătoasă?

Cum să crezi aşa ceva unei brute care loveşte peste faţă un copil (“poate a spus ceva urât copilul, poate a jignit pe cineva”…)  iar apoi se ascunde, ca un şobolan încolţit, în spatele pixelului albastru?

Cum să crezi aşa ceva unui protector de hoţi şi lichele (Anastase, Oprea, …) care, în schimb, jigneşte cu voluptate oameni respectabili (Regele Mihai, doctorul Arafat)?

Tot ce întreprinde această minte în derivă este efect de cocteil cu alcool şi barbiturice.

Iese din politică a doua zi după ce i se termină mandatul?  Sigur că da. Exact cum a demisionat în secunda următoare suspendarii de catre parlament.

Unii mă acuză că sunt obsedat de Băsescu.  Au dreptate.  Eu cred că puterea actuală nu este un monstru policefal ci doar un alt fel de gorgonă, o caracatiţă, e drept, monstruoasă, dar cu un singur cap. De aceea îmi place mitul lui Perseu.

Contele de Saint GermainEditorialecaracatita,doctorul Arafat,Gabriel Oprea,meduza,Perseu,regele Mihai,Roberta Anastase,Traian Basescu,umilitÎnsuşirea de a resimţi umilinţa este precum însuşirea de a avea ureche muzicală. Nu toţi oamenii o primesc la naştere. În plus, când nu o ai se observă imediat. Că nu e om să nu fi fost supus jignirii măcar o dată, aşa cum nu e om să nu...Blog politic si polemic