Scorul acestui articol
[Total: 93 voturi. Media: 4.6]

 

În contextul actualului război intern din România vă propun să facem un extrem de succint, dar necesar pentru acest articol, recurs la istorie.

Ideea edificării Uniunii Europene de azi nu este un fruct al prezentului. Ea a fost conceptualizată până la nivel de detalii de execuție încă de pe vremea Germaniei naziste. Iată ce scria Ribbentrop, ministrul de externe al lui Hitler, într-un raport secret din martie 1943:

„žAÈ™a cum i-am propus deja Fuhrerului […] trebuie să proclamăm cât mai curând posibil, în formă cât se poate de concretă, Uniunea Statelor Europene„.

În fundamentarea proiectului conceput în prima jumătate a secolului trecut de regimul hitlerist se preciza (Werner Daitz, economistul partidului național socialist, 1940) că Germania nu trebuie să pretindă explicit conducerea Uniunii Statelor Europene, deoarece asta ar putea genera reacții adverse în trena principiului suveranității. Această poziție de lider va trebui să fie atinsă implicit, prin impunerea forței superioare a Germaniei în domeniile strategice față de celelalte state ale Uniunii:

„ž… a se vorbi numai de Europa, deoarece conducerea de către Germania vine de la sine, datorită greutății politice, economice, culturale, tehnice È™i amplasării geografice a acesteia„.

Fiecare țară europeană mică, vizată de includerea în acest proiect, trebuia să fie convinsă cu argumente economice, geo-strategice, de securitate, să renunțe de bunăvoie la o parte din suveranitatea ei în schimbul beneficiilor globalizatoare ale proiectului. Această abordare (cu rădăcini vechi, după cum se vede)  a fost actualizată, formalizată È™i aplicată cu succes de către părinții UE de azi atunci când aceÈ™tia au negociat condițiile de aderare la Uniune  a unor țări de rangul doi precum România.

Că România È™i-a însuÈ™it fără crâcnire acele compromisuri de parcurs rezultă cât se poate de limpede È™i demoralizant din unele teze susținute cu un anume orgoliu elitist, dar È™i amoral, de către Teodor Baconsky, fostul ministru de externe al României în timpul regimului Traian Băsescu.

În cartea sa „žImperium„, Corneliu „“ Dan Nicolae afirmă, referindu-se la Baconsky:

„žBaconsky declara nu demult că visează la o „želită amorală” È™i susținea că UE are dreptul să maÈ™ineze pe la spatele națiunilor suverane în scopul integrării europene. Conform domnului Baconsky, UE ar fi „žcompensația unei păci eterne” pe care marile puteri o acordă micilor națiuni europene.”

După care este citat chiar domnul Baconsky, spre a i se proba cinismul È™i profundele lacune etice È™i democratice:

„žPartitura istoriei nu e compusă de majoritățile electorale ci de voința minorităților active… Uneori e preferabil să progresezi pe o bază injustă decât să regresezi pe o bază virtuoasă„.

Acestea fiind zise, să ne întoarcem la actualitatea imediată: Klaus Iohannis È™i aiuritorul său comportament din aceste zile.

Acuzațiile care i se aduc, de antisemit, de unealtă a Angelei Merkel È™i de sabotor al intereselor interne È™i externe ale României,  au ele vreo legătură cu apartenența actualului preÈ™edinte al țării la „želita amorală” visată de domnul Baconsky?

Vom constata pentru început că modelul de Europă Unită, cu Germania motor, lider È™i beneficiar principal al virtuților lui, funcționează azi în parametri foarte apropiați de proiectul imaginat cu opt decenii în urmă de Hitler, Von Ribentrop È™i ai lor. DeÈ™i Germania nu figurează oficial pe frontispiciul UE ca națiune conducătoare, ea, de fapt, conduce Europa.

Dar România, ca parte a UE, la ce stimuli răspunde? Căror comenzi È™i principii parademocratice se supune?

Aici, declarația lui Baconsky este cristal È™lefuit. Pe vremea când respectivul era demnitar al regimului Băsescu (iar Traian Băsescu preÈ™edinte), majoritățile electorale, democrația, reprezentau pentru el (ei) doar o mască a turpitudinii (a se vedea, ca detaliu semnificativ, votul pentru prezidențialele din 2009 de la Ambasada României din Paris). Partitura istoriei fusese în acele vremuri încredințată spre interpretare unor „žminorități active” de nimeni alese: serviciile secrete, DNA, Victoria Nuland, Philip Gordon.

Astăzi, la Klaus Iohannis, observăm prelungite cam aceleaÈ™i obiceiuri, venite din trecutul mai indepărtat sau mai apropiat. Și domnia sa are ce are (precum Ribentrop &co.) cu „žniÈ™te evrei”. Și domnia sa disprețuieÈ™te (precum Baconsky &co.) majoritățile electorale, preferând să acționeze prin minorități active (serviciile secrete, instituțiile justiției încă aservite lui, ONG-urile sorosiste, cozile de topor de la Bruxelles)!

