Roadele aroganţei americane
Nimeni nu contestă rolul de superputere al SUA şi anumite drepturi subintelese care decurg de aici. Lecţiile istoriei sunt clare şi, că ne place sau nu, ori ţinem cont de ele ori introducem în buget o linie nouă de finanţare pentru hrănirea excesului de orgoliu naţional. Nicolae Ceauşescu ne-a supus unui astfel de experiment când a decis ca în numele independenţei politice să reducă dependenţa economică a ţării prin plata anticipată şi forţată a tuturor datoriilor externe. Consecinţele se cunosc: un popor întors cu câteva decenii în urmă pe axa civilizaţiei, incluzând aici nu doar limitarea drastică a dreptului la informare (program TV de 2 ore pe zi, cenzurarea comunicării şi a circulaţiei libere) ci şi privarea acestuia de o alimentaţie normală şi de un planing familial autodeterminat.
De când şi-au pierdut pe drum polul de contrapondere în exercitarea influenţei geo-politice care multă vreme a fost URSS, SUA şi-au concentrat gradual şi obsesiv strategiile de politică externă pe două principii cardinale: prezervarea unipolarităţii primită în dar de la Gorbaciov şi Elţin prin destructurarea URSS şi menţinerea oricărui conflict deschis cât mai departe de propriile teritorii.
Aşa se explică interesul major pe care SUA îl demonstrează în ultimii ani (dar mai ales după inflamarea situaţiei din Ucraina) faţă de Polonia şi România. Construirea, pe teritoriul acestor ţări, de baze militare (aeroporturi, scuturi antirachetă, structuri operaţionale), dislocarea de trupe şi tehnică de luptă, organizarea de manevre comune etc. sunt realităţi de netăgăduit care presupun costuri uriaşe şi reformularea unor ecuaţii globale de securitate. Inevitabil, odată cu acceptarea unui rol din ce în ce mai interactiv în cadrul NATO, şi Polonia şi România au consimţit să cedeze o parte din suveranitatea lor naţională comandantului suprem al acestei structuri mamut care trebuie să beneficieze de consistente libertăţi transteritoriale pentru a-şi îndeplinii misiunile în cele mai bune condiţii.
Doar că, în schimbul acestei cedări de suveranitate, cele două ţări (şi veţi vedea de ce le analizez la pachet) primesc prea puţine beneficii şi enorm de multe constrângeri. SUA le tratează cu autoritarism, comportamentul americanilor fiind adeseori mai aproape de unul propriu cuceritorilor decât de unul fratern binevoitor.
În schimbul unor promisiuni de protecţie militară totală (pe care, până acum, nu le-au demonstrat decât prin angajamente bine împănate retoric), SUA au supus România la sacrificii disproporţionate. Nu voi insista asupra contractelor oneroase privind achiziţionarea unor avioane de luptă la mâna a doua şi nici asupra altor aranjamente economice cel puţin la fel de dubioase (Bechtel, Chevron etc.); voi aminti doar de impunerea nedemocratică a unui preşedinte ilegitim după referendumul din 2013. Nu le-a păsat americanilor de voinţa a 7.5 milioane de români, nici de experimentul lor contra naturii de a crea în România un sistem de aşa zisă justiţie independentă în jurul unor monumente de corupţie şi vulnerabilitate la şantaj.
Printr-o aroganţă tipică stupizilor vremelnic invulnerabili, cei de la Departamentul de Stat al SUA au ales să răspundă poporului român dându-i cu tifla, nesocotindu-i voinţa zdrobitor exprimată. Acestui popor român care, după ce i-a aşteptat zadarnic pe americani o jumătate de secol, a găsit totuşi forţa de a le deschide porţile cu cel mai consistent entuziasm dintre toate ţările europene fost comuniste.
M-am tot întrebat cum de o superputere care e recunoscută pentru modul în care îşi respectă propriii cetăţeni alege, într-o ţară precum România, să stimuleze oprobriul popular? Şi asta în condiţiile în care i-ar fi extrem de uşor, lăsând lucrurile să evolueze în matca lor firească, să-şi atragă de partea ei majorităţi consistente. Am găsit nişte explicaţii, la vremea respectivă,pentru comportamentul agresiv şi sfidător a doi trişti vechili ai Washington-ului: Mark Gitenstein şi Philip Gordon. Pur şi simplu ne dispreţuiau. Pur şi simplu nu-i interesa democraţia decât ca pretext propagandistic.
