Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Azi noapte m-a vizitat Contele de Saint Germain. Autenticul. Nu l-am recunoscut din primul moment. Mi-a vorbit într-o română electronică, emisă de creier, nu de coardele vocale. Era mărunţel, drept, cu perucă albă şi dantele la guler şi mâneci.

–          Dumneata îmi ţii numele în actualitate. S-a apropiat şi mi-a pus mâna mică, pergamentoasă, pe mâna cu care scriam.  Ţi-e chiar atât de greu?

–          Încerc să înţeleg. Parc-am mai trăit o dată aşteptarea asta . Doar că atunci eram mai tânăr şi aveam mai mult  timp să astept.

–          Ai şi acum timp. Nu-ţi pierde răbdarea. Se înfăptuieşte. Am vrut doar să ştii …

–          Totul mi se pare diabolic…

–          Atunci fii mai înţelept cu ungurii. Ei aprind tămâia în cădelniţă…

Era deja la uşă când a rostit asta. A trecut dincolo fără să o deschidă. Faţa i s-a şters ultima. Din zâmbetul său discret, de despărţire, a rămas pe furnir o fibră puţin mai albă, curbată în sus.

Contele de Saint GermainCrochiul de marticadelnita,Contele de Saint Germain,diabolic,tamaie,unguriiAzi noapte m-a vizitat Contele de Saint Germain. Autenticul. Nu l-am recunoscut din primul moment. Mi-a vorbit într-o română electronică, emisă de creier, nu de coardele vocale. Era mărunţel, drept, cu perucă albă şi dantele la guler şi mâneci. -          Dumneata îmi ţii numele în actualitate. S-a apropiat şi mi-a...Blog politic si polemic