Editoriale

Un urias secret rasufla printr-un por: se cauta deja succesor pentru Klaus Iohannis!

  Nu faptul în sine, că a început în mare grabă căutarea unui succesor pentru Klaus Iohannis, e ştirea bombă, ci declanşarea acestei căutări acum, atât de devreme! Şi în cazul lui Traian Băsescu s-a petrecut ceva asemănător, dar atunci procesul s-a pus în mişcare mult mai târziu, cam  cu 24 de luni înaintea expirării celui de-al doilea mandat al preşedintelui în funcţie. De ce, atunci, precipitarea asta în cazul căutării şi stabilirii unui succesor pentru Klaus Iohannis acum, când preşedintele mai are în fată, teoretic, 4 ani şi jumătate de mandat? (more…)
continuare...

Puţină logică, dacă se poate!

Trădarea, în mentalul unui popor, este un păcat mai mare sau mai mic în funcţie de istoria poporului respectiv. Noi, după ce-am întors armele la 23 august 1944 şi apoi am făcut din acea zi sărbătoare naţională, suntem foarte indulgenţi cu acest gen de păcat. Ba, de multe ori, alegem trădarea ca o formă de afirmare a virtuţii. (more…)
continuare...

Un destin de remorcă: Mircea Mihăieş

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Orgolii locale, dezastre nationale", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Preşedintele românilor, patriot proeminent cu UDMR-ul la sfori, demască sacadat: “trădare”, asmuţind istoria asupra Regelui Mihai. Mircea Mihăieş, regalist, nu mai puţin patriot cu UDMR-ul la braţetă, se face mic şi n-aude nimic. În schimb, îi înfierează pe ziarişti pentru diversiune. (more…)
continuare...

Gulaş picant cu mămăligă românească

EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganţa graseiată şi zâmbetele subţiri ale UDMR-iştilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie şi privirile hulpave ale PDL-iştilor. Scrobiţii Gyorgy Frunda şi Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu “stimată şi distinsă doamnă” în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria naţională? Cum să nu-l crezi pe preşedinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilţului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un şantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educaţiei, făcut şi asumat cu atâta ingenuă seninătate de şmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la şantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui şef de stat şi a unui guvern ce se pretind devotaţi binelui naţional românesc este, din perspectiva mea,…
continuare...