Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 3]

Prima dată când mi-am pus problema  unei influenţări telepatice, energetice sau cum s-o mai numi, în politica românească, a fost momentul decembrie 2009 când, la doar două zile de consfinţirea unui triumf anunţat de toate sondajele şi dorit de toţi românii, Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu . E greu să accepţi drept rezultat al hazardului, drept “ceas rău”, o asemenea gafă, oasemenea pierdere de luciditate şi raţiune, care a avut uriaşe consecinţe negative pentru o generaţie intreagă de români.  Vorba populară care se potriveşte acelei situaţii este că “i-a luat Dumnezeu minţile” lui Geoană de a fost în stare să o comită în aşa hal.
Suspiciunea de influenţare paranormală a lui Geoană în acea situaţie nu este chiar atât de improbabilă cum pare la prima vedere, dacă ne amintim că în acea campanie electorală Traian Băsescu a fost asistat în permanenţă şi chiar însoţit fizic la întâlnirile importante de un individ, Aleodor Manolea, cu oarecare notorietate în psihoterapie cuantică, supranumit de unele publicaţii “parapsihologul flăcării violet” şi renumit pentru faptul că la susţinerea tezei de doctorat a hipnotizat 36 de studenţi.
Mi se pare posibil ca Mircea Geoană să fi fost hipnotizat de la distanţă şi influenţat în acea seară neagră pentru a face ce-a făcut. Poate robusteţea sa psihică avea fisuri structurale ce au putut fi exploatate, poate disciplina aceasta, pe larg şi în ultrasecret dezvoltată de marile puteri, a ajuns la performanţe ce permit asemenea victorii, cert este că Traian Băsescu a apelat atunci la serviciile lui Aleodor Manolea şi a câştigat surprinzător, printr-o greşeală stupefiantă a adversarului, o luptă gata pierdută.
Dacă a apelat atunci, şi i-a mers, de ce n-ar mai apela şi acum, când laţul se strânge tot mai mult în jurul său? Asta este întrebarea pe care mi-a sugerat-o gestul straniu de ieri al lui Călin Popescu Tăriceanu.
Acest om sobru, echilibrat, cu o consolidată experienţă politică, a făcut, cred, gafa vieţii lui, vizitându-l intempestiv pe Ponta tot aşa cum Geoană l-a vizitat atunci pe Vântu. Seamănă prea mult cele două bizarerii ca să nu te pună pe gânduri.
Citez un fragment din declaraţia lui Mircea Ionescu Quintus, un senior liberal extrem de măsurat în vorbe şi critici care, fără să fie un fan Antonescu,ori un inamic al lui Tăriceanu,  a spus următoarele:
“„Călin Popescu Tăriceanu mi-este un apropiat nu numai politic, ne cunoaştem de 20 şi ceva de ani, ne-am înţeles în foarte multe privinţe. Nu ne-am înţeles în anumite atitudini. Iar ce a făcut azi dimineaţă (miercuri, n.red.), să se ducă într-o stare de umilinţă la primul ministru fără nici un mandat din partea nimănui, m-a întristat mai mult decât demisia sa, care fără îndoială nu e de trecut cu vederea…
Am impresia că, nu ştiu… e într-o stare de emotivitate, nu ştiu. El asemenea greşeli nu a făcut. Îl cunosc şi ca preşedinte, eu de partid şi el de partid, şi am colaborat ani de zile. Asemenea greşeli n-a făcut. El are o stare de încăpăţânare şi de multe ori din cauza asta n-am izbutit să îl conving să îşi schimbe anumite atitudini. Dar treaba asta… n-a întrebat pe nimeni, n-a primit mandat de la nimeni… Uluitor. Oricât aş încerca să explic această greşeală, mult mai mare decât demisia… E regretabil că se întâmplă asta.”
Poate o să mi se spună că bat câmpii, că dac-ar fi fost aşa Băsescu şi-ar fi ales altă victimă, mai importantă, pe Ponta sau pe Antonescu, să-i tulbure minţile prin intermediari. Desigur că aşa ar fi încercat să facă dacă ar fi putut. Presupun însă că există nişte condiţii minimale care trebuie îndeplinite pentru aplicarea unui astfel de tratament, legate de particularităţile psihice ale subiectului, de accesul mai de durată a parapsihologului în vecinătatea lui imediată etc. În plus, dacă ştiu să interpreteze trecutul şi să înveţe din greşelile altora, atunci şi Victor Ponta ca premier şi Crin Antonescu ca preşedinte al senatului ar trebui să se protejeze (şi probabil o şi fac) faţă de asemenea practici la care adversarul lor, Traian Băsescu, a dovedit că nu are niciun scrupul să recurgă.
Nu vi se pare că în ultimii ani mulţi adversari ai lui Traian Băsescu au făcut, în momente cruciale, erori impardonabile şi (aparent) inexplicabile? În urma cărora Băsescu a căzut mereu în picioare?
Poate că şi ce se întâmplă acum, cu ruperea USL, a fost tot o astfel de manevră. Dar, dacă o fi aşa, întrebarea cheie la care ar trebui căutat răspunsul este “pe care dintre cei doi, Ponta şi Antonescu, l-a influenţat mai mult parapsihologic Băsescu”?
In loc de răspuns, am o constatare: la PNL toate hotărârile importante legate de ieşirea de la guvernare s-au luat în foruri de partid cu zeci şi sute de participanţi, care le-au votat aproape unanim. Puteau fi, toţi aceşti participanţi, influenţaţi parapsihologic să voteze împotriva convingerilor şi intereselor lor? Greu de presupus. În schimb, nu-mi amintesc ca PSD să fi organizat vreun Consiliu Politic Naţional pentru a-i spune NU lui Johannis. A fost, strict, voinţa şi poziţia lui Victor Ponta şi a câtorva consilieri din jur.

Contele de Saint GermainEditorialeAliodor Manolea,Calin Popescu Tariceanu,Crin Antonescu,Klaus Johannis,Mircea Geoana,Mircea Ionescu Quintus,Sorin Ovidiu Vantu,Victor PontaPrima dată când mi-am pus problema  unei influenţări telepatice, energetice sau cum s-o mai numi, în politica românească, a fost momentul decembrie 2009 când, la doar două zile de consfinţirea unui triumf anunţat de toate sondajele şi dorit de toţi românii, Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu...Blog politic si polemic