Doar că între vremurile lui Baconsky È™i cele ale lui Klaus Iohannis s-a instalat, azi, o deosebire fundamentală: condițiile internaționale privind „žcompensația păcii eterne”! Dacă în anii regimului Băsescu relația SUA „“ UE era una de deplină armonie în plan militar, una în care NATO era scutul inexpugnabil al Europei (deci È™i al României), în prezent lucrurile nu mai stau deloc aÈ™a. În lipsa contribuției de 2% din PIB al tuturor țărilor UE la bugetul NATO, Donald Trump nu mai garantează securitatea UE. Deci UE nu mai poate proteja, militar, România. România are însă promisă această protecție din partea SUA. Nu însă în orice condiții!

Atâta vreme cât Klaus Iohannis privilegiază relația cu Germania în detrimentul relației cu SUA „“ Israel, garanțiile noastre de securitate din partea NATO pot fi considerate incerte. Cramponarea României  de Germania „“ UE ca garant al „žpăcii eterne” nu mai are valoarea de pe vremea lui Baconsky. Din acest punct de vedere ar trebui, mai degrabă, cultivată axa SUA – Israel. Doar că domnul Iohannis nu e de capul lui!

O altă idee de un cinism ce ar trebui interzis găunoÈ™ilor – veleitari, preluată fără spirit critic È™i fără discernământ de către  Klaus Iohannis de la „ždoctrinarul” Baconsky este aceea exprimată prin formularea: „žUneori e preferabil să progresezi pe o bază injustă decât să regresezi pe o bază virtuoasă„.

În virtutea acestui aproape sofism, Klaus Iohannis acceptă (chiar susține) „žbaza injustă” a justiției kovesiste, făcute cu protocoale secrete È™i cu procurori abuzivi, invocând nevoia de progres cu orice preț în lupta împotriva corupției. Implicit, ne lasă să înțelegem că dacă baza acestei lupte anticorupție ar fi una corectă (virtuoasă), s-ar înregistra regrese, adică nu ar da rezultate. De-asta sunt necesare protocoalele secrete È™i abuzurile de tot felul ale procurorilor È™i judecătorilor. Încurajator sau ce?

Există, oare, o jignire mai profundă adusă justiției din România decât un astfel de scepticism?

Ca să nu mai vorbim despre cât de relativă este definirea progresului È™i a regresului în evaluarea politică a evoluției unei țări.

Probabil că preÈ™edintele Iohannis consideră un progres ce s-a întâmplat cu țara cât a fost condusă de guvernul CioloÈ™ („žguvernul meu)”! Chiar dacă după alții, după imensa majoritate a analiÈ™tilor, această perioadă a fost printre cele mai negre dintre guvernările ce s-au succedat la Palatul Victoria după 1989.

 

Demonstrația de mai sus încearcă să arate că nimic din ce ni se întâmplă în prezent nu este întâmplător. Părinții UE nu sunt acei seniori distinÈ™i È™i plini de bune intenții ce ne-au fost prezentați la „žoficiul stării civile”, când am fost pețiți, iar beneficiarii UE nu sunt toate țările membre, în egală măsură (cum ar fi normal), ci sunt doar unele dintre ele, mai breze decât celelalte.

 

La fel, nici aberațiile lui Klaus Iohannis din ultima vreme nu sunt semne de personalitate È™i de responsabilitate față de țara care l-a ales. Sunt doar simptome ale laÈ™ității È™i slugărniciei.

Să-i recunoaÈ™tem însă È™i un merit preÈ™edintelui nostru: este extraordinar de autentic în stupizenia sa funciară. Când se umflă în pene ca un curcan, când accentuează complet anapona cuvintele cele mai anoste, când râde mânzeÈ™te la întrebările ce-l irită, È™i, mai ales, când vrea să-l jignească gros pe Liviu Dragnea, Klaus Iohannis este, da, el însuÈ™i. Infatuat, ranchiunos È™i gol.

Un președinte gol!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/12/Baconsky-500x375.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/12/Baconsky-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeaxa SUA - Israel niste evrei,binomul SRI-DNA,Corneliu Dan Niculae,Imperium,Ribentrop,Teodor Baconsky,UE si Romania,Uniunea Statelor Europene,Victoria Nuland  În contextul actualului război intern din România vă propun să facem un extrem de succint, dar necesar pentru acest articol, recurs la istorie. Ideea edificării Uniunii Europene de azi nu este un fruct al prezentului. Ea a fost conceptualizată până la nivel de detalii de execuție încă de pe vremea...Blog politic si polemic