Scorul acestui articol
[Total: 53 voturi. Media: 4.6]

 

De-o vreme mă tot întreb: până unde pot merge în politică, mână în mână, recunoștința și compromisul? Până la pierderea totală a onoarei? Până la constituirea unui grup infracțional? Până la trădarea de țară?

Traian Băsescu ne-a obișnuit cu genul acesta de raționament: „eu v-am numit, eu v-am făcut mari, voi trebuie să-mi fiți recunoscători până în pânzele albe! Necondiționat fideli!” De aceea a fost atât de consternat și s-a supărat atât de tare când trei de-ai lui i-au arestat pe alți trei de-ai lui.

Klaus Iohannis a numit și el câțiva apropiați în posturi importante. Nu chiar ca Traian Băsescu, lipsindu-i vitalitatea, spiritul de inițiativă și impetuozitatea acestuia, dar, oricum”¦ N-o pun neapărat la socoteală pe Laura Kovesi, ea fiind un soi  de moștenire otrăvită de care mai degrabă s-a temut să se descotorosească; dar îl văd total ca „omul lui”, ales și numit de el, după ce a devenit președinte, pe Eduard Hellvig, șeful SRI.

Nu am, deocamdată, motive să-l consider pe domnul Hellvig, ca isprăvi dubioase, alături de celebrii Coldea și Kovesi. Acești Bonnie & Klyde ai recentei noastre politici dâmbovițene au fost născuți de mintea infracțională și criteriile de selecție perverse ale tătucului lor spiritual, greu de egalat în rele de un personaj vegetal precum succesorul său la Cotroceni.

Domnul Hellvig nu a apărut din neant, tras de ciuf, la vedere, de o mână și un spirit de barbugiu, când nu realizase nimic în viață. Domnul Hellvig, înainte de a fi numit șef la SRI, avea o carieră politică. A fost deputat, europarlamentar, consilier personal al lui Mugur Isărescu și al lui Crin Antonescu, ministru. În plus, a absolvit o facultate serioasă la o universitate serioasă, ceea ce oferă niscaiva garanții de calitate umană și respect de sine. În aceste condiții, recunoștința sa față de Klaus Iohannis ar trebui să fie temperată  de un anume orgoliu al propriei valori. Oare este?

Până în prezent, Eduard Hellvig a făcut niște mișcări încurajatoare în direcția readucerii SRI în zona unei minime normalități. L-a trecut în rezervă pe Florian Coldea, apoi o întreagă divizie de generali din aceeași constelație cu el, a permis tacit (în sensul că nu a jugulat cu brutalitate) anumite scurgeri din interior spre a fi încadrate drept abuzuri ale trecutului și, apoi, a fi drenate în afara instituției actuale etc.

Ceea ce nu a reușit încă Eduard Hellvig este să ne convingă de un lucru foarte important: că limita până la care e dispus să-i fie recunoscător președintelui care l-a numit nu atinge zona  compromisurilor anticonstituționale.

E drept, nu-mi amintesc să fi fost supus, până acum, unui astfel de test. Dar acest moment lămuritor s-ar putea să fie foarte aproape. Cum ar veni peste două zile, când sunt anunțate proteste împotriva proiectului de modificare a legilor justiției, depus în parlament.

După agitația cu Ordonanța 13 de la începutul anului, agitație stimulată consistent și sofisticat de SRI-ul condus la vremea aceea de Florian Coldea, este primul moment în care vom putea verifica dacă serviciile se mai implică, abuziv și partizan, în scoaterea oamenilor în stradă. Aceste servicii reformate de Eduard Hellvig (cum chiar domnia sa pretinde într-o declarație făcută astăzi (aici), afirmând că „SRI este în afara oricărui joc de putere”).

Vom vedea!

Dacă oribilele motoare de inflamat INTERNET-uil vor fi din nou pornite de SRI pentru a-i oferi președintelui Iohannis o masă de manevră și de presiune cu care să blocheze încă o dată punerea de acord a legilor justiției cu Constituția României, înseamnă că nici domnul Hellvig nu este mai breaz decât predecesorii săi. Înseamnă că și Eduard Hellvig a devenit captiv al sistemului și că toate declarațiile sale, toate micile gesturi de reformă făcute până acum, nu sunt altceva decât fumigene, decât forme de camuflaj și de propagandă de clan.

Cel mai recent mesaj public al președintelui Iohannis conține o formulare care mie mi se pare  un adevărat ordin de luptă, o parolă adresată „cui trebuie”: „sunt gata să folosesc orice mijloace”¦”.

Aceleași cuvinte magice au fost rostite de Klaus Iohannis și în ianuarie 2017. După care, ca la ordin, 100 000 de conștiințe libere au invadat, „spontan”, orașele patriei.

Așadar, atenție la testul Hellvig: cu națiunea sau cu facțiunea?

Duminică vom avea în stradă 5 000 sau 100 000?

SRI va juca de partea poporului sau a clicii?

Contele de Saint GermainEditorialeBonnie & Klyde,Eduard Hellvig si Florian Coldea,masa de manevra,Ordonanta 13,testul Hellvig,Tradare de tara  De-o vreme mă tot întreb: până unde pot merge în politică, mână în mână, recunoștința și compromisul? Până la pierderea totală a onoarei? Până la constituirea unui grup infracțional? Până la trădarea de țară? Traian Băsescu ne-a obișnuit cu genul acesta de raționament: 'eu v-am numit, eu v-am făcut mari,...Blog politic si polemic