Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mulţi dintre noi, cel puţin de pe blogul ăsta, primim în aceste zile o lectie dură, rară şi de aceea foarte preţioasă dacă vom şti să învăţăm din ea: lecţia subiectivităţii. Spun “rară” pentru că uneori trec vieţi, trec generaţii, şi o astfel de exemplificare pe viu, la scară naturală, nu se arată.
Ne-a fost dat nouă să experimentăm pe proprie piele, la acest început de an, cât de relative sunt propriile noastre judecăţi de valoare, chiar şi cele pentru care am găsit motivaţia şi energia să ne batem, să facem sacrificii, să le lăsăm să ne schimbe viaţa.
Lucruri în care ieri credeam cu tărie, pe care le consideram definitiv tranşate în creierul şi în inimile noastre, suportă brusc o schimbare şi observăm cum, fără să vrem, fără să putem interveni, ceva se răsuceşte în noi şi incepem să ne îndoim.
Aproape că ţi-e şi ruşine să recunoşti o astfel de metamorfoză. Nu mai vorbesc când vine vorba să o aşterni şi pe hârtie. Un chin. O formă de exorcizare cu nuiele.
Am fost, 4 ani de zile, o armată unită. Unită de convingerea că ţelul luptei noastre este unul drept. Luptam împotriva diavolului (încarnat pentru o vreme ca preşedinte al României) şi asta ne dădea un sentiment de bine, asigurator, în ciuda unor nu puţine decepţii de parcurs. Pentru noi taberele erau clare: băsişti şi antibăsişti, trusturi de presă mincinoase şi trusturi de presă cinstite, politicieni, jurnalişti şi intelectuali oportunişti, politicieni, jurnalişti şi intelectuali patrioţi etc. etc. etc. Ne-am bătut din mica noastră tranşee suportând cu stoicism atacuri murdare, îndurând minciuni, sudalme şi prefabricate propagandistice cu sentimentul celui cu conştiinţa curată.
Până când Yin-ul şi Yang-ul useleului, aceste două forţe primordiale ale alianţei ce ne reunea la nivel naţional (căci doar două au contat în realitate, PSD şi PNL) au fost rupte centrifugal, au fost aruncate afară din armonia lor circulară, au fost plasate pe orbite antagonice. Iar noi, armata de voluntari, ne-am trezit atraşi ca nişte sateliţi pe una sau alta dintre orbite, începând brusc să duşmănim ceea ce până ieri iubiserăm, începând chiar să ne duşmănim între noi.  Lamentabil!
Am ajuns să mi se întâmple unul dintre cele mai triste lucruri din viaţa mea de bloger: să văd cum @Radu (un favorit al meu) mă încadrează la băsişti, cum @Garfield (acest camarad preţios în multe ambuscade cu duşmanul), azi, într-un comentariu, mă zeflemiseşte fin făcându-mă “mult prea abil în comentarii” (nu onest, nu bine intenţionat, ci abil) şi urându-mi să-mi sporească “recomandarea” (adică, vezi Doamne, să fiu răsplătit cât mai bine de cei pe care, chipurile, îi slujesc).
Ce pot face altceva decât să iau notă de faptul că, deşi eu am rămas acelaşi, pentru unii încep să devin slujbaş, vândut, mercenar, propagandist, din simplul motiv că interpretez altfel decât ei nişte evenimente care m-au afectat în egală măsură.
Nu au trecut 6 luni de când, pe acest blog,  @Radu acuza Antena 3 de blat cu americanii, pe Voiculescu de blat cu Băsescu (ca să-şi salveze pielea),  iar eu luam apărarea Antenei 3 susţinând că un astfel de post, cu astfel de ziarişti, nu poate schimba azimutul aşa, la o simplă comandă, pentru că, totuşi, onoarea de jurnalist nu a dispărut cu totul, ea mai există pe ici pe colo.
Acum ne aflăm într-un revers aproape hilar (dacă nu ar fi atât de jenant didactic) în care eu îmi exprim decepţia faţă de patetismul dostoievschian cu care Antena 3 îl ia în braţe pe Ponta în chip de terminator antibăsist şi îl aruncă la ghena de gunoi pe trădătorul Crin, iar @Radu se arată entuziasmat de farsa prin care Antena 3 încearcă să-l prezinte pe Tăriceanu drept un substitut valabil şi viabil de PNL şi de Antonescu iar pe USD un legitim continuator al USL.
Lecţia subiectivităţii, pe care ne-o serveşte acum actualitatea noastră politică, este următoarea: dacă vreţi să nu vă ridiculizeze viaţa, să nu vă pună în situaţia de a vă ruşina de voi înşivă mai târziu, feriţi-vă de judecăţi definitive, de sentinţe, de cuvinte  proprii infinitului (mic sau mare) precum “niciodată” şi “întotdeauna”.
Acceptaţi că adevărul nu este doar ceva senzorial, detectabil 100% de aparatura noastră fizică. Adevărul are şi o componentă contextuală care depinde de informaţii pe care nu le ştim, de interacţiuni cuantice pe care nu le sesizăm, de mulţi alţi parametri ce scapă creierului nostru atunci când apelăm la el să ne livreze “certitudini”.
Hai să încercăm a fi puţin mai circumspecţi faţă de “certitudinile” noastre de moment şi puţin mai indulgenţi faţă de opiniile ce ne contrariază. Hai să acceptăm că Antena 3 nu este nici un post antinaţional, care ne-a vândut americanilor, dar nici echivalentul TV de azi al Radio Europa Liberă, aşa cum multă vreme l-am considerat eu. A3 este un post care are şi bune şi rele, precum RTV sau B1TV, doar că proporţiile bunelor şi relelor sunt diferite. Pentru mine aceaste proporţii sunt, deocamdată, net în favoarea A3.
La fel şi când îi judecăm pe Ponta şi pe Antonescu. A pune tot răul într-un taler şi tot binele in celălalt, a face din liberalii lui Antonescu nişte trădători şi din democraţii lui Ponta nişte patrioţi sunt, până la urmă, exagerări care, pe lângă faptul că nu conving pe nimeni, creează şi reacţii adverse absolut contraproductive.
Propun să aşteptăm cu calm şi respect pentru celălalt evoluţii, clarificări, fapte. Să aşteptăm nu în sensul de a deveni pasivi ci in sensul de a constata ce ne rezervă viitorul şi a verifica în ce măsură fiecare dintre noi a avut dreptate sau nu.
Prin “noi” înţelegând foştii camarazi de arme în lupta antibăsescu pe care ne-a dezbinat acum, sper eu vremelnic, ruperea USL.

Contele de Saint GermainEditoriale@Radu,Antena 3,B1TV,Crin Antonescu,Dan Voiculescu,diavol,Garfield motanu,lectia subiectivitatii,PNL,PSD,Radio Europa Libera,RTV,Victor Ponta,Yang,YinMulţi dintre noi, cel puţin de pe blogul ăsta, primim în aceste zile o lectie dură, rară şi de aceea foarte preţioasă dacă vom şti să învăţăm din ea: lecţia subiectivităţii. Spun “rară” pentru că uneori trec vieţi, trec generaţii, şi o astfel de exemplificare pe viu, la scară...Blog politic si polemic