Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Motto

Inteligenţa, oricât de mare, nu e suficientă de a te curăţa de prejudecăţi.

Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat să o justifici.

(Petre Ţuţea)

 

Una dintre întrebările frecvente azi în mintea românilor ce nu vor să se lase copleşiţi de scepticism este: va organiza Mihai Răzvan Ungureanu alegeri corecte peste trei luni? Mijirea lor de speranţă îşi are rădăcina în următorul tip de raţionament: “ Ăsta-i băiat inteligent, şcolit, are personalitate, are standarde de comportament, nu-i ca Boc, o cârpă, să înghită şi să execute toate ordinele lui Băsescu”.

Le-aş putea răspunde cu înţelepciunea populară:

“Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba” sau “Aşchia nu sare departe de trunchi” sau “Hoţia merge mână în mână cu domnia” sau “Să te fereşti întotdeauna de acela care te-a înşelat odată”.

Mă tem însă că înţelepciunea populară nu va fi suficient de convingătoare în cazul unor astfel de oameni. Pur şi simplu, nu este stilul lor de a învăţa din experienţa altora. De aceea voi porni argumentaţia mea de la celebrul enunţ inspirat de Jean Baptiste cavaler de Lamarck şi formulat ca atare de Charles Darwin: “funcţia creează organul”.

Pentru un şef de servicii secrete tot universul funcţiei gravitează în jurul nucleului – ţintă numit “informaţie”. El devine robul informaţiei, impregnat de mania obţinerii acesteia cu orice preţ, indiferent de mijloace. Este modelat (deformat) de câteva imperative: discreţie, disimulare, ocolirea fără scrupule a legii, identificarea vulnerabilităţilor adversarului, spargerea sistemelor de protecţie ale acestuia,  devalizarea sa în final, în beneficiul propriei tabere.

Este imposibil ca peste patru ani de şefie SIE să nu fi dezvoltat în actualul nostru prim ministru aceste vicii ale meseriei şi dependenţa de ele. Odată gâtul girafei lungit el nu mai revine la loc.

Şi mai e ceva, în plus faţă de cultul pentru informaţie: amprenta naturii militare a funcţiei de şef al spionilor, altfel spus atitudinea plină de religiozitate faţă de ordin.

Avem, aşadar, un prim ministru al cărui car de luptă este tras de doi armăsari teleghidaţi: unul presetat să treacă peste orice obstacol, fie el legal sau moral, pentru a ajunge la ţintă, cel de-al doilea presetat să respecte fără abatere coordonatele ţintei, aşa cum acestea au fost transmise prin ordin.

Să ne mai întrebăm cine ii dă ordine electorale domnului Mihai Răzvan Ungureanu şi care o fi ţinta ale cărei coordonate i s-au transmis, prin aceste ordine, pentru apropiatele alegeri?

Chiar dacă unii mai văd mâinile primului ministru smucind de nişte hăţuri, chiar dacă acestea se mai agită să şuiere la răstimpuri dintr-un bici, să nu ne lăsăm înşelaţi: e pură animaţie pe calculator. Caii au fost înţărcaţi la altă iesle, ascultă de alte comenzi.

În momentul şi în situaţia de faţă, singura libertate dată inteligenţei premierului nostru cu privire la evenimentele ce se pun la cale este, aşa cum dă de înţeles şi Petre Tuţea, de a încerca să găsească resurse de justificare. Atât şi nimic mai mult.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Boc,Charles Darwin,functia creeaza organul,Jean Baptiste cavaler de Lamarck,Mihai Razvan Ungureanu,Petre Tutea,SIEMotto Inteligenţa, oricât de mare, nu e suficientă de a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat să o justifici. (Petre Ţuţea)   Una dintre întrebările frecvente azi în mintea românilor ce nu vor să se lase copleşiţi de...Blog politic si polemic