Citind presa de azi am avut însă surpriza (într-un fel consolatoare) să constat că nu doar cu România se poartă americanii astfel. Când un ministru de externe al Poloniei (încă în funcţie) declară „Alianța cu SUA nu valorează doi bani. Mai rău ne face, creează un fals sentiment de securitate. Un rahat! O să ajungem să ne certăm cu nemții, cu rușii, dar o să credem că totul e super fiindcă le-o sugem americanilor. Niște ratați”, parcă tabloul nu se mai rezumă doar la un răzleţ nor negru deasupra României . Din cauza nesăbuitei aroganţe americane o încărcare electrică de furtună pare a se extinde pe o zonă europeană mult mai largă (să nu uităm că nici compatrioţii doamnei Merkel nu au fost foarte fericiţi când au aflat că telefoanele cancelarului lor au fost ascultate ilegal de CIA).
Fac un apel către reprezentanţii SUA la Bucureşti: încetaţi să ne mai dispreţuiţi. Încetaţi să ne mai minţiţi că justiţia adevărată ar fi reprezentată de acest comando de gangsteri care o conduce astăzi, navigând printre clanuri şi reţele infracţionale nu ca un spărgător de ghiaţă, cum ar trebui, ci ca un factor nutriţional dispus să le fortifice. Mizaţi pe solidaritatea poporului român şi nu pe complicitatea unor conducători vremelnici care sunt dispuşi să-şi vândă fraţi, naţie, suflet, doar ca să mai rămână o zi în plus în jilţuri pe care le-au compromis.
Ce-o să faceţi dacă vor apărea (aşa cum se sugerează) înregistrări compromiţătoare cu personajele voastre fanion în ale “justiţiei independente şi luptei anticorupţie din România”? Le veţi apăra în continuare, în pofida evidenţelor, bunului simţ şi a dreptăţii, legându-vă numele de o farsă sinistră cu care deja v-a asociat până peste cap Traian Băsescu?
Vreţi credibilitate pentru declaraţiile voastre pline de emfază privind apărarea justiţiei? Cereţi-i lui Traian Băsescu să demisioneze şi să se supună deîndată rigorilor acesteia. Ţinându-l în braţe după tot acest scandal în care ştiţi mai bine decât noi cât este de implicat, nu faceţi altceva decât să pierdeţi în continuare încrederea şi simpatia românilor.
Comentarii prin Facebook:
Bine, conte, am inteles! Esti dintre aia care au intotdeauna dreptate. Somn usor!
Cum ar putea SUA, un amalgam de spiritualitate cu sute de religii, să poată împlini îndemnul Domnului?
„… ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic (Luca 22, 26)“
Atentie la citirea DEX-ului!
Acolo nu scrie “Discutabil=care poate fi discutat, neconvingator, indoielnic” ci “Discutabil=care poate fi discutat; neconvingator, indoielnic”
Chiar nu-ti dai seama ca-ti dai cu stangu-n dreptul? Eu tocmai asta am sustinut, ca daca iau discutabil = indoielnic atunci pot spune (e corect gramatical) “poate fi discutabil” pentru ca asta ar fi echivalent cu “poate fi indoielnic”. Daca as fi luat discutabil = care poate fi indoielnic, atunci ar fi fost pleonastic sa spun “poate fi discutabil” pentru ca ar fi echivalat cu “poate fi poate fi indoielnic”. Eu iti propun sa nu mai insisti ca te scufunzi. Las-o asa cum a cazut ca lumea uita repede.
Si iata inca un “hint”: contrapune formularii “Virgule in plus pot fi sanctionabile” formularea “Virgule in plus sint sanctionabile”
Draga conte, persisti in greseala.
1) aducerea in discutie, ca argument, a definitiei din DEX pt “discutabil” dovedeste neintelegerea subiectului. Asta pentru ca citesti definitia in mod gresit. Acolo nu scrie “care poate fi indoielnic”, cum incerci tu sa tragi mortul in Academiei.
