Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Motto:

Am iubit o fecioara,

Eram print peste un regat.

Am iubil o fecioara,

M-au incoronat si am abdicat.

Am iubit o femeie superba,

Toti barbatii m-au pizmuit.

Am iubit o femeie superba,

I-am scris un poem si am fugit.

Am iubit o curvă,

M-au înnebunit îmbrăţişările ei.

Iubesc o curvă,

Nu mai vreau alte femei.

De 6 ani de când Preşedintele Băsescu îşi tratează poporul dimineaţa, la prânz şi seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o ţară cardiacă. Nimeni nu mai regăseşte calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziţia aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială,  între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanţilor s-a instalat astenia. Cafeaua prezidenţială, neîndulcită şi pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puţină linişte, normalitate şi siguranţă. Se poate?

Nu, răspunde domnul Pleşu, care este un artist. Dânsul nu priveşte ci are viziuni.

Dacă ar privi, ar vedea un popor de electrocardiograme pe roşu, cu contraindicaţii imperioase la cafea şi stres.

Prin prisma viziunilor însă, realitatea devine repede trecut statistic. Aşa că domnul Pleşu ne previne, după un plonjeu în amarul defetismului autohton, că, pentru viitor, sofismul “răului mai mic” ar fi păgubos.  Pe cale de consecinţă e preferabil răul mai mare, atâta vreme cât nu suntem în stare să naştem bunul providenţial. Altfel, suntem pierduţi.

Între năut şi cicoare (Ponta şi Antonescu) pe de o parte şi cafea genuină (Băsescu) pe de altă parte, domnul Pleşu e tranşant ca un adevărat fumător de pipă: decât să murim lent, de o bătrâneţe amăgită cu înlocuitori, mai bine violent, de fiorul adevărat al cafeinei.

Înduioşează, în acest manifest pentru binele naţiunii, disperarea autorului că nu avem cu cine-l înlocui pe actualul preşedinte. Cu cât caută mai mult soluţii, cu atât Ponta şi Antonescu i se înfăţişează mai criticabili, mai nefrecventabili. Pe bază de argumente solide “(Ponta n.a.) jucându-se de-a Che Guevara” şi atât de originale încât par decupate din textele propagandiştilor portocalii care-şi dirijează prin Smart Phone răspândacii prezenţi în talk-show-uri: “zi de ponta cât de penibil e cu che guevara”.

Aş vrea să îl cred pe dl. Pleşu când spune că nu e înrolat; să-mi explice însă ce caută în uniformă?!

Eu cred că, până la urmă, tot de la natura artistică i se trage. Cum se ştie, marii artişti nu ard sentimentele la foc mic  ci se lasă devoraţi de patimi. Dl. Pleşu nu-l iubeşte pe dl. Băsescu, e doar fascinat de acesta. Într-un mod irepresibil, ca în parafraza motto-ului cu care am deschis acest comentariu:

Am fost fascinat de Băsescu,

M-a înnebunit cât de frumos ne minte,

Sunt fascinat de Băsescu,

Nu mai vreau alt preşedinte.

Contele de Saint GermainPolemiceAntonescu,Basescu,cafea,Plesu,Ponta,tara cardiacaMotto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrăţişările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Preşedintele...Blog politic si polemic