Ecce homo! Pithecanthropus!

Față de conducătorii lor românii s-au dovedit, fără tăgadă, un popor adjectival: Ștefan cel Mare, Mihnea cel Rău, Radu cel Frumos, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Basarab cel Tânăr, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Dracul, Aron Tiranul, Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul, Iuga Ologul, Petru Ș ReuÈ™eau astfel, ei, românii, să sintetizeze printr-o simplă tuÈ™ă pe care s-o priceapă È™i copiii, un personaj, o domnie, o epocă. AÈ™a vor face, peste timp, È™i cu mai recenții lor capi: Regele Mihai, Nicolae CeauÈ™escu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johannis. (mai mult…)
continuare...

Să-i lăsăm, pentru o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i

Uneori cred, exasperat, că singura metodă prin care am mai putea spera să scăpăm de băsism È™i de băsiÈ™ti ar fi să-i mai lăsăm, o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i: haita dezlănțuită întru potlogării a unui tătuc diabolic, selectată după cele mai interlope criterii: scrupule - zero, aroganță "“ fără limite, moralitate "“ minus infinit, grandomanie "“ delirantă. (mai mult…)
continuare...

Fie ca șantajul și răzbunarea să fi plecat definitiv de la Cotroceni

Asta e tot ce va rămâne din această stafie ce ne-a pângărit viața în ultimii 10 ani: santajul si razbunarea. Zgura șantajului dezumanizant, zestre de la zgripțuroaica securitate ce l-a hrănit la sânul ei delegându-l continuator sub acoperire în vremuri noi, de restriște pentru ea și animalica sete de răzbunare izvorâtă dintr-un primitivism lipsit de raționalitate. Câtor lași le-a călcat în picioare și fărâma de onoare și demnitate pe care o mai aveau umilindu-i, precum pe Aspazia Cojocaru, după metoda sclavagistă împinsă la extrem: cu trupul tău nu mai am ce face, babo, spiritul tău, cârpo, îl vreau să mă vidanjeze de flegma oprobriului popular. Se laudă că a reformat justiția. Ce brașoavă de prostit idioți. Cum să numești reformat un organism pe care l-ai transformat în arma ta de răzbunare, într-un instrument sinistru și docil de schingiuire a celor ce nu ți s-au supus. Nu zic, or fi arestat…
continuare...

Tăcerea în politică

Arta de a tăcea este la fel de importantă în comunicare ca arta de a vorbi. Tăcerea este o formă de interacțiune cu timpul. Doar liniștea poate fi infinită, zgomotele nu. Energia înseamnă finit, infinitul este non energie. Între lumină și întuneric, non energia, adică întunericul, este infinitul. (mai mult…)
continuare...

Abjecție, numele tău e Băsescu!

Dintr-o canibalică sete de sânge șiroind, Traian Băsescu ne-a mai oferit aseară o formă de beție: aceea cauzată de metilul propriei descompuneri. A coborât până acolo cu iraționalul urii încât a atacat cu ferocea lui limbă crestată, cu infectele lui copite de cutreierat tartarul, un om bolnav laolaltă de demență senilă, de parkinson, de alzheimer, de cancer și de câte alte suferințe cauzate de cele dintâi. Și asta doar pentru că respectivul bolnav era soțul unei doamne ministru din partidul liberal. (mai mult…)
continuare...

Între „eroare” și „gafă”

@Stefan îmi atrage atenția, într-un comentariu la articolul meu "Mari gafe de politicieni", că aș fi comis o neglijență semantică atribuind termenului "gafă" o semnificație neadecvată. Pierzându-i, adică, particularitatea de "jignire neintenționată" și confundându-l cu un termen mult mai acoperitor, "eroare". (mai mult…)
continuare...