O Romanie bezmetica
Ne mişcăm ca o găină descăpăţânată! Doar din crispări, reflexe şi împroşcări.
Suntem cuprinşi de năuceala lipsei de creier, ceea ce ne dă, priviţi din afară, imaginea stranie a lucrului de neînţeles.
Ca la grădina zoologică: ”aşa ceva nu există”!
Doctorii îşi apără teritoriul săpând tranşee cât mai adânci în calea virusului. Să nu ne găsească tirul ucigaş al acestuia. Morţile din alte cauze nici nu mai contează. Statisticile despre COVID 19 să iasă bine. Ei se gândesc strict la protecţia legată de pandemie. Adăposturi, adăposturi, adăposturi! Din punctul lor de vedere, dacă ne-ar ascunde pe toţi în văgăuni ermetice până trece pericolul, ar fi perfect.
Doar că o astfel de apărare pasivă, atunci când durata ameninţării depăşeşte proviziile din raniţă, necesită resurse de reaprovizionare aproape nelimitate şi o intendenţă excelent pusă la punct. Ceea ce, vai, la noi nu este cazul.
Un război, pentru a putea fi câştigat, presupune printre altele şi o conducere unică, autoritară. Un comandant suprem. O voce fermă, a ultimei decizii.
La noi, structura de decizie e tricefală. Servicii secrete, preşedinte, premier. Exact în ordinea aceasta.
Klaus Iohannis nu e genul conducătorului de oşti. De-asta a şi fost selectat de cei care l-au propulsat la Cotroceni. Se mulţumeşte cu luxurianţa puterii şi nu-şi propune să-i încurce pe cei pasionaţi de practicarea ei. Aceştia, eminenţele cenuşii din serviciile secrete, îl conduc exact unde vor, prin dezinformarea informărilor selective. Îi pun la mapa de dimineaţă doar ce, cât şi cum le convine, astfel ca preşedintele să se considere informat (cum singur şi-a descris inapetenţa pentru adevăr) şi să ia exact deciziile pe care ei i le sugerează.
Sistemul acesta de conivenţă între servicii şi preşedinte a funcţionat pe gustul ambelor părţi cât timp vremurile au fost normale. Când, însă, a apărut pandemia, lucrurile s-au complicat brusc. Planul politic cinic, ce părea că merge ca uns, acela al pulverizării PSD şi acaparării urgente a puterii totale de către preşedinte şi PNL prin organizarea de alegeri anticipate, a devenit, dintr-odată, inactual.
Domnul Iohannis s-a înfuriat peste măsură pe această insubordonare a sorţii. Lovit exact în partea sa cea mai gonflată, în orgoliul său de lider infailibil, s-a decis să riposteze. Într-un puseu de mesianism care i-a surprins total la vremea respectivă pe tutorii săi din umbră, a ieşit la rampă să-şi facă singur dreptate. Să nege evidenţa pericolului de pandemie, asigurând ţara, poporul şi chiar planeta că e vorba doar de „o banală gripă”. Să-l ascultăm deci pe el şi numai pe el, şi să nu mai plecăm urechea la intrigile şi prăpăstiile cârtitorilor! După nici două săptămâni s-a contrazis singur şi a sărit în extrema cealaltă.
Acela a fost momentul în care strategii intelligence-ului au decis să-l lase pe bune, şi în văzul tuturor, să conducă această criză după cum îl taie capul pe domnia sa. Era, în evaluarea lor, protecţia perfectă în ceea ce-i priveşte pentru dezastrul care avea să urmeze.
Şi a urmat!
Derapajele lui Klaus Iohannis de după acel moment de cotitură pentru conducerea ţării probabil că nu s-ar fi produs în forme atât de stridente dacă l-ar fi pilotat în continuare SRI-ul, cu vulpoii lui buni adulmecători de puls popular şi pericole ce mocnesc. Aşa însă, pe cont propriu, pe secreţii proprii de fiere şi diletantism, preşedintele „românilor buni” a comis-o grav şi în formă continuată: cu exemplul fals al experimentului COVIT făcut, chipurile, într-o şcoală din Franţa, cu biserica ortodoxă română, cu „operaţiunea sparanghelul”, cu darea Ardealului ungurilor de către PSD. Şi acestea, enumerate, sunt doar câteva exemple de gafe prezidenţiale recente, acele erori devenite emblematice, care dau nume şi imagine haosului actual, în realitate mult mai vast.
