Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Potlogarii sunt oameni care au nevoie, mai mult decât alții, de sincronizare. Operând precumpănitor cu minciuni și cu scenarii de îmbrobodire, ei trebuie să-și acordeze declarațiile astfel încât să evite a se înfunda, reciproc, prin neconcordanțe.
Când pericolele șuieră în rafale, direcționate cu metodă spre gașca – țintă, punerea de acord asupra eschivelor de protecție comună devine esențială pentru aceasta. În momentul în care încrederea în protecția comună se prăbușește, tentativele de salvare pe cont propriu declanșează dezastre generalizate.

Denunțul lui Dinu Pescariu, denunțurile lui Gabriel Sandu și Niro au băgat în alertă de gradul zero întreaga camarilă băsistă. Ordinul pe unitate a devenit: „se salvează cine poate”.
Câtă vreme a fost liberă, Elena Udrea a excelat în armonizarea vocilor din corul pe care îl dirija, astfel încât acestea să falseze cât mai puțin. După publicarea pozelor de la Paris, justificările ei au consonat perfect cu cele ale Alinei Bica. Când a declanșat atacul împotriva lui Florian Coldea, s-a asigurat înainte de un sincron fără fisură cu fosta șefă a DIICOT. Aceeași zi, aceeași țintă, aceleași acuze.
Când, însă, Elena Udrea a intrat la arest, diapazonul a trebuit să fie preluat de Traian Băsescu. Cum doamna nu mai putea vorbi dar putea auzi, Traian Băsescu i-a comunicat prin mesaje subliminale că a preluat controlul sincronizării. Apoi, într-un gest imprudent de explicit, și-a aranjat un interviu la TVR chiar cu o zi înainte de a se judeca la ÎCCJ cererea de eliberare din arestul preventiv a doamnei Udrea. Exprimându-și apăsat și la o oră de maximă audiență încrederea în favorita lui, Traian Băsescu a ridicat un deget amenințător în direcția Liviei Stanciu, președinta numită de el la ÎCCJ. A fost un fel de „nu e bine domnu”™ comisar” care, ca și atunci, și-a făcut efectul.
Poate că nu aș fi comentat această gangsterească „sincronizare a complicilor” dacă ieri, după nominalizarea de către Klaus Iohannis a lui Eduard Helvig, nu ar fi apărut, în două postări pe Facebook la interval de numai 15 minute, protestul pe două voci, perfect sincronizat, al monstrului bicefal Băsescu – Udrea.
A fost un fel de icnet după o directă încasată la ficat; icnet scăpat simultan din două gâtlejuri în flăcări, nu atât ca efect al unei premeditări ci din motive de ficat comun. Toate matrapazlâcurile pe care cei doi le-au gestat și pus în operă împreună, acesta este ficatul comun în care numirea lui Helvig a lovit dureros.
Nu e necesar un exercițiu de imaginație prea complicat pentru a intui cam ce schelete marca Băsescu – Udrea va putea descoperi domnul Helvig prin fișetele noului său loc de muncă. Mai ales dacă zelosul Florian Coldea îi va da o mână de ajutor, indicându-i cam pe unde le-a ascuns pe vremea când Băsescu trebuia protejat.
Klaus Iohannis a dovedit încă o dată (după numirea lui Dan Mihalache ca șef al cancelariei prezidențiale în ciuda scrisorii deschise a intelectualilor lui Băsescu) că are personalitate și știe să-și joace prerogativele. Faptul că desemnarea lui Eduard Helvig a fost suficientă pentru a-l pune cu genunchiul la podea pe Traian Băsescu, îmi dă speranță că în curând vom asista și la knockout mult așteptat al acestuia.

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Bica,Dan Mihalache,DIICOT,Dinu Pescariu,Eduard Helvig,Elena Udrea,Florian Coldea,Gabriel Sandu,ICCJ,Klaus Iohannis,Livia Stanciu,NiroPotlogarii sunt oameni care au nevoie, mai mult decât alții, de sincronizare. Operând precumpănitor cu minciuni și cu scenarii de îmbrobodire, ei trebuie să-și acordeze declarațiile astfel încât să evite a se înfunda, reciproc, prin neconcordanțe. Când pericolele șuieră în rafale, direcționate cu metodă spre gașca - țintă, punerea de...Blog politic si polemic