Pentru “discutabil” DEX ofera 3 echivalente: a) care poate fi discutat b) neconvingator (iar nu “care poate fi neconvingator”) c)indoielnic (iar nu “care poate fi indoielnic”)
2) translatezi rationamentul gresit la “sanctionabil”, dar ajungi la concluzia (corecta, evident) ca “poate indeplini conditiile pentru a fi sanctionat” nu e gresit. Pai sigur ca nu e gresit, doar ca formularea (ta) gresita de care m-am legat eu era similara cu “poate indeplini conditiile pentru a fi sanctionabil”, ceea ce este, evident, gresit!
3) Aduci in suport argumentele total inadecvate “maleabil” si “culpabil”, care nu intaresc valoarea de adevar a sustinerii tale, si iata de ce: in timp ce pentru “sanctionabil” avem in limba romana “a sanctiona” si “a fi sanctionat”, in exemplele invocate de tine, nu avem formele “a malea” / “a fi maleat” sau “a culpa” / “a fi culpat”, care ar putea genera caracterul pleonastic al exprimarii.
Cit despre problematica folosirii virgulelor, sint perfect de acord cu ceea ce spui. Eu insumi, spre rusinea mea, sint destul de neglijent in folosirea lor, in sensul ca mai scap, din cind in cind, cite una (dar niciodata nu pun in plus). Ceea ce, insa, dovedeste cit de superficial m-ai citit, este faptul ca eu n-am abordat nicaieri problema virgulelor, asa cum s-ar putea crede, din “admonestarea“ ta.
In fine, sint destul de neplacut impresionat de faptul ca, la postarea mea cit se poate de bine intentionata (caci a semnala cuiva greseala pe care – consideri ca – o face e, cred eu, un gest de bunavointa), inceputa cu “conte, cu tot dragul”, imi raspunzi destul de arogant si zeflemist, dar si tare suficient.
Incearca, de fata doar cu tine insuti, sa cintaresti mai serios argumentele pe care ti le-am adus, si sa nu-mi dai dreptate. Sluga!
Neintelegere da, dar de catre tine. Ti-am explicat la locul potrivit. Eu nu am sustinut in argumentatia mea ca discutabil = care poate fi indoielnic pentru ca nici nu mi-ar fi functionat argumentatia in acest caz. Am pus, din viteza, o virgula in loc de ; dar nu m-am folosit de asta ca sa argumentez pentru ca, iti repet, abia atunci ar fi fost vorba de un pleonasm. Aceeasi greseala o faci si pentru discutabil. Tocmai ca, daca definitiile ar fi fost toate cu “poate fi” atunci ai fi avut tu dreptate. Asa insa, daca exista si definitii fara “poate fi”, tocmai acestea imi dau dreptate mie.
Cand ii spui cuiva “cu tot dragul, esti un agramat” nu trebuie sa te astepti la recunostinta, mai ales cand nu ai dreptate. Aspectele gramaticale pe care am polemizat sunt atat de clare (din punctul meu de vedere) incat nu ma vei putea convinge in vecii vecilor ca “virgule in plus pot fi sanctionabile” este o greseala de exprimare si inca una catastrofala.
Pacatul Lui Mirciulica nu e ca se numeste Basescu si e frate cu Satana ci ca fiind roman get beget (spre deosebire de Kiorete care e cu un gata evreu fugit demult) nu putea gandi ca tiganii sunt suficient de inteligenti Sa Te bage la bulau cu ei in caz de….Acum singer faca ati fi Kiorete v-ati da demisia?Inainte ca sentinta definitiva alicata fratelui Sa fie gratiata?
Incredibil…ce vitejie nationalista ii cuprinde pe unii pe bloguri, prin tocsouri TV,pe holurile Parlamentului sau pur si simplu pe la colturi de camera.Creste inima in mine cand ii vad, romanii verzi ca brazii…In realitate insa, cand ii pui fata in fata cu fel de fel de gitensteini sau nulande, ori fug care-incotro tocmai la Roma sau aiurea,ori se-nmoaie subit, ori fac coada la poarta Ambasadei cu carnetelul de conspect in buzunar.
In afara de maraieli in barba si bravade pe bloguri care nu conteaza nimic, are cineva curajul sa le-o spuna direct, de la obraz ? America, go home ! Haideti,curaj !