Fără „capul” SRI-ului, găina de la Cotroceni a umplut de sânge, în zbaterea ei agonică, pereţii stabilimentului. Tot ce înseamnă latură educaţională, socială ori economică a crizei, s-a transformat sub prezidenţiala sa coordonare într-un ghiveci de confuzie, contradicţii şi incoerenţă din care nimeni nu mai înţelege nimic.
Cu concursul agravant al celui de-al treilea pilon al tricefalităţii invocate anterior, distinsul premier Ludovic Orban, viziunea preşedintelui Iohannis despre scoaterea ţării din marasm a început să prindă contur. Nişte năucitoare forme goale, fluide, care se schimbă de la o zi la alta după cum bate vântul.
La trecerea de la starea de urgenţă la cea de alertă, republica a rămas trei zile fără cadru legal de pandemie. Vămile au devenit incubatoare de COVID 19, iar naţiunea s-a lăsat prinsă de mirajul relaxării.
Premierul şi miniştrii săi făceau ture la Cotroceni, uneori şi de trei ori pe zi, pentru ca haosul creat de ei să aibă o marcă şi o matcă. Învăţământul, viaţa artistică şi sportivă, transportul public, loisir-ul, regulile de bază ale zilei de mâine cu purtatul măştii în public şi distanţarea socială, păreau a fi devenit simple teme de colocviu, de analiză pe text, fără soluţii ferme de aplicare, pentru că ordonanţele erau incomplete şi divers interpretabile. Fiecare ministru avea propriile variante de tranziţie spre normalitate, cu excepţii, cu proiecţii temporale, cu norme de implementare care se băteau cap în cap.
De exemplu tema examenelor din învăţământ (bacalaureat, admitere la facultate, absolvire, masterat etc.) a prilejuit interminabile discuţii pro şi contra ţinere, organizare, securizare, încât nici în prezent nu se ştie ce şi cum va fi. Un termen foarte la modă azi, predictibilitate, e pe cale de a-şi pierde orice sens în aceste zile. Nimeni nu are la dispoziţie nişte minime certitudini pe baza cărora să încerce o elementară organizare a lunilor ce urmează.
Artiştii mor de foame, sportivii sunt scoşi din uz de anchiloze, bolnavii cronici nu mai au unde să se trateze, gavidele se întreabă ce rost mai are lupta lor.
Am lăsat la urmă economia. Singura realizare în domeniu pentru guvernanţi este exportul masiv de sezonieri. Cel puţin la capitolul ăsta administraţia Iohannis – Orban se poate lăuda că a salvat câteva sute de mii de amărăşteni care, altfel, n-ar fi avut nicio şansă de supravieţuire în ţară.
În rest… doar declaraţii de bune intenţii scornite strict cu gândul la alegeri.
Şomajul tehnic, în forma sa iniţială, se încheie la 31 mai. Ce urmează după asta cu şomerii şi cu IMM-urile, Dumnezeu cu mila?! Nu auzim decât „vom face, vom sprijini, vom relansa”. Adică gargară electorală. Măsurile ferme, concrete, promise, aşteptate, au rămas învăluite în mister până în ultima clipă.
Programul IMM Invest – un truc de doi bani care a dat speranţe întreprinzătorilor şi a generat peste 100 000 de cereri de creditare depuse până acum, s-a dovedit total ineficient. Băncile nu au încredere în garantarea de către stat a creditelor promise şi folosesc exact aceleaşi criterii de finanţare ca înainte, încă şi mai greu de îndeplinit în prezent din cauza crizei.
HORECA pe butuci! Guvernanţii nu sunt îngrijoraţi de ameninţarea efectului de domino. Măsuri zero pentru prevenirea declanşării sale.
O Românie bezmetică! Nimeni nu ştie ce va urma!
Cuvântul de ordine al momentului este: „vom trece şi peste asta”! Mie-mi sună cinic şi fatalist. Pentru că-mi sugerează „voia sorţii”. Fără plan, fără gândire, fără responsabilităţi, fără culpabili.
Cum, cu ce preţ şi câţi dintre noi „vom trece şi peste asta” contează. Deşi nu pare a-i preocupa prea mult pe tricefalii noştri fără cap.
Pe mine, însă, mă îngrijorează peste măsură cum, cu ce preţ şi câţi!
