Ecce homo! Pithecanthropus!

Față de conducătorii lor românii s-au dovedit, fără tăgadă, un popor adjectival: Ștefan cel Mare, Mihnea cel Rău, Radu cel Frumos, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Basarab cel Tânăr, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Dracul, Aron Tiranul, Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul, Iuga Ologul, Petru Ș Reușeau astfel, ei, românii, să sintetizeze printr-o simplă tușă pe care s-o priceapă și copiii, un personaj, o domnie, o epocă. Așa vor face, peste timp, și cu mai recenții lor capi: Regele Mihai, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johannis. (more…)
continuare...

Să-i lăsăm, pentru o vreme, să redevină ei înșiși

Uneori cred, exasperat, că singura metodă prin care am mai putea spera să scăpăm de băsism și de băsiști ar fi să-i mai lăsăm, o vreme, să redevină ei înșiși: haita dezlănțuită întru potlogării a unui tătuc diabolic, selectată după cele mai interlope criterii: scrupule - zero, aroganță – fără limite, moralitate – minus infinit, grandomanie – delirantă. (more…)
continuare...

Fie ca şantajul şi răzbunarea să fi plecat definitiv de la Cotroceni

Asta e tot ce va rămâne din această stafie ce ne-a pângărit viaţa în ultimii 10 ani: santajul si razbunarea. Zgura şantajului dezumanizant, zestre de la zgripţuroaica securitate ce l-a hrănit la sânul ei delegându-l continuator sub acoperire în vremuri noi, de restrişte pentru ea şi animalica sete de răzbunare izvorâtă dintr-un primitivism lipsit de raţionalitate. Câtor laşi le-a călcat în picioare şi fărâma de onoare şi demnitate pe care o mai aveau umilindu-i, precum pe Aspazia Cojocaru, după metoda sclavagistă împinsă la extrem: cu trupul tău nu mai am ce face, babo, spiritul tău, cârpo, îl vreau să mă vidanjeze de flegma oprobriului popular. Se laudă că a reformat justiţia. Ce braşoavă de prostit idioţi. Cum să numeşti reformat un organism pe care l-ai transformat în arma ta de răzbunare, într-un instrument sinistru şi docil de schingiuire a celor ce nu ţi s-au supus. Nu zic, or fi arestat…
continuare...

Abjecţie, numele tău e Băsescu!

Dintr-o canibalică sete de sânge şiroind, Traian Băsescu ne-a mai oferit aseară o formă de beţie: aceea cauzată de metilul propriei descompuneri. A coborât până acolo cu iraţionalul urii încât a atacat cu ferocea lui limbă crestată, cu infectele lui copite de cutreierat tartarul, un om bolnav laolaltă de demenţă senilă, de parkinson, de alzheimer, de cancer şi de câte alte suferinţe cauzate de cele dintâi. Şi asta doar pentru că respectivul bolnav era soţul unei doamne ministru din partidul liberal. (more…)
continuare...

Între “eroare” şi “gafă”

@Stefan îmi atrage atenţia, într-un comentariu la articolul meu “Mari gafe de politicieni”, că aş fi comis o neglijenţă semantică atribuind termenului “gafă” o semnificaţie neadecvată. Pierzându-i, adică, particularitatea de “jignire neintenţionată” şi confundându-l cu un termen mult mai acoperitor, “eroare”. (more…)
continuare...