Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Arta de a tăcea este la fel de importantă în comunicare ca arta de a vorbi. Tăcerea este o formă de interacţiune cu timpul. Doar liniştea poate fi infinită, zgomotele nu. Energia înseamnă finit, infinitul este non energie. Între lumină şi întuneric, non energia, adică întunericul, este infinitul.

Toate aceste sforţări  eseistice pentru a introduce ideea că agitaţia mediatică din aceste zile pe tema destrămării USL şi a vinovatului de acest sacrilegiu mi se pare a nu avea nicio relevanţă pentru ce va fi, peste 9 luni, la alegerile prezidenţiale. Televiziunile sunt supercapacitate, reporterii în pragul apoplexiei, se fac sondaje care arată cât a pierdut Crin, cum îl preferă 80% dintre români pe Tăriceanu dar totul se va stinge, ca scandalul despre moşia de la Nana, ca emoţia după accidentul aviatic din Apuseni, în maximum o lună. Vor veni alte evenimente care să ia prim – planul iar prezidenţialele se vor juca, decisiv, în ultima lună. Păstraţi-vă, deci, dragi prieteni, dragi cititori, dragi ahtiaţi după senzaţional, energia şi speranţele pentru atunci.

Vom vedea dacă opţiunea lui Crin pentru punerea în valoare a atuurilor identitare ale PNL a fost corectă sau nu, dacă Băsescu va supratura DNA-ul pentru a crea panică în adversari şi a întârzia la limită dezertările oportuniste ale acoliţilor  săi, dacă Ponta va reuşi să guverneze bine în condiţii de furtună şi dacă, la momentul noiembrie 2014, va mai fi atât de importantă ca azi, pentru români, ideea de pedepsire a tiranului.

Mie mi se pare că Băsescu, pe lângă alte virtuţi securistice, a oare şi pe aceea a de a şti să tacă în momentele critice. Să ne amintim cum a tăcut vreo lună când cu protestele din decembrie 2012, cum a tăcut, mai apoi, în perioada incipientă a referendumului din 2013, cum a tăcut când au început certurile în interiorul USL şi cum tace acum când Ponta caută soluţii pentru o nouă majoritate.

În contrast, reprezentanţii PSD şi susţinătorii lor frenetici din media vorbesc de câteva zile în exces. Este o inflaţie obositoare de argumente, de demonstraţii, de oratori convenabili, toţi setaţi pe ideea de a decoda în alb şi negru evenimentele. Ponta şi USD – alb, Antonescu şi liberalii săi obedienţi – negru. Totul unui public îndrăgostit de o realitate în culori.

Eu cred că aceste exagerări se vor întoarce, cu timpul, împotriva celor ce le provoacă. Lumea ştie că viaţa e mai nuanţată, că a încuraja trădarea şi pe trădători, vezi susţinerea caraghioasă a lui Tăriceanu  în demersul lui prostesc de a se umili fără vreo şansă în faţa lui Ponta, e un gest păgubos pe termen lung. Dominaţia media a primelor două televiziuni de ştiri, A3 şi RTV, creează rezultate spectaculoase pe moment dar, până în noiembrie 2014, lumea va afla, de la celelalte televiziuni mai mici, şi opiniile celor puşi azi la zid; şi îşi va putea ajusta părerile după realităţi şi nu după manipulări. Căci, pe lângă multe avantaje imediate, manipulările au şi marele dezavantaj că, măi devreme sau mai târziu, sunt descoperite şi sancţionate.

Nimic nu e jucat încă şi nici nu se joacă, decisiv, în aceste câteva zile. Suntem într-o situaţie post resetare. Se configurează noi structuri, se pun la cale strategii, alianţe, muniţii admisibile. Sunt trei combatanţi majori care, teoretic, se pot combina oricum. Băsescu poate avea în vedere, ce spuneam zilele trecute, posibilitatea de a-şi asmuţi procurorii împotriva lui Ponta, ca să intimideze şi să umilească. Dar, vorba fiului meu cel mic, ar trebui să se gândească de două ori înainte de a declanşa un astfel de atac, deoarece este foarte probabil să provoace un efect de tip „Becali”, o victimizare care să-l propulseze pe Ponta foarte sus în sondaje. Antonescu poate să apese pedala justiţiei, în tandem cu Băsescu, tot ca să-i decredibilizeze pe pesedişti. Dar şi pentru el există riscul de a fi catalogat ipocrit şi de a fi considerat că a trădat idealurile USL, unele anti Băsescu, aliindu-se chiar cu duşmanul declarat. În fine, Ponta ar putea să continue a-şi consolida susţinerea parlamentară racolând aleşi de la alte partide, fără scrupule şi fără a-şi pune probleme etice. Armă cu două tăişuri. Reversul ar putea fi o sancţiune severă din partea electoratului la prezidenţiale, pe motiv de vechi năravuri pesediste reactualizate şi perfecţionate.

Antonescu şi PNL deocamdată, mai degrabă, tac. Poate şi din cauza embargoului la care sunt supuşi de televiziunile pontiste dar, poate, şi dintr-o înţelepciune a a nealimentării focului atunci când vântul bate din faţă. Poate îşi fac planuri, poate este tăcerea dinaintea furtunii, poate aşteaptă clarificări înainte de a se pronunţa. Să vadă câţi dezertează, cum va muta Băsescu, ce ţinte  mai scoate din joc DNA, dacă UDMR intră la guvernare şi cu ce condiţii..

Timp e destul şi tăcerea, în aceste zile de turbulenţă, se poate dovedi de aur.

Contele de Saint GermainEditorialeBecali,Crin Antonescu,DNA,mosia Nana,PNL,Tariceanu,UDMR,USD,USL,Victor PontaArta de a tăcea este la fel de importantă în comunicare ca arta de a vorbi. Tăcerea este o formă de interacţiune cu timpul. Doar liniştea poate fi infinită, zgomotele nu. Energia înseamnă finit, infinitul este non energie. Între lumină şi întuneric, non energia, adică întunericul, este infinitul. Toate...Blog politic si polemic