De-asta insist: contează!
https://www.conteledesaintgermain.ro/o-romanie-bezmetica/30-05-2020https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/Calaretul-fara-cap.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/Calaretul-fara-cap-150x150.jpgEditorialebezmetic,calaretul fara cap,conducere tricefala,COVID 19,derapaje Iohannis,guvernul Orban,Horeca pe butuci,IMM Invest,mirajul relaxarii,orgoliosul Iohannis,pandemie,relansare economica,vulpoii de la SRI Ne mişcăm ca o găină descăpăţânată! Doar din crispări, reflexe şi împroşcări. Suntem cuprinşi de năuceala lipsei de creier, ceea ce ne dă, priviţi din afară, imaginea stranie a lucrului de neînţeles. Ca la grădina zoologică: ”aşa ceva nu există”! Doctorii îşi apără teritoriul săpând tranşee cât mai adânci în calea virusului....Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
… pana in 1989 bietii romani au fost macelariti fizic si psihic, cei mai macelariti din tot blocul tarilor est – sovietice.Romanii pe romani s-au casapit.Din 1989 si pana astazi in 2020, au mai trecut ceva ani.Bezmetici am iesit din comunism, bezmetici am ramas si vom ramane.O simpla privire aruncata spre fostele tari din blocul estic, si iti dai seama ca suntem praf si pulbere.O tara de un penibil fara margini, o rusine.Oricum, asa ne place, sa vorbim varbe-n vant si sa despicam inutil firul in patru.Nu trebuie decat sa privim google maps si vom observa ca lumea civilizata cu infrastructura adevarata, se opreste la granita Ungariei cu Romania.O mare verde de autostrazi, si hop, la noi pauza; ceva viermisori care pleaca de niciunde si ajung nicaieri.In 30 de ani nu am reusit sa trecem cu o autostrada peste Carpati, n-am reusit sa facem aia 50 de km pe la Comarnic, despre ce vorbim, ce tara e asta?
Ati vazut frodata o gaina fara cap ? Daca iei piciorul de pe aripile ei corpul incepe sa se zbata liber . Contactiile aleatorii o arunca de colo colo. Se poate intampla ca sa ajunga chiar in picioare si sa execute sun salt f oarte inalt . Poate chiar sa schiteze trei pasi de fuga. Odata una a parut chiar ca este gata sa zboare (sarise si in acelasi timp a batut din aripi …). Inevitabil contractiile scad si trupul se opreste undeva … la intamplare .
Asa riscam si noi sa ajungem . La intamplare , in santul istoriei .
Moi acum 10 ani – https://vremea.forumgratuit.ro/t63-ca-o-gaina-fara-cap?highlight=gaina
Bine ai venit Ghita Bizonu’ pretenul meu de pe fostul forum ziua
:-).
Gaina noastra e “fara cap” doar pe partea de “palmasi”. In spate stau marxistii din umbra care stiu foarte bine ce fac. Daca nu le-a fost taiat capul cand se putea acum e cam tarzior.
De cate ori sunt intrebati de reporteri, capii medicali ai tarii tataru si arafat se mira ca li se reproseaza ca bolnavii cronici nu au unde se trata. Cuum… doar au dat liber la internari… Da, se fac internari, insa cu test covid facut in prealabil, ori de catre spital, ori pacientul e trimis sa si-l faca pe banii lui. Si daca iesi pozitiv la test, chiar asimptomatic fiind, esti refuzat acolo la internare, in schimb internat fortat in spitalele de covizi, tinut sub cheie pentru saptamani, poate pentru luni de zile, pana iti ies doua teste negative succesiv. Si acelasi lucru e si la spitalele private, am intrebat: da, fac operatii chiar daca nu-s urgente, dar numai in urma unui test covid. In conditiile astea, daca suferinta ta nu e o urgenta, cine e nebun sa incerce sa se interneze pentru un tratament sau pentru o operatie care poate fi amanata? Poate fi amanat/a, dar aici intervine riscul de a se agrava, de a ajunge la complicatii severe, chiar la deces. Ar trebui contabilizati si mortii astia in statisticile lor. Morti la portile spitalelor goale. Acum sunt goale si spitalele de covizi si cele de noncovizi.
Sa vedem, poate daca Firea declara esuata tentativa de “testare a bucurestenilor”, se revine asupra deciziei de internare a asimptomaticilor si-s lasati in izolare 2 saptamani la domiciliu, daca au conditii de izolare.
