Scorul acestui articol
[Total: 1391 voturi. Media: 4.8]

 

Nu faptul în sine, că a început în mare grabă căutarea unui succesor pentru Klaus Iohannis, e știrea bombă, ci declanșarea acestei căutări acum, atât de devreme! Și în cazul lui Traian Băsescu s-a petrecut ceva asemănător, dar atunci procesul s-a pus în mișcare mult mai târziu, cam  cu 24 de luni înaintea expirării celui de-al doilea mandat al președintelui în funcție. De ce, atunci, precipitarea asta în cazul căutării și stabilirii unui succesor pentru Klaus Iohannis acum, când președintele mai are în fată, teoretic, 4 ani și jumătate de mandat?

Traian Băsescu, la vremea respectivă, a fost informat și consultat de structurile informative în legătură cu demararea acțiunii de profilare și alegere a succesorului său. Exista o colaborare, o comuniune de sentimente, priorități și interese între acești doi poli de putere, sintetizată prin sintagma “žîn niciun caz un președinte pesedist”. În plus, presiunea externă (UE + SUA) era uriașă pentru atingerea acestui obiectiv care să asigure continuitatea unui București obedient până la cedarea de suveranitate față de Bruxelles și Washington.

Spre sfârșitul lui 2012 Klaus Iohannis fusese deja legendat ca răspunzând cel mai bine profilului de candidat dezirabil pentru structuri. S-a trecut deîndată la conceperea planului de bătaie pentru asigurarea câștigării de către el, cu orice preț și prin orice mijloace, a prezidențialelor din 2014.

Ce a urmat, se știe. Trebuia îndepărtat cumva principalul și prezumat  dificilul obstacol, Crin Antonescu.  Ceea ce s-a și întâmplat, fără rezistența candidatului USL, ba chiar cu largul concurs al acestuia. Ca bonus pentru sistem, Crin Antonescu nu s-a rezumat doar la a se retrage spășit de la conducerea PNL, dar a tras și toate sforile necesare pentru a-l propulsa în politica mare pe primarul de Sibiu Klaus Iohannis, devenit în timp record membru PNL, vicepreședinte PNL, președinte PNL, candidat la președinție și președinte al României în noiembrie 2014.

Desigur, toate aceste recorduri de viteză de promovare înregistrate de lentul Klaus Iohannis, dar mai ales ultimul episod, marea victorie în lupta sa pentru Cotroceni cu Victor Ponta, nu ar fi fost posibile fără mașinațiunile specifice de șantaj, manipulare și diversiune puse la cale de sforarii din umbră ai României.

Dar să nu mai dezgropăm morții! Trebuia să iasă Iohannis, a ieșit Iohannis. Punct! Ce votul românilor, ce democrație, ce drept la autodeterminare? Când există interese majore de clan, principiile trec în hibernare.

Spre deosebire de Traian Băsescu, în 2012, care era nu doar informat ci și parte a procesului de selecție a succesorului său, Klaus Iohannis acum, în martie ““ aprilie 2020, a fost complet luat prin surprindere de demersul demarat pe șest de servicii. A aflat indirect, prin cârtițele lui, că o listă de potențiali candidați pentru Cotroceni a fost întocmită și circulă spre analiză prin cabinetele antifonate. Se pare că pe această listă figurează, printre alții: Mircea Geoană, Siegfrid Mureșan, Dan Barna, Mihai Răzvan Ungureanu, Rareș Bogdan, Dacian Cioloș.

Lovit de această nouă realitate, dar și de episoade paranoiace tot mai alarmante, domnul Iohannis a început să observe lucruri bizare în jur și să se simtă invadat de îngrijorări. De pildă, și-a dat seama că protectorii și totodată influencerii lui din servicii au devenit mai puțin directivi și i-au lăsat o libertate de decizie mai mare decât cea cu care îl obișnuiseră până atunci. Deși inițial se bucurase, interpretând această modificare de atitudine drept o recunoaștere a calităților sale de lider, odată cu apariția intempestivă a listei de posibili succesori bucuria a lăsat locul unei neliniști subversive, cum că s-ar putea să fie vorba de o capcană. Că i se pregătește ceva.

Am comentat pe larg, în două articole anterioare, seria de gafe comise de președinte într-un interval foarte scurt de timp, sub presiunea bănuielii că, din cercurile lui de incredere, au început să îl pândească niște pericole asemănătoare trădării.

