Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mie mi-e drag USL-ul. Și mă deranjează când este comparat cu un hoit, mai ales într-un ziar și într-o rubrică unde mai sunt publicate, din când în când, și articolele mele. De aceea vreau să intervin și să-i iau apărarea.
Dacă privim obiectiv spre ultimii 2-3 ani, cei mai cumpliți ai pegrei băsiste, singurul adversar politic care nu doar că l-a turbat pe Traian Băsescu dar l-a și învins peste tot pe unde l-a prins a fost USL. Într-o luptă pe care și eu am dus-o (și încă o duc), USL a reprezentat nădejdea ultimă atunci când orice asalt de eliberare eșua în smârcul de minciuni al sistemului, a reprezentat o stare de spirit care împrumuta de la oamenii normali ce e mai bun: forța solidarității și refuzul compromisului. Să ne amintim doar ce furibundă canonadă a fost declanșată împotriva USL, încă de la constituire, de hoardele la vedere dar, mai ales, de comandamentele oculte răspunzând comenzilor unice de la Cotroceni. Propaganda băsistă și-a mobilizat, pe lângă trupeții cu imponderabilitatea plevei de pe la oficine (Pora, Mircea Marian, Tapalagă, Cartianu, Turturică, Turcescu) și greii ei rezerviști puși la îndopat special pentru situații critice (Pleșu, Cărtărescu, Liiceanu, comandoul de la ICR etc.). Aceștia au oferit cu sleită onctuozitate popotei portocalii ficații lor grași, de gâscani predestinați deliciului PDL-ist.  Cele mai toxice râgâituri de lansat împotriva USL-ului au fost gestate în burdihanele lor ca niște malaxoare de borhot propagandistic.
Apoi înfrângerea tuturor intrigilor, mașinațiunilor, diversiunilor puse la cale de servicii pentru a submina proiectul înainte de examenul alegerilor: alimentarea nemulțumirii activiștilor de partid din teritoriu, încercări de decredibilizare sau de învrăjbire a liderilor USL, amețirea cu laude deșănțate și apoi scoaterea la rampă,  în chip de conștiințe clare, a unor personalități uitate, cu nostalgii de revanșă personală (Neagu Djuvara) și atâtea alte capcane întinse unui adversar ce s-a dovedit de neoprit. Cine altcineva, în trista Românie a lui Băsescu, a mai reușit să dejoace cu atâta succes și pe o perioadă atât de lungă de timp, uneltirile securistice ale băieților incognito dintre noi? Cine altcineva, în confruntare directă cu acest fanatic al puterii care este președintele Băsescu, a putut să-i smulgă din ghiare, înainte de termen, guvernul (Boc, apoi Ungureanu) după care să-l învingă, la două serii de alegeri consecutive, cu procente de neprezentare?
De-asta mi-e drag USL-ul. Fără el, probabil că alegerile locale și parlamentare din 2012 ar fi fost organizate de PDL și câștigate după modelul Baconschi – Paris.  Fără el, probabil că și azi l-am fi avut ca prim – ministru pe MRU și șef la ANAF pe Blejnar. Fără el, posibilitatea ca prezidențialele din 2014 să fie câștigate de un om al lui Băsescu și să ne pomenim cu acesta continuându-și opera de umilire națională din jilțul de prim – ministru, nu ar mai fi părut atât de improbabilă.
E adevărat, USL a avut și un eșec major în misiunea sa: deși l-a umilit pe Traian Băsescu la referendumul de suspendare, a fost învins de CCR. I se poate imputa USL că nu și-a calculat foarte bine acest pas decisiv. De aici, o mare frustrare. Care însă, în memoria mea afectivă, nu face uitate bucuriile și victoriile (în co-participare) pe care le-am amintit.
Astăzi USL pare a-și trăi ultimele clipe. A îmbătrânit. Ca oamenii. S-a uzat, iar liderii lui nu-l mai percep ca pe o locomotivă ci ca pe o povară tot mai greu de purtat pe umerii a trei cariatide inegale: una pitică, cea din mijloc la înălțimea normală iar ultima lungită brusc de funcție, mai puternică decât celelalte și cu aspirații de prim – solist. Planul s-a înclinat, stabilitatea suferă, cârtița de la Cotroceni sapă tunele subversive, prăbușirea e iminentă. Asta e. Toți am avut rude care s-au veștejit și au murit. Viața merge înainte. Nu e normal să le jignim că n-au putut face mai mult pentru noi. Normal nu e să le pretindem după dorința noastră ci după puterile lor.
De ce să numesc “hoit” această construcție în care mi-am pus speranțele ultimilor ani și să-i asociez duhori și viermi? Gata, o reneg, nu am și eu o vină la cocârjarea ei? Nu trebuie să-i port măcar un pic de recunoștință? În fine, așa sunt unii, mai macho: cu bășcălia la priveghi!
Victor Ponta e singurul care ar mai putea salva în acest moment USL. Pentru asta ar trebui însă să-și recunoască mai întâi excesele de culturist la fotografia de calendar și să-i redea lui Crin Antonescu binemeritatul statut de egal, ca în vremurile de glorie ale alianței. Acest lucru pare însă imposibil. Acum, când cedează bătălie după bătălie în fața lui Traian Băsescu explicându-ne că face compromisuri de etapă necesare bunei guvernări, a ceda și în disputa cu Crin Antonescu ar însemna pentru el și partidul său autoritarist un semn de slăbiciune. După părerea mea compromisul ar trebui făcut cu Crin Antonescu, pentru salvarea USL, și nu cu Băsescu pentru îmblânzirea acestuia. Căci oricum, după fiecare victorie repurtată cu titlu de compromis din partea lui Ponta, Băsescu va deschide un nou front și încă unul, în căutarea haosului generalizat  pogorât peste țară, singurul ce-i poate da o șansă de supraviețuire politică după ce nu va mai fi președinte.
Din păcate, așa cum se întâmplă cu cei nesiguri că ar putea invinge adversarul cel mai de temut, și Victor Ponta a ales să se bată cu cineva mai accesibil. L-a lăsat pe Traian Băsescu în plata lui, în grija anului ce mai e de trecut, și acum îi poartă pumni în cap lui Crin Antonescu tăind, prin declarații și comportament, orice punți de reconciliere.
În tot acest vodevil cu președinți machiavelici și prim miniștri care trag preșul, Crin Antonescu pare personajul tragic, victima, care impresionează cel mai mult asistența nepartizană. Eu cred că în această postură, de Don Quijote luptându-se cu morile de vânt, șansele lui de a deveni președintele României chiar și în cazul destrămării USL rămân considerabile.

Contele de Saint GermainEditorialeBoc,cartarescu,Cartianu,CCR,comandoul de la ICR,Crin Antonescu,Don Quijote,Liiceanu,Mircea Marian,MRU,PDL,Plesu,Pora,Tapalagă,Turcescu,Turturică,USL,Victor Ponta,vodevilMie mi-e drag USL-ul. Și mă deranjează când este comparat cu un hoit, mai ales într-un ziar și într-o rubrică unde mai sunt publicate, din când în când, și articolele mele. De aceea vreau să intervin și să-i iau apărarea. Dacă privim obiectiv spre ultimii 2-3 ani, cei mai cumpliți...Blog politic si polemic