Ce e un guvern? Foarte sintetic, o entitate coercitiva. Bineinteles, mai sint si alte entitati coercitive – cum ar fi Mafia. Pentru mai multa precizie, guvernul e entitatea coercitiva care are drapele in fata cladirilor sale. — H.L. Mencken
Guvernul e bun la un lucru. Stie cum sa-ti rupa picioarele, apoi sa-ti dea o cârjă si sa zica: Vezi? Daca nu ar fi existat guvernul, nu ai mai fi fost capabil sa te deplasezi. — H.L. Mencken
__________________________
Avem democratie. Asta e, asa functioneaza.
Spune-i cuiva ca sistemul (democratia adica) e problema si o sa ti-l citeze imediat pe Churchill, apoi o sa te intrebe acru ce ai vrea in loc, dictatura? – fiindca asta stie de la scoala si de la televizor (desi el e convins ca rationamentul s-a nascut in capul lui): ori ai democratie, ori ai dictatura. Nu asta am fost indoctrinati cu totii sa ne dorim? Si nu in scopul indoctrinarii si spalarii de creiere e invatamintul “gratuit” (pe dracu!), controlat de STAT si obligatoriu in democratii? Dar pentru ce alt scop?
“Etimologic, democratia inseamna puterea poporului. Niciodata sa nu cadem in capcana acestui cuvint gol! Democratia n-a existat niciodata si nu va exista vreodata, pentru ca democratie inseamna puterea plebei, puterea multimii. Istoria nu e facuta de multimi si de mase. Masele nu au avut niciodata puterea.” — Sorin Lavric pe youtube, “Chipul prigonitorului de ieri si de azi” – de la minutul 3:35.
Un belgian pe nume Christophe Buffin de Chosal a publicat o carte cu titlul “LA FIN DE LA DÉMOCRATIE” (se gaseste si pe amazon, cu titlul “The End of Democracy”).
Christophe Buffin de Chosal:
Exista pe youtube doua interviuri interesante cu Christophe Buffin de Chosal. Cu o traducere in romana pot fi vazute si la adresele:
https://is.gd/IgXPn2
https://is.gd/8VfOYB
Excelente linkurile iar cartea se citeste intr-un singur suflu :-).
As pune in tandem Manualul dictatorului al lui Bueno de Mesquita, in care nu e vorba despre dictaturi ci despre continuumul de la democratie la dictatura, caci nu exista o contradictie ori opozitie reala intre acestea, despre cum se folosesc aceleasi bazine de sustinatori in diferite proportii si cele cinci reguli de pastrare a puterii. Mult prea pe scurt: https://www.youtube.com/watch?v=DON-aM2tze4
Explica poate mai spumos sarcastic, mai pe stilul lui Mencken, DE CE e nevoie de un numar de “esentiali”, de sustinatori apropiati puterii, care sa fie mentinuti fericiti si interdependenti, un numar mic in dictaturi, un pic mai mare in democratii, dar in esenta aceeasi marie cu o palarie la care doar dimensiunea difera, lacomia nu. Asa cum si societatea devine nu un electorat ci un selectorat – nu suntem complet dezorganizati ci suntem organizati dar nu de noi insine: suntem selectati in grupuri de interese, sau de fraieri, dupa cum putem fi convinsi sa behaim mai abitir pe o tema sau alta, si pusi in, well, sa folosim termenul zilei, “turma”, pentru ca ni se pare ca cineva ne-ar reprezenta interesele noastre nu pe ale sale. Suntem numai buni sa ne luam la pumni cu alte “turme” de dragul circului, pentru ca, vai Doamne, sa ajunga la putere “salvatorul” nostru si nu al turmei vecine, cind de salvat nu se salveaza decit tot EI, esentialii, minoritatile puternice si lacome despre care vorbeste de Chosal. (Mencken, foarte actual, nu? “Public opinion, in its raw state, gushes out in the immemorial form of the mob’s fear. It is piped into central factories, and there it is flavored and colored, and put into cans.” Opinia publica in starea sa naturala izvoraste abundent in forma eterna a fricilor unei multimi. De acolo este pompata pe conducte si organizata in fabrici, unde li se da culoare si aroma, si e pusa in conserve. – pentru cine nu stie si i-ar face placere sa citeasca, citatele dumneavoastra sunt din Notes on Democracy a lui H.L Mencken. Nu #rezist, mai adaug unul, intraductibil si bun motiv sa ne mai dea careva in cap ca daca nu ne place democratia inseamna ca dictatura ne papa cu fulgi cu tot – tot mai bine ca acum suntem la stadiul de “turma”, nu?: “Democracy, too, is a religion. It is the worship of jackals by jackasses”)
Multumesc pentru recomandare, cartea e acum pe biblioteca mea la purtator si in citire, crud de cristalina ca expunere.
