Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Asistăm, în ultimele zile, la gafe în lanț ale unor politicieni de care depind destinele a milioane de români. Gafe cu profundă încărcătură distructivă, ce pot face imens de mult rău, la grămadă, precum un nor toxic pentru care nu există manete de control ci doar hazardul plutirii fluidelor ușoare. Să admitem că pe gafeurii politicieni la care mă refer nu-i interesează destinele celor mulți, ale unor străini până la urmă. Ce au însă cu propriile destine, cu viețile lor și ale familiilor lor de și le depun, cu atâta iraționalitate, nu pe jertfelnic ci pe eșafod?
Înainte de gafeuri, voi comenta însă un neglijent: Crin Antonescu.
Sedus de propria înzestrare oratorică și de darul de a găsi cu rapiditate răspunsuri la întrebările capcană ale adversarilor, vorbește prea lung, explică prea larg, deschide prea multe paranteze. Suprapuse toate aceste excese stilistice infirmității de a nu ști să mintă la standarde politicianiste, rezultă marele risc ca spusele să-i fie răstălmăcite. Așa s-a întâmplat cu declarațiile sale despre subcomisia CEC de la Senat, când a afirmat, corect, că decizia privind constituirea acesteia va fi luată doar după ce PNL va avea mai multe informații, și toată media de știri, brusc tabloidizată, a titrat „Antonescu se opune investigării CEC”; tot astfel s-a întâmplat cu constituirea comisiei parlamentare pentru Nana când a pretins, din nou corect,  respectarea unei proceduri interne de luare a deciziei la nivelul PNL și toată lumea i-a sărit în cap că s-ar opune constituirii acestei comisii, că ar vrea să-l protejeze pe Traian Băsescu.
Genul acesta de neglijență comunicațională dă apă la moară inamicilor politici care doar atât așteaptă, să li se ofere un discurs suficient de stufos din care ei, prin citate scoase din context, să poată manipula eficient propagandistic,  în direcția care le convine. Crin Antonescu ar trebui să-și strunească elanurile balzaciene și să deprindă, cât mai e timp, ceva din tehnica preciziei, simplității și laconismului colegului său Klaus Johannis. Nu de alta dar procentul celor care cred orbește, fără să verifice sau să treacă prin filtrul propriei judecăți, titlurile de-o șchioapă afișate la Breaking News, este suficient de mare pentru a înclina balanța prezidențialelor.
Și acum despre cei doi mari gafeuri ai momentului, Ponta și Băsescu. Îi voi comenta în ordinea asta, invers proporțională cu gravitatea gafelor comise.
Marea gafă a lui Victor Ponta este jocul dublu față de Crin Antonescu. Cu cât va declara mai des că el, personal, nu l-a atacat și nu-l va ataca pe „prietenul meu Crin”, cu atât își va submina mai  durabil propria credibilitate, imaginea de politician modern desprins de năravurile bătrânelor șulfe comuniste ce umbresc peisajul atât din interiorul cât și din afara partidului pe care-l conduce. Căci prezumția de bună credință nu poate face casă bună cu atacurile repetate și din ce în ce mai intense lansate la adresa lui Crin Antonescu de coechipieri apropiați de-ai săi, în echipament roșu – PSD, cum ar fi: Ghiță – RTV, Geoană – iubirea mea, Sârbu – alice ori Dragnea – referendum. Victor Ponta cade într-o mare capcană atunci când se lasă cuprins de aburul călduț – îmbătător al posibilității de a candida la prezidențiale, abur iscat de respirația lacomă și egoistă a baronilor săi locali. Am mai spus-o și o repet: dacă PSD va decide să-l înșele pe Crin Antonescu (și odată cu el electoratul USL) susținând la prezidențiale un alt candidat (Ponta, Oprescu, Geoană etc.), șansele acelui candidat de a obține o victorie rușinoasă vor fi cu mult mai mici decât cele ale PSD de a primi din partea alegătorilor lecția unui blam pentru trădare. Caci la data alegerilor prezidențiale din 2014 poporul român nu va mai fi obsedat de înlăturarea președintelui Băsescu. Și dacă va avea de ales între Crin Antonescu și un candidat pesedist uzurpator, va ști cum să evite instaurarea cu mijloace democratice a unei noi dictaturi de partid unic.
