Între “eroare” și “gafă”
@Stefan îmi atrage atenția, într-un comentariu la articolul meu “Mari gafe de politicieni”, că aș fi comis o neglijență semantică atribuind termenului “gafă” o semnificație neadecvată. Pierzându-i, adică, particularitatea de “jignire neintenționată” și confundându-l cu un termen mult mai acoperitor, “eroare”.
Cu bucuria reală de a constata încă o dată calitatea intelectuală și exigențele rafinate ale celor ce-mi fac onoarea de a mă citi, încerc prin acest răspuns să înfățișez și cheia mea de înțelegere asupra chestiunii.
Acțiunea lui Victor Ponta de a juca dublu fată de Crin Antonescu poate fi considerată o jignire premeditată la adresa lui Crin Antonescu și a PNL. Alegând să procedeze astfel putem spune, într-adevăr, că dacă rezultatele așteptate de VP de la acest gest se vor dovedi nefaste în raport cu membrii și simpatizanții PNL, atunci a făcut o eroare, nu o gafă. Dacă însă ne gândim că, aplicând această strategie, VP a jignit și pe toți cei care, fără a fi PNL-iști sau PSD-iști, pun mai presus victoria USL asupra lui Traian Băsescu decât disputa dintre PSD și PNL, atunci mi-e greu să cred că această jignire a fost făcută de VP cu intenție (a fost, mai degrabă, o scăpare regretabilă) și, în consecință, pot încadra mutarea lui Victor Ponta în categoria gafelor. Ca la șah: te repezi să iei un pion, aparent neapărat, și faci asta cu toată voința și premeditarea de care ești capabil. Pionul însă se dovedește a fi fost “otrăvit” și, din pricina capturării lui, pierzi partida. Sigur, se poate spune că ai făcut o eroare lăcomindu-te la acel pion dar exprimarea mai bogată în nuanțe pentru astfel de situații este că ai făcut o gafă.
Când Traian Băsescu a decis să cumpere moșia de la Nana nu cred că s-a gândit vreo clipă că povestea asta o să declanșeze incendiul mediatic la care asistăm și, cu atât mai puțin, că milioane de români săraci se vor simți jigniți de burjuismul lui și al familiei sale. Nu cred că jignirea adusă concetățenilor săi a fost una intenționată. Poate fi numită, așadar, gafă. O eroare, dacă ne referim la urmările negative calculate (câte or fi fost) dar, mai mult decât o eroare, o gafă, dacă ne referim la urmările negative necalculate.
Programarea de către TB a ședinței CSAT exact în momentul în care summitul de la București își atingea apogeul de eveniment politic major se poate numi eroare dacă o judecăm strict în contextul luptei interne dintre președinte și premier. TB a vrut să-și mai arate o dată mușchii, să le dea o linguriță de bicarbonat adepților săi fanatici care se tăvăleau pe jos, în chinuri, de la arsurile provocate de lovitura de imagine reușită de Ponta în detrimentul idolului lor. Când, însă, suflul acestei răbufniri de frustrare prezidențială și-a arătat adevărata forță distructivă, când în afara jigniților de pe lista băsistă s-a profilat și o mulțime impunătoare de înalți jigniți neluați în calcul, pe care ar fi stupid să ne închipuim că Traian Băsescu ar fi avut intenția să-i vexeze în vreun fel (prim – miniștri ai unor țări vecine, diplomați, oameni de afaceri), a devenit clar că eroarea inițială a lui Traian Băsescu a căpătat magnitudinea unei imense gafe.
Să nu ne ferim, așadar, de nuanțe. În toate exemplele de mai sus partea de gafă, de greșeală neintenționată (adică nepremeditată) a depășit cu mult în gravitate partea de posibilă “eroare” luată inițial în calcul de autori. La bursa accentelor de comunicare, forța verdictului “gafă” este mult mai penetrantă decât cea a verdictului “eroare”.
Nu doresc ca prin aceste precizări să descurajez în vreun fel vigilența și spiritul critic constructiv ale cititorilor mei. Am făcut și fac greșeli în mod frecvent așa că semnalarea lor (când vine vorba de acest blog) mi se pare binevenită și îmbogățitoare. Interesul ar trebui să fie întotdeauna preferabil indiferenței.
Comentarii prin Facebook:
Cu tot respectul, Conte,
Eroarea – poate fi atribuitã celui care calculeazã si mistrofonteste scenarii, neglijând un minuscul aspect (grãuntele de nisip care face sã deraieze locomotiva). Tip periculos.