Democratia e un sistem atit de scandalos de pervers si de ticalos incit foarte multi oameni inteligenti au avut cite ceva de spus despre aceasta aberatie, insa de cele mai multe ori in formulari lapidare, fiindca e enervant sa explici si sa tot explici ceea ce ar putea sa vada oricine, cu ochii lui, doar sa se hotarasca odata sa-si intoarca capul si sa inceteze sa se mai uite ca hipnotizat la umbrele de pe peretii pesterii in care a fost asezat de scolile de stat si de massmedia (tot de stat si asta).
Sa reamintesc citeva dintre cele mai limpezi formulari despre democratie, scoli de stat si massmedia de stat:
“The difference between a democracy and a dictatorship is that in a democracy you vote first and take orders later; in a dictatorship you don’t have to waste your time voting.” — Charles Bukowski
“Democracy: The state of affairs in which you consent to having your pocket picked, and elect the best man to do it.” — Benjamin Lichtenberg
“A managed democracy is a wonderful thing… for the managers… and its greatest strength is a ‘free press’ when ‘free’ is defined as ‘responsible’ and the managers define what is ‘irresponsible’.” — Robert A. Heinlein
“Democracy is the theory that the common people know what they want, and deserve to get it good and hard.” — H.L. Mencken
“The aim of public education is not to fill the young of the species with knowledge and awaken their intelligence. Nothing could be further from the truth. The aim is simply to reduce as many individuals as possible to the same safe level, to breed and train a standardized citizenry, to put down dissent and originality. That is its aim in the United States, whatever the pretensions of politicians, pedagogues and other such mountebanks, and that is its aim everywhere else.” — Henry Mencken, American Journalist (April 1924).
Adica: “Scopul școlilor de stat nu este să îi inzestreze pe tineri cu cunoștințe și să le stimuleze inteligența. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Scopul este pur și simplu de a reduce cît mai mulți indivizi la același nivel sigur, de a produce si de a forma cetățeni standard, de a reprima opiniile divergente și originalitatea. Acesta este scopul în Statele Unite, indiferent ce ar pretinde politicienii, pedagogii și alți șarlatani asemenea lor și acesta e scopul oriunde altundeva.”
Aici merita amintit si detestabilul Henry Kissinger pentru cinismul cu care clarifica, intr-o discutie privata cu politruci din Turcia, functionarea administratiei americane:
“The illegal we do immediately. The unconstitutional takes a little longer.”
P.S. Parerea parintilor fondatori ai Americii despre democratie cred ca e arhicunoscuta (o urau pur si simplu), asa ca nu ii mai citez. Mai zic doar ca republica pe care ei au fondat-o (dupa ce au ezitat indelung intre republica si monarhie) a inceput sa gliseze incet dar sigur spre democratie incepind din anul 1913. Acum, dupa o suta de ani de degenerare lenta, democratia “a infrint” in America. Se vede cu ochiul liber.
Se profileaza pentru Romania un singur Viitor ? CHINA ?
A bridge to far,ne- ar zice stăpânul strategic.
Maestre spuneti-mi si mie un partid politic a carui conducere nu este recrutata de SRI . Pe aceia ii voi vota !
SRI-ul trebuie desfiintat si reinfiintat a doua zi un servicu nou cu alta denumire si reangajari de la maior in jos !
Cu narațiunea pandemiei devastatoare tot mai răsuflată, cu experimentul global cel puțin suspendat, din varii motive, găina beată care devenise România “lucrului bine făcut” după cea în care s-a “trăit bine” arată cum arată exact datorită securismului fără țară, dar cu mulți stăpîni externi.
Tembelul parțial solemn de Johannis era la fel de tembel și cînd fusese inventat pe post de gauleiter la retrocedări, și ca primar premiant pe banii guvernului tăricean, și ca propunere pesedistă aberantă (și ratată) de premier. Doar fălcile, burta și nesimțirea i-au mai crescut de cînd l-au proptit la Cotroceni.