Gestul de amenințare cu degetul, la care Klaus Iohannis a recurs în unele comunicări publice din faza acută a așa zisei lupte cu pandemia, avea de fapt destinatari mult mai concreți și mai preocupanți pentru domnia sa decât inertul popor român. Klaus Iohannis dorea să le transmită “žacelor” specialiști în inginerii politice  care l-ar putea leza că are și mușchi, la nevoie, nu doar comodități.

Răspunsul la întrebarea “žde ce să se caute ACUM un succesor pentru Klaus Iohannis?” nu este greu de intuit. Klaus Iohannis scade rapid în preferințele românilor, tras în jos de partidul pe care îl duce la remorcă și care se scufundă dramatic. Viitorul imediat pentru domnia sa a devenit imprevizibil.  Gafele proprii, gafele guvernului, criza economică, flama revoltelor sociale care cuprinde țară după țară reprezintă riscuri majore de instabilitate politică, pe care strategii din umbră le evaluează și cărora le caută soluții avantajoase pentru ei.

Și încă nu a venit ce e mai rău: impactul nemajorării alocațiilor pentru copii și a valorii punctului de pensie cu 40%. Perspectiva prăbușirii rapide a lui Klaus Iohannis, cu tot ce reprezintă el, a devenit din inimaginabilă acum 6 luni, foarte probabilă pentru această toamnă ““ iarnă.

De-asta se agită oculții! Să nu fie prinși nepregătiți.

Prezența lui Mircea Geoană pe acea listă îi poate surprinde pe unii. Ea se explică prin faptul că SUA are și ea preferințele ei, altele decât ale Germaniei și Franței. Credeți că dezvaluirile lui Cristian Rizea despre Mircea Geoană au apărut  chiar așa, întâmplător? Sau că discuțiile despre “žSiegfrid Mureșan viitor prim ministru al României“ susținut de la Berlin sunt simple speculații de presă? Sau că fotografiile compromițătoare cu Ludovic Orban apărute în presă imediat după ce, într-o ședință la Vila Lac 2, Iohannis s-a opus vehement unor propuneri din PNL de înlocuire a premierului, nu sunt parte  a unui plan articulat de  subminare a acestuia?

Semnul cel mai clar că președintele Klaus Iohannis se simte amenințat din interior și că și-a pierdut încrederea în cei plini de stele și cocarde cu care s-a fotografiat de Ziua Natională, este mișcarea grăbită la care a recurs (tocmai el, marele frânar) numind ca șef la STS pe omul său de casă de la Sibiu Ionel Sorin Bălan.

Această mișcare spune multe. Dar, în primul rând, indică o serioasă stare de alertă la Cotroceni.

Mai e puțin până când și sondajele care apar în presă vor recunoaște un adevăr deja împlinit și știut de inițiați: că PNL a căzut sub PSD și își continuă prăbușirea. Proiecția pentru octombrie 2020 este una dătătoare de frisoane: sub 20% pentru actualul partid de guvernământ.

Până la criza COVID 19 am văzut un Klaus Iohannis făcut puternic de instituțiile de forță. Puternic pe timp de pace! Acum însă, când războiul crizei economice amenință și din interior și din exterior, să vedem dacă se vor mai găsi amatori suficienți să-l țină puternic și pe timp de război.

Un lucru, însă, este deja clar: și în aceste noi planuri de asigurare a succesiunii pentru Cotroceni, niciun reprezentant al PSD, cu excepția lui Geoană, susținut de peste ocean, nu este luat serios în calcul de marii aranjori.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/06/Geoana.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/06/Geoana-150x144.jpgContele de Saint GermainEditorialealocatii copii,criza COVID 19,gafele presedintelui,inginerii politice,Ionel Sorin Balan,majorarea pensiilor,Mircea Geoana,nou sef la STS,succesor Klaus Iohannis,tradare  Nu faptul în sine, că a început în mare grabă căutarea unui succesor pentru Klaus Iohannis, e știrea bombă, ci declanșarea acestei căutări acum, atât de devreme! Și în cazul lui Traian Băsescu s-a petrecut ceva asemănător, dar atunci procesul s-a pus în mișcare mult mai târziu, cam  cu...Blog politic si polemic