Gafa – cred cã este a tipului suficient, arogant, foarte sigur cã e important DOAR ceea ce considerã EL si-numai-el cã este important. Tip care-se-usucã-si-picã-singur. Dacã vrem noi…
Eroarea se poate corija, rational. Gafa – rãmâne. O sã aparã, altundeva, sub altã formã.
* Din toatã povestea asta îl excludem pe Gaston LaGaffe, si toti gugustiucii care calcã în strãchini, asa cum am fãcut-o de-atâtea ori, vrând eu sã fac MAI bine, în loc de Binele care ar fi fost suficient.
Acest articol mi-a produs un șir neașteptat de bucurii:
– bucuria de a fi băgat în seamă;
– bucuria de a fi declanșat scrierea unui nou articol de către Conte; prilej de răsfăț pentru cititori, prin clarificările suplimentare din text;
– bucuria de a fi fost convins pe deplin de argumentația Contelui; poate părea paradoxal să te bucuri când tabela de marcaj arată Ștefan-CdeSG 0-1, dar vă asigur că e un paradox aparent doar;
– bucuria faptului că dialogul contradictoriu nu a erodat repectul reciproc dintre partenerii de dialog, ba, dimpotrivă, l-a potențat.
Pentru aceste bucurii și altele, nenumite aici, vă mulțumesc Conte și vă urez “Sărbători fericite!” de Sf. Andrei și Ziua Națională!
http://www.cotidianul.ro/basescu-a-facut-un-lucru-mai-grav-decat-convocarea-csat-227350/
Presedintele “si-a facut de lucru cu CSAT, pentru a justifica mojicia de a nu primi 15 Prim ministri. Ar fi fost o primire de backstage, in afara reprezentatiei oficiale a protagonistilor.
De data asta, nu a mai avut rol principal. Mai mult, l-a deranjat ca “i s-a dat” rol secundar.
In felul acesta TB a aratat inca o data ca nu poate trai in afara reflectoarelor, iar asta il va pierde.
Ma gandeam, naiv, ca presedintele va ajunge un proprietar discret, care-si va spori averea fabuloasa, departe de forfota mediatica, pentru ca, nu-i asa, s-a batut destul pe fata, a tras toate sforile posibile, a acumulat in conditii discutabile, a impartit functii, a impartit ani de puscarie adversarilor, in fine, a facut tot ce se putea pentru a dori ca, de la un moment dat, sa se retraga in umbra. Nu poate. Narcisismul lui e atat de puternic, incat ii trebuie de jur-imprejur oglinzi. Iar oglinzile il vor arata asa cum e, nu asa cum isi doreste. Oglinzile. Adica DNA, DIICOT. Nu in ultimul rand, “baia de multime”.
Nu stiu daca-i gafa sau eroare atitudinea Crinului. Sigur e o mare greseala,sa nu-i zic prostie, tolerarea in continuare a Pontei, pesedeului si socrului. Ce pisica i s-o fi aratat Antonescului de i sa-nmuiat grosul hamait in jalnic schelalait? Spre aducere aminte va zic: primul lucru facut de Pontanac dupa alegeri a fost sa invite UDMR-ul la guvernare fapt care pana si pe Mazare l-a facut sa ia foc. Imi placea si-mi pusesem mari sperante in Crin. Dar faptul ca nu rupe pisica-n doua mie-mi arata ca nu prea are cojones. Si inca ceva: datu’ afara a lui SR Stanescu ce e? Eroare, greseala, gafa, frica sau curaj?
Subsemnatul, motan independent, impartial, impertinent… ma aflu in plin paradox… parafox… matrafox… nici nu stiu cum sa-i mai zic! Despre matrafoxatu s-a spus tot ce putea fi spus… s-a dovedit tot ce putea fi dovedit… probe sunt cu duiumul… iar noi continuam sa batem apa in piua, sa ne prefacem ca noi respectam legile, bla…bla…bla! Pana cand? Domnilor!… eu nu mai pot, ma sufoc!… ma strofoc!… ma arunc in foc! Ce mai asteptam ca sa-i luam g…i cu lama de barbierit sau cu briciul sau cu blachiul? Chiar asteptati ca motanul sa se implice de facto in problema? Pai vedeti? Hotul c-o vina, pagubasul cu zece! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
Ei, Luminatie, nu pot decat sa-ti dau dreptate. Asa e, nu poti sa comiti o prostie, din eroare de calcul, fara sa-ti vina gafa-n mufa ca bumerangul.
Gafa-negafa, Ponta cred ca deja stie ca PSD nu-l va sustine pe Antonescu. Intampla-se ce s-o-ntampla, sa iasa Ponta sau Antonescu la prese, dar sa nu iasa neam vreun basist. Doar ca nu pot sa-i uit Pontei gazele de sist.