Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Uneori am invidii literare. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fi scris eu (și nu John Fowles) „Colecționarul”. Cum, tot așa, m-aș fi considerat un răsfățat al sorții să am, măcar pe jumătate, metafora și geniul de povestitor ludic ale lui Salman Rushdie. Himere!
Ceva din amestecul acesta de admiratie și invidie, de bine și rău, am simțit în această dimineață citind editorialul lui Cornel Nistorescu din Cotidianul intitulat „Băsescu – sfârșit rușinos de domnie”.
Am cunoscut în copilărie un evreu bătrân, medic itinerant, care își făcuse un renume din a pune diagnostice exacte doar prin palpare. Purta după el și un stetoscop dar cred că îl ținea mai mult ca element de recuzită, pentru cârcotași. Puterea îi stătea în talentul cu care știa să pună degetele sale miraculoase exact pe „bubă”. „Aici e buba” – obișnuia să spună, iar cel consultat resimțea până în rărunchi adevărul apăsării care urma.
Editorialul de azi al lui Cornel Nistorescu este un astfel de deget, pus cu precizie de lunetist pe o rană camuflată bine de smârcuri și aparențe înșelătoare.
Expresia de început „Băseștii au împopistrat-o” fixează teritoriul poveștii care urmează: unul argotic, al excrescențelor care nasc silă, al fardurilor mirosind a leșie, trase cu șpaclul peste o acnee purulentă.
În acest decor cu țigani șireți și instituții tâmpe tronează familia prezidențială, caracterizabilă printr-un singur cuvânt: rapacitate. Nu e nicio diferență între frați. Linia sângelui îi pune pe amândoi sub un inconfundabil semn: semnul copitei. Închinarea la minciună, la matrapazlâcuri, la ciupeală înterlopă, iată religia ambilor. Or exista biserici pentru așa ceva? Probabil că da, în largul mării, acolo unde apune soarele și răsare noaptea, căci Scaraoțchi dublează tot ce e alb pentru a avea apoi ce să înnegrească.
Contrapunerea clanurilor țigănești, primitive dar eficiente, scrobitelor și lăudatelor (de către americani și unii intelectuali fini) instituții de forță ale noii Românii (DNA, SRI, ANI, DIF), instituții pe care le-a umilit copios Isaura și neamul ei, este făcută cu o măiestrie a cuvintelor puține de care mi-aș dori să fiu și eu capabil.
„Ce a dat în vileag neamul acesta pitoresc și infracțional al lui Bercea Mondial face cât o investigație a tuturor organismelor amintite mai sus. Florin Anghel, băiatul lui Bercea, se poate lăuda că, în ciuda claselor puține, le-a arătat românilor ce n-au izbutit nici DNA, nici ANI, nici Parchetul, nici Poliția. El și Isaura Formația Anghel au lăsat România cu gura căscată”. Nu vi se pare că, în aceste doar patru rânduri, Cornel Nistorescu a reușit să adune cam tot ce este esențial în simțămintele noastre față de evenimentele discutate?
***
M-a surprins peste măsură următorul comunicat al purtătorului de cuvânt al președintelui Traian Băsescu, transmis ieri, spre seară, după reținerea pentru 24 de ore a lui Mircea Băsescu:
„Demisia șefului statului ar fi cea mai mare piedică pusă justiției, astfel creându-se culoar spre Cotroceni premierului Ponta care i-a apărat public fără nicio ezitare pe colegii de partid chemați în fața justiției”.
Au fost nenumărate cazuri în care politicieni importanți sau televiziuni de știri i-au cerut cu temei demisia lui Traian Băsescu iar acesta nu a catadicsit să răspundă nici direct, nici prin purtătorul său de cuvânt acestor provocări. Explicația tăcerii prezidențiale era lesne de înțeles: nu dorea ca prin comentariile sale să amplifice atacurile opozanților. Prefera să-i ignore, calculând că astfel le subminează demersurile. De ce a răspuns atunci tocmai ieri, în fierbințeala maximă a evenimentelor când, din punct de vedere al impactului public, răspunsul său avea evident darul să inflameze ideea demisiei și nicidecum să o dezamorseze?
Una dintre explicațiile rezonabile care îmi trec prin minte citind acest straniu comunicat este că, de fapt, mesajul emis de la Cotroceni nu a fost destinat publicului larg ci doar a fost transmis către acesta pentru a ajunge, indirect, la alte urechi, unde trebuia. Pot presupune că în urma (sau în perspectiva) uriașului scandal provocat de arestarea lui Mircea Băsescu, protectori importanți până mai ieri ai lui Traian Băsescu i-au sugerat o retragere imediată. Iar acesta, știind cu ce sperietoare i-a grupat alături de el pe aliații săi strategici (sperietoarea PSD = pușcăriabili și Ponta = obstrucționarea justiției), a mai încercat odată să-i țină aproape, arătându-le aceeași pisică. Cred, astfel spus, că mesajul de ieri al lui Traian Băsescu a fost o implorare adresată unor cancelarii care contează de a nu-și lua mâna de pe el tocmai acum, într-un moment atât de greu.
Vom vedea dacă am intuit corect sau dacă doar mi s-a părut.

Contele de Saint GermainEditorialeANI,Bercea Mondial,Colectionarul,Cornel Nistorescu,Cotidianul,DIF,DNA,Isaura Anghel,John Fowles,Mircea Basescu,Ponta,PSD,Salman Rushdie,SRIUneori am invidii literare. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fi scris eu (și nu John Fowles) 'Colecționarul'. Cum, tot așa, m-aș fi considerat un răsfățat al sorții să am, măcar pe jumătate, metafora și geniul de povestitor ludic ale lui Salman Rushdie. Himere! Ceva din amestecul acesta de admiratie...Blog politic si polemic