Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

De acord, PSD este în acest moment cel mai mare partid din România ca număr de membri, ca infrastructură, ca număr de aleși la toate nivelele.  Este ce-a fost PDL până deunăzi, când sufocase întreaga țară cu portocaliul său de sulf vulcanic.
Dar PSD este, în același timp, și un partid tarat. Duce cu el gena totalitaristă a părinților săi fondatori, pata crimelor de la mineriade, un funest record de corupție instituționalizată de pe vremea când țara era condusă de cuplul comunisto – monocolor Iliescu – Năstase. E drept, această ultimă referință privind corupția instituționalizată a fost ulterior pulverizată, pur și simplu, de anvergura inimaginabilă a raptului pus la cale de maleficul Traian Băsescu, această chintezență peste timpuri a securității ca blestem; totuși, e vorba de o depășire de limite care nu provoacă uitarea trecutului ci fixarea și mai puternică a acestuia în memoria colectivă. Pentru că, nici pe vremea lui Ceaușescu (și nici acum, pe vremea lui Băsescu), exponenții securității și ai partidului roșu nu au fost priviți  (nu sunt priviți) ca adversari într-o competiție antinațională  ci ca instrumente, complementare, de torturare a populației.
Nu o dată PSD-ul a arătat ce-l mână cu adevărat în lupta politică: natura lui hulpavă și subculturală. În care puterea și bogăția materială sunt singurii piloni trainici ai sistemului său de valori, în care însușirile înalte ale speciei, gen onestitatea, onoarea, cultul binelui și al adevărului, generozitatea, ca să nu mai vorbesc de patriotism ori spirit de sacrificiu, sunt considerate slăbiciuni, sunt persiflate și scoase în afara oricărui proces de selecție.
Cu o așa reputație, a fost o adevărată mană cerească pentru PSD  să poată deveni partener de coaliție, în cadrul USL, cu Partidul Național Liberal. Această căsătorie morganatică a mai spălat în ochii populației îngăduitoare jegul trecutului, a dat speranța că și cei răi pot deveni buni dacă stau mai multă vreme în vecinătatea cui trebuie.
Tot ce e azi Victor Ponta se datorează, o spun tranșant, lui Crin Antonescu. Crin Antonescu a avut ideea constituirii USL, Crin Antonescu a îndurat timp de doi ani de zile zoaiele ipocriziei și manipulării furibunzilor săi dușmani  care-l acuzau de trădarea idealurilor liberale, Crin Antonescu i-a determinat pe românii sceptici să transfere o parte din simpatia și încrederea pentru el și către Victor Ponta, astfel ca acesta să poată deveni prim – ministru în 2012. Într-un contract politic în care PSD-ul a fost mereu ajutat de onorabilitatea liberalilor pentru a fi perceput drept un partid reformat, pentru a i se acorda în două rânduri de alegeri prezumția de rupere cu trecutul și încrederea pentru viitor, în acest contract politic, deci, Crin Antonescu și-a respectat la virgulă angajamentele și l-a făcut pe Victor Ponta premier.
Iar acum ce vedem? Un PSD gonflat de recenta bunăstare, un prim-ministru ce-și uită angajamentele și-și pune trepădușii (Sebastian Ghiță, Ilie Sârbu, Mircea Geoană, Valeriu Zgonea) să-i atace binefăcătorul, niște răbufniri de vechi năravuri pe care cumințenia statutului din opoziție și apoi a parteneriatului din cadrul USL aproape că le făcuse uitate; pe scurt o serie de comportamente dezgustătoare ce prefigurează  revenirea PSD la sălbăticia prădătoare originară, aceea care-l exilase, înainte de cooptarea în USL, la periferia României si a Europei civilizate.
Sunt perfect de acord cu atitudinea tranșantă a lui Crin Antonescu. Cât ar părea de paradoxal, ea face bine în primul rând USL, chiar dacă e foarte probabil să ducă la destrămarea acestei alianțe. Pentru că, decât un USL într-o rână, cu osia fracturată de un partid lacom și supraponderal, mai bine un USL la timpul trecut, cu istoria sa victorioasă întreruptă de trădarea ajunșilor.
Victor Ponta se poartă țanțoș în aceste împrejurări. Răspunde sibilinic, se afișează ostentativ cu Sorin Oprescu pretextând că lansează proiecte sportive în vreme ce acestea sunt, de fapt,  prezidențiale și se face că nu înțelege o realitate ce-l va invada ca o viitură de noroi când digul USL se va rupe: aceea că, în lipsa paravanului de onorabilitate pe care PNL îl oferă PSD, PSD va redeveni în ochii românilor partidul corupt, trădător și rapace pe care atât îl detestam cu toții prin anii 2003 – 2004.
După ce tu, Victor Ponta, și tu, PSD, v-ați văzut cu sacii-n căruță pentru că Antonescu și-a ținut cuvântul, să veniți acum și să-l condiționați suplimentar pe acesta că îl veți susține la prezidențiale doar dacă „face frumos” la toate ințiativele voastre dubioase de miez de noapte (uitând de protocolul USL și de faptul că aveți o datorie de onoare nu doar față de Crin Antonescu dar și de milioane de votanți) mi se pare o insolență de netolerat.
Iar declarația de azi a lui Zgonea la adresa lui Antonescu, „Cei care nu sunt în stare pot să plece de la guvernare”, indică o scroafă cocoțată sus de tot în copacul parvenirii. Să aibă grijă însă la copite: acestea nu sunt nici ghiare și nici pernițe de pisică.
În toată zăpăceala asta breugeliană,  iscată de destrămarea putrefactă a lui Traian Băsescu și de invazia devoratoare a PSD-ului, singurul politician care pare a nu se fi lăsat copleșit de morbul victoriei cu orice preț, care încearcă să își consolideze un anumit statut de om politic respectabil, este Crin Antonescu.
Eu îi aplaud această încăpățânare (greu de înțeles de către oportuniștii care-l iau azi la țintă) de a nu plăti orice preț pentru a ajunge președintele României în 2014. Decât președinte pus pe camătă, cu plata înzecită la livrare, mai bine o dezicere timpurie de practicanții acesteia, chiar cu riscul înfrângerii.

Contele de Saint GermainEditorialeCeausescu,Crin Antonescu,Ilie Sarbu,Mircea Geoana,PDL,PNL,PSD,Sebastian Ghita,USL,Valeriu Zgonea,Victor PontaDe acord, PSD este în acest moment cel mai mare partid din România ca număr de membri, ca infrastructură, ca număr de aleși la toate nivelele.  Este ce-a fost PDL până deunăzi, când sufocase întreaga țară cu portocaliul său de sulf vulcanic. Dar PSD este, în același timp, și...Blog politic si polemic