Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Mie mi-e drag USL-ul. Şi mă deranjează când este comparat cu un hoit, mai ales într-un ziar şi într-o rubrică unde mai sunt publicate, din când în când, şi articolele mele. De aceea vreau să intervin şi să-i iau apărarea.
Dacă privim obiectiv spre ultimii 2-3 ani, cei mai cumpliţi ai pegrei băsiste, singurul adversar politic care nu doar că l-a turbat pe Traian Băsescu dar l-a şi învins peste tot pe unde l-a prins a fost USL. Într-o luptă pe care şi eu am dus-o (şi încă o duc), USL a reprezentat nădejdea ultimă atunci când orice asalt de eliberare eşua în smârcul de minciuni al sistemului, a reprezentat o stare de spirit care împrumuta de la oamenii normali ce e mai bun: forţa solidarităţii şi refuzul compromisului. Să ne amintim doar ce furibundă canonadă a fost declanşată împotriva USL, încă de la constituire, de hoardele la vedere dar, mai ales, de comandamentele oculte răspunzând comenzilor unice de la Cotroceni. Propaganda băsistă şi-a mobilizat, pe lângă trupeţii cu imponderabilitatea plevei de pe la oficine (Pora, Mircea Marian, Tapalagă, Cartianu, Turturică, Turcescu) şi greii ei rezervişti puşi la îndopat special pentru situaţii critice (Pleşu, Cărtărescu, Liiceanu, comandoul de la ICR etc.). Aceştia au oferit cu sleită onctuozitate popotei portocalii ficaţii lor graşi, de gâscani predestinaţi deliciului PDL-ist.  Cele mai toxice râgâituri de lansat împotriva USL-ului au fost gestate în burdihanele lor ca nişte malaxoare de borhot propagandistic.
Apoi înfrângerea tuturor intrigilor, maşinaţiunilor, diversiunilor puse la cale de servicii pentru a submina proiectul înainte de examenul alegerilor: alimentarea nemulţumirii activiştilor de partid din teritoriu, încercări de decredibilizare sau de învrăjbire a liderilor USL, ameţirea cu laude deşănţate şi apoi scoaterea la rampă,  în chip de conştiinţe clare, a unor personalităţi uitate, cu nostalgii de revanşă personală (Neagu Djuvara) şi atâtea alte capcane întinse unui adversar ce s-a dovedit de neoprit. Cine altcineva, în trista Românie a lui Băsescu, a mai reuşit să dejoace cu atâta succes şi pe o perioadă atât de lungă de timp, uneltirile securistice ale băieţilor incognito dintre noi? Cine altcineva, în confruntare directă cu acest fanatic al puterii care este preşedintele Băsescu, a putut să-i smulgă din ghiare, înainte de termen, guvernul (Boc, apoi Ungureanu) după care să-l învingă, la două serii de alegeri consecutive, cu procente de neprezentare?
De-asta mi-e drag USL-ul. Fără el, probabil că alegerile locale şi parlamentare din 2012 ar fi fost organizate de PDL şi câştigate după modelul Baconschi – Paris.  Fără el, probabil că şi azi l-am fi avut ca prim – ministru pe MRU şi şef la ANAF pe Blejnar. Fără el, posibilitatea ca prezidenţialele din 2014 să fie câştigate de un om al lui Băsescu şi să ne pomenim cu acesta continuându-şi opera de umilire naţională din jilţul de prim – ministru, nu ar mai fi părut atât de improbabilă.
E adevărat, USL a avut şi un eşec major în misiunea sa: deşi l-a umilit pe Traian Băsescu la referendumul de suspendare, a fost învins de CCR. I se poate imputa USL că nu şi-a calculat foarte bine acest pas decisiv. De aici, o mare frustrare. Care însă, în memoria mea afectivă, nu face uitate bucuriile şi victoriile (în co-participare) pe care le-am amintit.
Astăzi USL pare a-şi trăi ultimele clipe. A îmbătrânit. Ca oamenii. S-a uzat, iar liderii lui nu-l mai percep ca pe o locomotivă ci ca pe o povară tot mai greu de purtat pe umerii a trei cariatide inegale: una pitică, cea din mijloc la înălţimea normală iar ultima lungită brusc de funcţie, mai puternică decât celelalte şi cu aspiraţii de prim – solist. Planul s-a înclinat, stabilitatea suferă, cârtiţa de la Cotroceni sapă tunele subversive, prăbuşirea e iminentă. Asta e. Toţi am avut rude care s-au veştejit şi au murit. Viaţa merge înainte. Nu e normal să le jignim că n-au putut face mai mult pentru noi. Normal nu e să le pretindem după dorinţa noastră ci după puterile lor.
De ce să numesc “hoit” această construcţie în care mi-am pus speranţele ultimilor ani şi să-i asociez duhori şi viermi? Gata, o reneg, nu am şi eu o vină la cocârjarea ei? Nu trebuie să-i port măcar un pic de recunoştinţă? În fine, aşa sunt unii, mai macho: cu băşcălia la priveghi!
Victor Ponta e singurul care ar mai putea salva în acest moment USL. Pentru asta ar trebui însă să-şi recunoască mai întâi excesele de culturist la fotografia de calendar şi să-i redea lui Crin Antonescu binemeritatul statut de egal, ca în vremurile de glorie ale alianţei. Acest lucru pare însă imposibil. Acum, când cedează bătălie după bătălie în faţa lui Traian Băsescu explicându-ne că face compromisuri de etapă necesare bunei guvernări, a ceda şi în disputa cu Crin Antonescu ar însemna pentru el şi partidul său autoritarist un semn de slăbiciune. După părerea mea compromisul ar trebui făcut cu Crin Antonescu, pentru salvarea USL, şi nu cu Băsescu pentru îmblânzirea acestuia. Căci oricum, după fiecare victorie repurtată cu titlu de compromis din partea lui Ponta, Băsescu va deschide un nou front şi încă unul, în căutarea haosului generalizat  pogorât peste ţară, singurul ce-i poate da o şansă de supravieţuire politică după ce nu va mai fi preşedinte.
Din păcate, aşa cum se întâmplă cu cei nesiguri că ar putea invinge adversarul cel mai de temut, şi Victor Ponta a ales să se bată cu cineva mai accesibil. L-a lăsat pe Traian Băsescu în plata lui, în grija anului ce mai e de trecut, şi acum îi poartă pumni în cap lui Crin Antonescu tăind, prin declaraţii şi comportament, orice punţi de reconciliere.
În tot acest vodevil cu preşedinţi machiavelici şi prim miniştri care trag preşul, Crin Antonescu pare personajul tragic, victima, care impresionează cel mai mult asistenţa nepartizană. Eu cred că în această postură, de Don Quijote luptându-se cu morile de vânt, şansele lui de a deveni preşedintele României chiar şi în cazul destrămării USL rămân considerabile.

Contele de Saint GermainEditorialeBoc,cartarescu,Cartianu,CCR,comandoul de la ICR,Crin Antonescu,Don Quijote,Liiceanu,Mircea Marian,MRU,PDL,Plesu,Pora,Tapalagă,Turcescu,Turturică,USL,Victor Ponta,vodevilMie mi-e drag USL-ul. Şi mă deranjează când este comparat cu un hoit, mai ales într-un ziar şi într-o rubrică unde mai sunt publicate, din când în când, şi articolele mele. De aceea vreau să intervin şi să-i iau apărarea. Dacă privim obiectiv spre ultimii 2-3 ani, cei mai cumpliţi...Blog politic si polemic