Atitudinea corectă (și câștigătoare) pentru Victor Ponta  ar fi să descurajeze tranșant, cât mai are timp și cât încă se mai poate, reflexele totalitariste ale unor Oprișan, Dragnea, Mazăre, Călinoiu și să revină la un comportament cu adevărat onest, lipsit de ambiguități, față de Crin Antonescu. Pentru că întâi au fost derapajele unilaterale ale lui Ponta (protocolul cu Basescu, numirea procurorilor, atitudinea față de Roșia Montana, anunțarea comisiei parlamentare Nana) și abia după aceea, ca reacție la ele, replicile critice ale lui Crin Antonescu.
Oare să nu fi înțeles încă Victor Ponta că o eventuală câștigare a puterii discreționare de către PSD după alegerile prezidențiale va avea efecte înspăimântător de rapide și nefaste nu doar asupra României dar și asupra partidului său – stat? Asta ar fi o a doua gafă majoră pe care, sper, va avea clarviziunea să o evite.
Traian Băsescu și-a consolidat și își consolidează pe zi ce trece poziția de gafeur inegalabil. După ingineria cu cele 300 ha de la Nana a plusat, în stilul lui de barbugiu cu genunchii plini de julituri, anunțând intenția de a mai achiziționa încă 200 ha pe aceeași rețetă. Ca și cum aceste prostii de fițos de Dorobanți corcit cu cocalar de turnulețe nu ar fi înfuriat suficient proletariatul cu foamea-n gât și țărănimea vegetariană, dedulcită la lobodă și ștevie, s-a gândit să mai vomite odată fiere în esofagul națiunii exact în clipa în care aceasta rămăsese cu gura căscată la isprava lui Ponta de a semna cu premierul chinez memorandumuri și contracte comerciale cam de dimensiunea îndatorării cu care el, Băsescu, ne-a pricopsit de la FMI.
Câtă ură și, mai ales, câtă sete de răzbunare, câtă lipsă descalificantă de autocontrol trebuie să te fi luat în stăpânire ca să te pretezi la o șicană precum aceea de a planifica o ședință a CSAT exact când primul ministru trebuie să facă oficiile de gazdă la cea mai prestigioasă acțiune diplomatică a României din ultimii ani?
Eu nu știu dacă Traian Băsescu era beat la ultima conferință de presă, așa cum mulți au bănuit după comportamentul lui incoerent (nu își amintea nici măcar în ce zi suntem, „22, … ăăă … 24?) dar dacă o fi convocat ședința CSAT treaz fiind (deci fără a avea măcar scuza alcoolemiei ridicate) atunci fapta devine demnă de analele psihiatriei politice.
Închei cu ce-am început: fie, nu te interesează destinul celor mulți, soarta unor milioane de străini pe care ai ajuns mai degrabă să-i urăști decât să le vrei binele, fie! Dar cu familia ta ce ai? De ce faci totul, precum Ceaușescu, să îi tragi după  tine în infern și pe cei mai apropiați, implicându-i în politică, în afaceri dubioase, în scandaluri de tot felul? De ce te comporți ca un descreierat și atragi împotriva ta și împotriva alor tăi ura generalizată? De ce nu te oprești? De ce nu te căiești? De ce nu asculți sfatul pe care ți l-a transmis ultima oară Crin Antonescu? De ce nu demisionezi făcându-ne un bine, făcându-ți un bine, făcându-le un bine celor dragi? Crezi c-a spus-o la intimidare? Într-o doară? Ironic? Eu nu cred. Ba, mai mult, aproape că aș paria că de data asta ți-a spus-o cu tâlc, știind ceva cu consecințe urâte pentru tine, cel mai probabil despre potlogăriile cu moșia Nana deja descoperite de Corpul de Control al primului ministru.
A persevera în războaie cu poporul tău înseamnă a alege rușinea, dezonoarea, oprobriul istoriei. Ceaușescu, Sadam Hussein, Gaddafi au degetele arătătoare pline de sânge. Pe ele le alegi să te îndrume?

Contele de Saint GermainEditorialeCalinoiu,Ceausescu,CEC,Crin Antonescu,CSAT,FMI,Gaddafi,Ilie Sarbu,Klaus Johannis,Liviu Dragnea,Mazare,Mircea Geoana,mosia Nana,Oprisan,PNL,PSD,Rosia Montana,Sadam Hussein,Sebastian Ghita,USL,Victor PontaAsistăm, în ultimele zile, la gafe în lanț ale unor politicieni de care depind destinele a milioane de români. Gafe cu profundă încărcătură distructivă, ce pot face imens de mult rău, la grămadă, precum un nor toxic pentru care nu există manete de control ci doar hazardul plutirii fluidelor...Blog politic si polemic