Cu siguranta, numai Basescu are curajul acesta…e doar lider Mondial. S-a incuscrit cu mapamondu’
Atât timp cât presa e propagandă securistă, exceptând Antena 3, iar on-line-ul e virusat de actuali și foști securiști, la care se adaugă taberele politruce și papagalii transmițători, impresia generală ar fi că nici măcar pe la colțuri nimeni n-are nimic de spus.
Dar este evident acum că jitănștain e un biet bișnițar ademenit de cătra mafia securistă să pupe și el o prăjitură? Doar dacă ești ultimul vițel ai avea tupeul să răspunzi… nu.
SUA vs Rusia e un subiect de discuție impus de securiștii staliniști din spatele jegului statului, Traian Băsescu. Chiar dacă nu există alternative, asta nu înseamnă că trebuie să luăm în seamă ce spun toți țopârlanii, fie ei români sau americani, iar jitănștain e unul dintre țăntălăii care nici meritau să fie băgați în seamă.
Când te știi PENAL și subțire de tot, merită să-ți asiguri protecții și imunități în fața legii, dăruindu-le stăpânilor ceea ce oricum nu-ți aparține.
Deși s-au chinuit din plin, securiștii americani n-au reușit să-l mențină pe dictatorul Mubarak în Egipt. În România și-au impus voința, jitănștain argumentând că la noi e mișto și ÎNCĂ nu sunt împușcați protestatarii, dar asta nu face decât să le sublinieze prostia nemărginită. Așadar și prin urmare, să n-ar strica să-și mai primească și ei resursa umană securistă cu nepile fără scurgeri din gură.
Concluzia face parte din categoria platitudinilor pentru copii și am aruncat-o în greață.
Reiau pentru agramaticieni…
… n-ar strica să-și mai primenească și ei resursa umană securistă cu nepile fără scurgeri din gură.
… but, but, but… serviciile americane ie 3D… yeah… right!!!
O erata la ce ai spus AC:
nu “jitanstein” ci Frankeistein…creatura, nu creatorul…
Poziția SUA în perioada referendumului a fost o mare (și tristă) surpriză pentru mine. Pe vremea respectivă am oscilat între a da vina pe stupizenia interesată a ambasadorului, dar poate că, vorba ceea, adevărul era altundeva.
În ce privește politica SUA în Europa de Est mi-e teamă ca va avea celeași rezultate nefericite pe care le-a avut politica lui Obama în cazul statelor arabe, din Libia și până în Afganistan. Un mare stat, o mare putere, trădată de expertizele unor bicisnici care ăși închipuie că cunosc realitățile statelor asupra cărora extind pretenții precum niște proconsuli romani.
Pentru a reseta relațiile noastre cu americanii ne-ar trebui ceva naționalism din partea noastră și ceva empatie din partea americană. Dar mai întâi să ne schimbăm pe noi înșine și felul nostru de a ne raporta la ceilalți. Din genunchi nu poți vedea bine stelele, nici măcar pe acelea de pe steagul SUA.
Daca n-ar fi fost greselile de limba romana, naivitatea d-lui Zlati m-ar fi impresionat pina la lacrimi. Oricum, e un om inca tinar si mai are timp sa puna mina pe carte …
Daca le resetam la fel ca si relatia Antonescu vs PPE mai bine lipsa,sa nu ajungem sa-l regretam pe Basescu la Cotroceni daca va veni Antonescu acolo,sa nu devenim si mai umili ca inainte.Capacitatea lui Antonescu de a se rasuci la 180 grade este una fara egal in ultimii ani.Ajutat si de incurajarile cozilor sale de topor.
Conte, de un leu speranta!
