Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Asistăm, în ultimele zile, la gafe în lanţ ale unor politicieni de care depind destinele a milioane de români. Gafe cu profundă încărcătură distructivă, ce pot face imens de mult rău, la grămadă, precum un nor toxic pentru care nu există manete de control ci doar hazardul plutirii fluidelor uşoare. Să admitem că pe gafeurii politicieni la care mă refer nu-i interesează destinele celor mulţi, ale unor străini până la urmă. Ce au însă cu propriile destine, cu vieţile lor şi ale familiilor lor de şi le depun, cu atâta iraţionalitate, nu pe jertfelnic ci pe eşafod?
Înainte de gafeuri, voi comenta însă un neglijent: Crin Antonescu.
Sedus de propria înzestrare oratorică şi de darul de a găsi cu rapiditate răspunsuri la întrebările capcană ale adversarilor, vorbeşte prea lung, explică prea larg, deschide prea multe paranteze. Suprapuse toate aceste excese stilistice infirmităţii de a nu şti să mintă la standarde politicianiste, rezultă marele risc ca spusele să-i fie răstălmăcite. Aşa s-a întâmplat cu declaraţiile sale despre subcomisia CEC de la Senat, când a afirmat, corect, că decizia privind constituirea acesteia va fi luată doar după ce PNL va avea mai multe informaţii, şi toată media de ştiri, brusc tabloidizată, a titrat “Antonescu se opune investigării CEC”; tot astfel s-a întâmplat cu constituirea comisiei parlamentare pentru Nana când a pretins, din nou corect,  respectarea unei proceduri interne de luare a deciziei la nivelul PNL şi toată lumea i-a sărit în cap că s-ar opune constituirii acestei comisii, că ar vrea să-l protejeze pe Traian Băsescu.
Genul acesta de neglijenţă comunicaţională dă apă la moară inamicilor politici care doar atât aşteaptă, să li se ofere un discurs suficient de stufos din care ei, prin citate scoase din context, să poată manipula eficient propagandistic,  în direcţia care le convine. Crin Antonescu ar trebui să-şi strunească elanurile balzaciene şi să deprindă, cât mai e timp, ceva din tehnica preciziei, simplităţii şi laconismului colegului său Klaus Johannis. Nu de alta dar procentul celor care cred orbeşte, fără să verifice sau să treacă prin filtrul propriei judecăţi, titlurile de-o şchioapă afişate la Breaking News, este suficient de mare pentru a înclina balanţa prezidenţialelor.
Şi acum despre cei doi mari gafeuri ai momentului, Ponta şi Băsescu. Îi voi comenta în ordinea asta, invers proporţională cu gravitatea gafelor comise.
Marea gafă a lui Victor Ponta este jocul dublu faţă de Crin Antonescu. Cu cât va declara mai des că el, personal, nu l-a atacat şi nu-l va ataca pe “prietenul meu Crin”, cu atât îşi va submina mai  durabil propria credibilitate, imaginea de politician modern desprins de năravurile bătrânelor şulfe comuniste ce umbresc peisajul atât din interiorul cât şi din afara partidului pe care-l conduce. Căci prezumţia de bună credinţă nu poate face casă bună cu atacurile repetate şi din ce în ce mai intense lansate la adresa lui Crin Antonescu de coechipieri apropiaţi de-ai săi, în echipament roşu – PSD, cum ar fi: Ghiţă – RTV, Geoană – iubirea mea, Sârbu – alice ori Dragnea – referendum. Victor Ponta cade într-o mare capcană atunci când se lasă cuprins de aburul călduţ – îmbătător al posibilităţii de a candida la prezidenţiale, abur iscat de respiraţia lacomă şi egoistă a baronilor săi locali. Am mai spus-o şi o repet: dacă PSD va decide să-l înşele pe Crin Antonescu (şi odată cu el electoratul USL) susţinând la prezidenţiale un alt candidat (Ponta, Oprescu, Geoană etc.), şansele acelui candidat de a obţine o victorie ruşinoasă vor fi cu mult mai mici decât cele ale PSD de a primi din partea alegătorilor lecţia unui blam pentru trădare. Caci la data alegerilor prezidenţiale din 2014 poporul român nu va mai fi obsedat de înlăturarea preşedintelui Băsescu. Şi dacă va avea de ales între Crin Antonescu şi un candidat pesedist uzurpator, va şti cum să evite instaurarea cu mijloace democratice a unei noi dictaturi de partid unic.
