Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Acest prag simbolic, a douăsprezecea bătaie de pendulă care anunţă trecerea dintr-un an calendaristic în altul, are în conştiinţa generală greutatea unui nou început. Toate ritualurile care acompaniază acest vibrato pregătesc taina, emoţia şi speranţa uşii. Fie această uşă placentară, virginală, sepulcrală ori, pur şi simplu, a secundei dintre nimic şi nimic. Pentru că, să fim cinstiţi, asta se întâmplă cel mai adesea în realitatea nopţii Anului Nou: o prelungire amăgitoare a nimicului cu nimic.
Dar aşa e făcută mintea omului, cu un bob lucitor de nădejde în cenuşiul neuronilor săi sceptici: scânteia rezervată minunii.  Minunea, pentru Traian Băsescu, că românii l-ar putea ierta, crezând încă o dată în minciunile sale egoiste; minunea, pentru Adrian Năstase că, după ziua de azi, procesele şi ameninţarea puşcăriei vor rămâne doar un coşmar, minunea, pentru Elena Udrea, că păcatele biblice nu au fost create pentru a fi pedepsite ci pentru a fi iertate; minunea, pentru oamenii de rând ai acestui popor, că dreptatea şi răsplata nu sunt în întregime lăsate în grija vieţii de apoi, că măcar puţin din ce merită ticăloşii ce i-au nefericit în această viaţă vor primi chiar în această viaţă.
Stau şi mă întreb la ce minuni s-or gândi în aceste zile, ca dar de drum nou 2014, oamenii – instrument ai regimului Băsescu, cei care au făcut posibilă, prin slugărnicia şi oportunismul lor, toată această dementă farsă justiţionară în care un om cu profilul psiho-morfologic atât de pronunţat instabil şi diabolic să fie acceptat drept tartorul dreptăţii pe care ei ar trebui s-o slujească?
De exemplu doamna Hăineală, cea cu “4pede” – le sau domnul Papici, cel cu bibliile pe capotă sau domnul Zegrean, cel cu erata de la CCR sau doamna Kovesi, cea cu zecile de dosare despre miniştrii guvernării Boc ţinute la sertar să nu “cauzeze” sau doamna Macovei, cea cu “peste 1,5 milioane de voturi fraudate la referendum” sau … sau … sau …
Eu cred că toţi aceşti oameni – instrument, pentru care Moş – Crăciun nu există, s-au rugat la miezul unei nopţi anonime, privind spre bulele efemere ale şampaniei din cupe, ca efemeritatea lor în nişte scaune pe care nu le merită să se sfârşească într-un anonimat prosper şi nu, puşchea pe limbă, într-o celebritate după gratii.  Este imposibil ca, după câtă infecţie au lăsat în urma lor, după atâta imundă nedreptate împărţită cu limba şi cu fierea, să nu privească îngrijoraţi spre anul despărţirii de Băsescu, spre o exorcizare  ce nu-i va ocoli.
Da! A început, şi calendaristic, anul despărţirii de Băsescu. Tic – tac, tic – tac… Şi nu doar el ştie asta ci şi haita care-l anturează. Ce-ar mai putea face pentru a amâna inevitabilul? Să conteste calendarul gregorian? Să ceară reinstaurarea calendarului iulian şi să pretindă recalcularea zilelor restante? La cum îl cunoaştem pe Traian Băsescu, ar fi în stare să-l convoace la o veghe cu vin episcopal pe Prea Fericitul Daniel pentru a-i solicita o astfel de iniţiativă din partea BOR. Teamă mi-e, însă, că vinul nefiind ca whisky-ul şi nici Prea Fericitul lipsit de exerciţiul împărtăşaniei, un astfel de demers ar fi sortit din start eşecului. Şi atunci?
Odată depăşit şi acest prag psihologic, 31 decembrie 2013, avalanşa ruinării a tot ce înseamnă eşafodaj al regimului Băsescu a primit verde pentru declanşarea galopantă, pe toate fronturile, fără posibilităţi de stăvilire sau îmblânzire. Ea va atrage, ca o daună colaterală, şi dezagregarea USL. Eu nu voi privi această dezagregare ca pe o nenorocire ci ca pe o confirmare a eliberării ţării de Băsescu. Un nou relief politic se va configura iar pe harta sa insula Băsescu va apărea ca un fel de bantustan al leproşilor din care orice persoană cât de cât sănătoasă, din servicii, din justiţie, din administraţia generală sau locală va încerca, cât mai repede şi cât mai sigur, să se evacueze.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Augustin Zegrean,BOR,calendarul Gregorian,calendarul Iulian,CCR,Elena Udrea,Iulian Papici,Laura Kovesi,Mos Craciun,Prea Fericitul Daniel,Schmidth Haineala,USLAcest prag simbolic, a douăsprezecea bătaie de pendulă care anunţă trecerea dintr-un an calendaristic în altul, are în conştiinţa generală greutatea unui nou început. Toate ritualurile care acompaniază acest vibrato pregătesc taina, emoţia şi speranţa uşii. Fie această uşă placentară, virginală, sepulcrală ori, pur şi simplu, a secundei dintre...Blog politic si polemic