Actuala debandadă este exact rezultatul lucrării devastatoare a securismului de pradă și obediență față de străini. Suita pentru covid și orchestra de carcalaci politici, medicali, media și alte instrumente nu s-ar fi interpretat fără virtuozul securist Ciolac și grupul său de percuție în surdină care, refren după refren, a interpretat impecabil pasajul cu aprobarea parlamentară, ba a dirijorului cu sfori Werner, ba a capelmaistrului de pahar LOrban, ba a măsurilor arafatice de spulberare socială și economică prin statul în casă de struț fricos.
La intrigi ieftine pe morman de dosare, cu taraf de procurori și judecători alai în jur, securismul de cafea ce-l manevrează pe sasul din șase case mai ceva decît limba exercițiul de dicție “șase sași în șase saci” se descurcă. La manevrarea unei țări vlăguite pentru stăpînii lor externi, cu oarece beneficii și pentru dumnealor, desigur, nu prea. Cu sau fără sas sacrificat, cu sau fără pesedecăței cuminți sub privirea gol blîndă a ciolacului, cu sau fără penelaci cu draci pe ei, whiskey în damf și trabuce pe unde le place, sfîrșitul e aproape. Al lor sau al nostru, ca nație și ca stat. Asta pentru că nu sunt nici pe departe atît de intelligence pe cît îi creditați. S-au buhăit la minte precum lucovidul lor la mutră din lipsă de exercițiu.
Întâmplarea face că ne-am nimerit prin Europa, din fericire, Bielorusia fiind excepția care întărește regula.
Epidemia va fi controlată pe aici, deja pare că rata de mortalitate începe să scadă și statistic ceea ce nu-ți demonstrează inepțiile din capul tău, ci simplul fapt că sistemele sanitare au nimerit protocoale de tratament ceva mai eficiente.
Așa cum era de așteptat, lumea a treia va da piept cu SARSCOV2 așa cum ați fi meritat și voi, cu Astărăstoae în frunte. Brazilia dementului fascist Bolsonaro, colonia Chile, sărăcia Mexic, tembelul Iran și surata SUA vor face spectacol.
Deci, ce pandemie s-a răsuflat când ai record de infectări pe lockdown global de 2-3 luni? Coane, mergi la școală!!!
Ești nervos exact cum șade bine oricărui apărător comun și din oficiu al prea fericirii uevropenești.
Despre pseudo argumente regurgitate de la propagandiștii de serviciu, cu o înțelegere a statisticii de să-ți faci cruce (semnul acela pe care activiști ca tălică îl urîți la comandă, dar care ajută, chiar și în cazuri de o banalitate înfiorătoare ca al mătăluță), nu pierd timpul, nici al meu, nici al cititorilor, care înțeleg mult mai bine decît i se pare unui mic scribălău.
Datul în piept cu virusul mi se pare de un umor involuntar foarte reușit.
Zo, ai dreptul la încurajare din partea strălucirii de intelligence, aia de bagă un calup de 76 voturi contra fără să se mai sinchisească dacă nu bate cumva la ochi… de pe Marte. Heil Hellvig !
Nu conteaza maestre, nu conteaza, ca romanul are o vorba aia lui de temelie, de care se tine: SE PUTEA SI MAI RAU! Niciodata n’ai sa auzi din gura unui roman: “SE PUTEA SI MAI BINE!”, pentru ca romanul, urmarit mereu de saracia sinelui ca de moartea natiei, e invatat sa mai taie cate putin de ici, cate putin de colo, ca e de la ce mananaca, ca e de la ce bea, ca de la drepturi si libertati fundamentale … mai taie de ici, mai taie de colo … lasa, ba … ca se putea si mai rau, om trece si peste asta, sanatosi sa fim … seminte de spart pe prispa sau la scara blocului si bere ieftina la PET sa fie.
Asta’i!
https://www.instagram.com/p/CA123fZlT1-/
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!
Proorocie…secol XIX!
Nu-mi imaginez nicicum ca reclama pentru ”banala gripă” să fi venit nitam-nisam din capul gol al executantului de la Cotroceni. A fost regizată și turnată de serviciul supradotat cu scenarii proprii, cu platouri mobile de filmare în fața prompterului de siguranță națională, cu laboratoare de interpretare și prelucrare a datelor prin fliltrul secular al sechelelor securismului cu față ascunsă în modernizare. Cand au realizat că dezinformarea se îngroașă și va fi nimicită de avalanșa adevăratului covid, hellvigii și-au băgat picioarele și capetele în nisipul ascunzător de răspundere, cu curul la soarele luminos de la Cotroceni.
