Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ieri i-am văzut-o din nou. Aceeaşi uitătură, dacă v-o mai amintiţi, pe care ne-a înfăţişat-o imediat după parlamentarele din 2012: opacă, furişată, rea, prăbuşită spre interior. Era la Bruxelles, într-o sală de conferinţe, plasat la doar trei scaune de Angela Merkel dar cât de departe, totusi, de aceasta. Toţi în jurul său aveau aerul relaxat, împărtăşind ceva ce se petrecea pe scenă. Doar el bâjbâia rătăcit prin sine, descumpănit de constatarea că aliaţii de până mai ieri îl părăsiseră. Cel puţin în privinţa luptei sale imediate cu Victor Ponta. Ştia în acele momente ceea ce noi aveam să aflăm o săptămână mai târziu, anume că încrâncenarea lui de a-i refuza lui Ponta fotoliul de prim-ministru nu primise acordul partenerilor de la Bruxelles. I se impusese să facă această numire, să stabilizeze ţara, să ţină cont de forţa imensului val popular reclamând o schimbare. Îl obligau aşadar să se umilească o dată în plus, nesocotindu-i ura devastatoare şi principala temă de campanie electorală “ exclus Ponta premier”.
Acea imagine a lui Băsescu, deopotrivă turbat pe pragmatismul propriilor săi aliaţi dar şi la mâna acestora, m-a urmărit multă vreme. Niciodată nu-l mai văzusem atât de surpat, atât de marcat de derută, atât de înciudat pe propria lui neputinţă.
Până ieri când, pe neaşteptate, ne-a oferit spectacolul aceleiaşi priviri goale, aceleiaşi figuri răvăşite.
Este momentul ieşirii la declaraţii împreună cu Joe Biden, după discuţiile de la Cotroceni. Reporterii au putut surprinde cu teleobiectivele lor HD chipurile celor doi încă de la pătrunderea acestora pe culoarul ce ducea spre sala destinată presei. A fost un interval de 10 – 15 secunde în care Traian Băsescu, crezându-se ascuns privirilor indiscrete (inclusiv acelea ale lui Joe Biden care mergea cu un pas înaintea sa) nu s-a mai preocupat de poză. Păşea sumbru, descentrat, copleşit de ceva doar de el ştiut. Oare ce zărea atât de inspăimântător în golul ce-i subjugase gândurile?
Aveam să aflăm curând.
Ce final dezamăgitor: din nou părăsit. Îi vor simţi lipsa şi îi mulţumesc. Atât? Doar atât? Nimic, în rest, nu mai contează?
Dar eşafodul ce i se pregăteşte lui personal? Dar hecatomba pentru cei ce i-au stat aproape, dată deja în lucru pe la parchete şi tribunale?
E doar o chestiune de zile declanşarea marii dezertări. Şi o chestiune de luni restabilirea echilibrului politic în puşcării. O bagatelă, nu?
Iar pe deasupra şi rezultatul europarlamentalelor care va desfiinţa, fără milă, gogoaşa propagandistică atât de atent plămădită că el, Băsescu, ar mai fi recuperat ceva din simpatia românilor pe durata guvernării Ponta. Când USD va lua peste 40% iar PMP sub 10%, şi ultima iluzie de salvare prin politică i se va destrăma.
Ce gând să-l mai aline? Devotamentul Udrei? Războiul din Ukraina? Prăbuşirea lui Crin? Binefacerile unui nou partid – stat?
Să ne relaxăm. Atâta vreme cât Traian Băsescu priveşte în gol există încă speranţă. Pentru că privitul său în gol înseamnă informaţii din surse calificate că, de fapt, omul îşi scrutează următoarea destinaţie.

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,Crin Antonescu,Elena Udrea,Joe Biden,Victor PontaIeri i-am văzut-o din nou. Aceeaşi uitătură, dacă v-o mai amintiţi, pe care ne-a înfăţişat-o imediat după parlamentarele din 2012: opacă, furişată, rea, prăbuşită spre interior. Era la Bruxelles, într-o sală de conferinţe, plasat la doar trei scaune de Angela Merkel dar cât de departe, totusi, de aceasta. Toţi...Blog politic si polemic