Nu americanii au nevoie de noi ci noi avem nevoie de americani.În situație aproape similară swunt Polonia și fosta Cehoslovacie,trădate de atâtea ori de europenii cei foarte democratici.În plus,România are și două probleme spinoase:problema Ungurilor care vor autonomie și problema teritoriilor din Est.Pentru satisfacerea acestor aspirații naționale trebuie să plătim cumva(Irak,Afganistan,avioane,gaze de șist,etc);au plătit și germanii când a fost cu unificarea dar ei aveau bani,noi suntem săraci și vrem să obținem ceva gratis sau cu cheltuieli minime.Dar ceva-ceva trebuie să plătim,mai ales rușilor,dar și restului UE(Anglia,Franța,poate Germania,poate Olanda,poate și Ucrainei…).Așa că,deocamdată,nu prea avem ce face,trebuie să ”facem mumos” la toți,poate avem iarăși noroc să intre cărțile câștigătoare.Și așa nu prea avem ce face,măcar jucăm și noi la cacealma….ca jucătorii cei fără bani care speră să dea marea lovitură.
Hai sa jucam un joc: spune tu cite o chestie cu care ne-au ajutat americanii, si eu iti spun, pentru fiecare, cite doua cu care i-am ajutat noi. Dar daca pierzi, recunosti ca esti basist?
SUA ne-au ajutat să intrăm în NATO(când au vrut ei,prima dată s-a opus Clinton şi ne-a susţinut Chirac…);iar dacă nu eram în NATO nu eram nici în UE.Acum recunoşti că eşti băSSist dement?…
Stimatul conte se gaseste prada unei ditamai disonante cognitive.In plin zbucium launtric, dl conte , dupa ce mai intai ii besteleste strasnic pe americani pentru atitudinea de patroni discretionari asupra bietilor romani, ajunge intr-un final apoteotic sa-i roage chiar pe ei, pe americani:
“Vreţi credibilitate pentru declaraţiile voastre pline de emfază privind apărarea justiţiei? Cereţi-i lui Traian Băsescu să demisioneze şi să se supună deîndată rigorilor acesteia.Ţinându-l în braţe după tot acest scandal în care ştiţi mai bine decât noi cât este de implicat, nu faceţi altceva decât să pierdeţi în continuare încrederea şi simpatia românilor.”
Adicatelea, pe dl conte nu-l deranjeaza de fapt patronajul american, pe care, la o adica l-ar recunoaste, chiar l-ar invoca, cu o conditie, insa : sensul actiunii americane sa-i convina dsale.Simplu si pragmatic, nu inteleg de ce mai e nevoie de atatea sforaieli inalt principiale.
PS: Invocarea episodului polonez, dincolo de superficialitate si lipsa oricarui exercitiu critic de punere in context, denota doar o induiusatoare goana dupa argumente facile.In lipsa argumentelor serioase, desigur.
PPS: Oare cand avertizeaza ambasada SUA din Romania, care in mod sigur e numai ochi si urechi la solicitarile contilor autohtoni, ca pierde “increderea si simpatia romanilor”, oare in numele cator romani isi inchipuie CSG ca graieste ? 1000 ? 500000 ? 7,4 milioane ? Toata suflarea romaneasca ? I-o fi numarat oare ?
Contele are dreptate: numarul “fanilor” americanilor scade, in Romania (si nu numai) pe zi ce trece. Si asta fiindca “sensul actiunilor americanilor”, cum spui tu, contravine optiunii a circa 80% din votantii romani de la referendum, adica a unei uriase majoritati. Asta dovedeste dispret si aroganta, nejustificate de nimic si foarte neprofitabile, pe termen lung.
Sigur, vor ramine pupincuristii de profesie si vocatie, sa inalte ode si sa puna ventuze calde si umede, dar glasurile lor vor fi tot mai putine si vor cinta tot mai fals.
Luminate conte, decizia mentinerii Lui Kiorete pe scaunul coloniei Romania venea cand ei pregateau lovotura de stat din Ucraina…..in plus ordinarii de Codlea si Melescanu, cu apucaturile lor securisto-comuniste au raportat superiorilor lor de la Vila Dante ca in Ro s-a fraudat masiv….americanii si-au day seama de greseala de a Isi Pune in cap 7.4 milioane de cetateni nemultumiti pe bune de abia la reactia unanima pe toate blogirile, forumurile si FB referitoare la mobilizarea ptr razboi.Daca CIA stia ca cei 7.4 milioane din 9 sunt nemultumiti pe bune de Betivul Kior 100% Il schimbau….acum CIA stie ca securistii Romani sunt cu 5fete si la o adica schimba steagul…veti vedea la anul schimbari pe la servicii Mai ales in esaloane 2-3-4
subînţelese, nu subânţelese… mai lipsesc şi nişte virgule, dar să nu ne luăm de la atâta lucru…
Inteleg ca te-a suparat rau de tot fondul daca te legi (si inca atat de subtire) de forma. Am corectat i-ul (multumesc de atentionare) dar cu virgulele nu m-ai convins. Virgule in plus pot fi sanctionabile; cele in minus insa… e discutabil (a se vedea la Faulkner si la multi, multi altii…)
Conte, cu tot dragul, cum ar spune un umflat antipatic mie, corectindu-te, ai comis-o din nou: exprimarea “Virgule in plus pot fi sanctionabile” este catastrofala!!