Atitudinea corectă (şi câştigătoare) pentru Victor Ponta  ar fi să descurajeze tranşant, cât mai are timp şi cât încă se mai poate, reflexele totalitariste ale unor Oprişan, Dragnea, Mazăre, Călinoiu şi să revină la un comportament cu adevărat onest, lipsit de ambiguităţi, faţă de Crin Antonescu. Pentru că întâi au fost derapajele unilaterale ale lui Ponta (protocolul cu Basescu, numirea procurorilor, atitudinea faţă de Roşia Montana, anunţarea comisiei parlamentare Nana) şi abia după aceea, ca reacţie la ele, replicile critice ale lui Crin Antonescu.
Oare să nu fi înţeles încă Victor Ponta că o eventuală câştigare a puterii discreţionare de către PSD după alegerile prezidenţiale va avea efecte înspăimântător de rapide şi nefaste nu doar asupra României dar şi asupra partidului său – stat? Asta ar fi o a doua gafă majoră pe care, sper, va avea clarviziunea să o evite.
Traian Băsescu şi-a consolidat şi îşi consolidează pe zi ce trece poziţia de gafeur inegalabil. După ingineria cu cele 300 ha de la Nana a plusat, în stilul lui de barbugiu cu genunchii plini de julituri, anunţând intenţia de a mai achiziţiona încă 200 ha pe aceeaşi reţetă. Ca şi cum aceste prostii de fiţos de Dorobanţi corcit cu cocalar de turnuleţe nu ar fi înfuriat suficient proletariatul cu foamea-n gât şi ţărănimea vegetariană, dedulcită la lobodă şi ştevie, s-a gândit să mai vomite odată fiere în esofagul naţiunii exact în clipa în care aceasta rămăsese cu gura căscată la isprava lui Ponta de a semna cu premierul chinez memorandumuri şi contracte comerciale cam de dimensiunea îndatorării cu care el, Băsescu, ne-a pricopsit de la FMI.
Câtă ură şi, mai ales, câtă sete de răzbunare, câtă lipsă descalificantă de autocontrol trebuie să te fi luat în stăpânire ca să te pretezi la o şicană precum aceea de a planifica o şedinţă a CSAT exact când primul ministru trebuie să facă oficiile de gazdă la cea mai prestigioasă acţiune diplomatică a României din ultimii ani?
Eu nu ştiu dacă Traian Băsescu era beat la ultima conferinţă de presă, aşa cum mulţi au bănuit după comportamentul lui incoerent (nu îşi amintea nici măcar în ce zi suntem, “22, … ăăă … 24?) dar dacă o fi convocat şedinţa CSAT treaz fiind (deci fără a avea măcar scuza alcoolemiei ridicate) atunci fapta devine demnă de analele psihiatriei politice.
Închei cu ce-am început: fie, nu te interesează destinul celor mulţi, soarta unor milioane de străini pe care ai ajuns mai degrabă să-i urăşti decât să le vrei binele, fie! Dar cu familia ta ce ai? De ce faci totul, precum Ceauşescu, să îi tragi după  tine în infern şi pe cei mai apropiaţi, implicându-i în politică, în afaceri dubioase, în scandaluri de tot felul? De ce te comporţi ca un descreierat şi atragi împotriva ta şi împotriva alor tăi ura generalizată? De ce nu te opreşti? De ce nu te căieşti? De ce nu asculţi sfatul pe care ţi l-a transmis ultima oară Crin Antonescu? De ce nu demisionezi făcându-ne un bine, făcându-ţi un bine, făcându-le un bine celor dragi? Crezi c-a spus-o la intimidare? Într-o doară? Ironic? Eu nu cred. Ba, mai mult, aproape că aş paria că de data asta ţi-a spus-o cu tâlc, ştiind ceva cu consecinţe urâte pentru tine, cel mai probabil despre potlogăriile cu moşia Nana deja descoperite de Corpul de Control al primului ministru.
A persevera în războaie cu poporul tău înseamnă a alege ruşinea, dezonoarea, oprobriul istoriei. Ceauşescu, Sadam Hussein, Gaddafi au degetele arătătoare pline de sânge. Pe ele le alegi să te îndrume?

Contele de Saint GermainEditorialeCalinoiu,Ceausescu,CEC,Crin Antonescu,CSAT,FMI,Gaddafi,Ilie Sarbu,Klaus Johannis,Liviu Dragnea,Mazare,Mircea Geoana,mosia Nana,Oprisan,PNL,PSD,Rosia Montana,Sadam Hussein,Sebastian Ghita,USL,Victor PontaAsistăm, în ultimele zile, la gafe în lanţ ale unor politicieni de care depind destinele a milioane de români. Gafe cu profundă încărcătură distructivă, ce pot face imens de mult rău, la grămadă, precum un nor toxic pentru care nu există manete de control ci doar hazardul plutirii fluidelor...Blog politic si polemic