Și-au lepădat instrumentul solar călăuzitor doar un pic, până se va fi estompat/uitat rolul lor informativ și imperios necesar unei nații cu pretenții spoite de laudele de sine pe linie de siguranță (mereu ambiguă). Hellvigii și luminosul folosit au cunoscut pericolele epidemiei cel puțin din ianuarie, dar au mizat la risc nonșalant pe ”protecția climatică” specifică, garantată de modul de lucru cu obiceiurile casei: manipularea, dezinformarea, diversiunea, șantajul de serviciu acoperit și acoperitor, capt(ur)area, prelucrarea și ascunderea datelor reale, supravegherea și dominația (inclusiv în plan comercial) prin toate mijloacele confiscate de tupeu sau nepermise de lege (legea pentru ceilalți).
Hellwigii sunt băgați până peste cap în toate cele bănoase, dar scăpate în zona contaminată la grămada aranjată (de astădată, aranjată și de COVID-ul fără leac), de aceea n-au niciun interes să stea departe de mecanismele afectate; dimpotrivă, sunt preocupați de revenirea rapidă la plenitudinea forței fructuoase. Hellwigii și aserviții lor școliți, interpuși și acoperiți sunt îngrijorați de soarta averilor lor, agonisite cu migală securizată, reintroduse în fluxul prădător din inerție, pentru continuitate și urmași, prin reinvestiții pretinse a fi (fost) inteligente, curgătoare, certe, de siguranță.
Altfel zis, covidul ca virusul, poate trece, dar averile lor se pot pierde – mai ales prin mutări eșuate și devalorizare – în diverse modalități, căci neștiute sunt alte căi ale Domnului.
Nesiguranța panicată a jucătorilor acumulatori, prin investire în formă continuată, se poate vedea cu titlu de exemplu avangardist în cazurile lui Theodor Stolojan și Daniel Daianu – recunoscuți ca jucători înverșunați la Bursă, profitori de succes neimpozabil. Cu o frecvență de compătimit, în ultimele luni, acești doi jucători direct interesați să-și păstreze valoarea acțiunilor fructuoase țipă ca din gură de ”Anaconda”:
– ”Văleleu, nu cumva să pemitem în circulație pensiile cu majorări producătoare de inflație, că ne-am ars în valoarea agoniselilor. Vom afla cât ne-a tras-o COVID-ul de neoprit, dar ne tremură în special curu’ de la pensiile inflaționiste ale prostimii, pe care încă avem puterea să le stopăm. Urlăm în cor de aceeași durere necunoscută; în rest, ne doare-n cot din ce alte motive ni se ridică deficitul bugetar peste 8-10%; numai de la pensii să nu fie… loc!”.
Uitați-vă în declarațiile lor de avere și veți vedea cu ce sume jonglează acești jucători bursieri, scoși la înaintare cu trompeta avangardistă în apărarea averilor uriașe ale celorlalți muți, dar mulți, în detrimentul celor mai mulți, dar gură-cască-așteaptă! La fel ca toți infiltrații tranziției, profitoriui jucăuși au avut conoștințe vaste și rodnice la tras acțiuni din ugere de renume: Transgaz Mediaș, Romgaz, Bursa de Valori 🙂 ,Electrica, Transelectrica. Lucează cu sume curajoase, de recuperatori de la Sima încoace (ce altceva să facă înțepatul Daianu?; știe să joace numai prin interpuși și crede că riscă din cauza pensionarilor)
Securitatea averilor lucrează pentru tine! Pe populime o așteaptă prețuri la utilități din ce în ce mai profitabile pentru acționarii de nădejde ai neamului deștept de bubuie. Cu nerușinare incredibilă, cei doi profitori istorici și isterici și-au scos puterea de cumpărare a averilor lor la întrecere cu leșinata putere de cumpărare a pensionarilor. La fel, nesimțirea n-are limite nici la tăietorii de serviciu, Petrov&urmașii.
E loc de bezmeticie peste tot unde interesul colcăie și pentru cine te aștepți mai puțin.
Conteaza???
Pentru cine? Si pentru cati?