Sanctionabil = care poate fi sanctionat!!
Nu ca n-ai sti! Dimpotriva, am o parere excelenta despre felul in care “minuiesti” limba romana; tuturor ni se mai intimpla sa mai gresim: din graba, din oboseala, din neatentie. Important e sa ne straduim sa corectam.
M-am agatat de “maruntisul” asta fiindca am observat ca e o greseala surprinzator de frecventa, la case surprinzator de mari
Discutabil=care poate fi discutat, neconvingator, indoielnic (DEX)
Daca pot spune “poate fi indoielnic”, pot spune si “poate fi discutabil” fara sa fie pleonasm.
La fel cu sanctionabil. El are si sensul “care indeplineste conditiile pentru a fi sanctionat”. A spune “poate indeplini conditiile pentru a fi sanctionat” nu e gresit.
Sa mai invoc si exemplul “maleabil”? Este gresit sa spun: “poate fi maleabil” in sensul de “poate fi docil”? Sau “culpabil”? El se apropie si mai mult de “sanctionabil”. E gresit spus “poate fi culpabil” (adica “poate fi vinovat”?
Ceea ce se pare ca nu ai inteles (din prea mult zel “gramatologic”) este ca sanctionabilitatea virgulelor in plus sau in minus este doar in cateva cazuri matematic incriminabila. In rest, mai ales acolo unde este vorba si de putina literatura, virgulele tin de stil, de cadenta descriptiva …, in fine…! Regret, asadar, ca te dezamagesc intr-o problema in care credeai ca ai facut marea descoperire a vietii, ca ii poti ciupi superior de obraz pe aceia de la “case surprinzator de mari” care fac “surprinzator de frecvent” aceasta greseala “catastrofala”.
Poti sa te linistesti, in cazul meu nu e nicio greseala. Am incercat doar sa contrapun intr-o forma mai sugestiva gravitatea excesului de virgule gravitatii lipsei de virgule.
Ma “agat” si eu cu o intrebare, Conte: referendumul nu a avut loc in 2012, parca?
Parca da!
@Conte
SUA nu va face nimic din ce spui. Nu au schimbat de atitudine nici dupa ce s-au facut publice desele “dute-vino” ale presedintelui la ambasada in cazul primei tentative de suspendare.
Mai rau au pus un student aflat in practica la ambasada SUA sa faca “analizele” pt departamentul de stat pe care numai persoane bine cunoscatoare ale mediului local ar fi trebuit sa le faca.
Nu au facut nimic altceva nici macar cand proprii lor specialisti de la ambasada ii notificau pe problemele de “imagine” pe care SUA le avea in urma accidentului lui Teo Peter. Si asta era “inainte” de aberatiile prezidentiale.
Nu au facut si nu fac nimica pt ca in orice caz la noi “merge si asa”. Faptul ca suntem atat de aproape de rusi si pozitia incomoda de mica tara pe care o detinem cu toate tarele asa zisei noastre “tranzitii” ii face sa nu ii intereseze deloc daca majoritar ne enervam pe ei sau nu.
Faceai referinta mai sus la costurile uriase de a detine baze, etc local. Trebuie insa vazut ca nici mavar TVA nu platesc pt ca ne-au impus asta inaintea lui basescu prin asa zise “tratate”. Asa cum o fac cu o gramada de tari mici care nu pot face “joc de glezne”.
Cinste tie, Serenissime. Ne-am caftit noi, dar nu fac rabat de la a-ti mai spune inca o data: respect!
Subscriu fara rezerve! Stima!!