Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 3]

Prima dată când mi-am pus problema  unei influențări telepatice, energetice sau cum s-o mai numi, în politica românească, a fost momentul decembrie 2009 când, la doar două zile de consfințirea unui triumf anunțat de toate sondajele și dorit de toți românii, Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu . E greu să accepți drept rezultat al hazardului, drept „ceas rău”, o asemenea gafă, oasemenea pierdere de luciditate și rațiune, care a avut uriașe consecințe negative pentru o generație intreagă de români.  Vorba populară care se potrivește acelei situații este că „i-a luat Dumnezeu mințile” lui Geoană de a fost în stare să o comită în așa hal.
Suspiciunea de influențare paranormală a lui Geoană în acea situație nu este chiar atât de improbabilă cum pare la prima vedere, dacă ne amintim că în acea campanie electorală Traian Băsescu a fost asistat în permanență și chiar însoțit fizic la întâlnirile importante de un individ, Aleodor Manolea, cu oarecare notorietate în psihoterapie cuantică, supranumit de unele publicații „parapsihologul flăcării violet” și renumit pentru faptul că la susținerea tezei de doctorat a hipnotizat 36 de studenți.
Mi se pare posibil ca Mircea Geoană să fi fost hipnotizat de la distanță și influențat în acea seară neagră pentru a face ce-a făcut. Poate robustețea sa psihică avea fisuri structurale ce au putut fi exploatate, poate disciplina aceasta, pe larg și în ultrasecret dezvoltată de marile puteri, a ajuns la performanțe ce permit asemenea victorii, cert este că Traian Băsescu a apelat atunci la serviciile lui Aleodor Manolea și a câștigat surprinzător, printr-o greșeală stupefiantă a adversarului, o luptă gata pierdută.
Dacă a apelat atunci, și i-a mers, de ce n-ar mai apela și acum, când lațul se strânge tot mai mult în jurul său? Asta este întrebarea pe care mi-a sugerat-o gestul straniu de ieri al lui Călin Popescu Tăriceanu.
Acest om sobru, echilibrat, cu o consolidată experiență politică, a făcut, cred, gafa vieții lui, vizitându-l intempestiv pe Ponta tot așa cum Geoană l-a vizitat atunci pe Vântu. Seamănă prea mult cele două bizarerii ca să nu te pună pe gânduri.
Citez un fragment din declarația lui Mircea Ionescu Quintus, un senior liberal extrem de măsurat în vorbe și critici care, fără să fie un fan Antonescu,ori un inamic al lui Tăriceanu,  a spus următoarele:
„”žCălin Popescu Tăriceanu mi-este un apropiat nu numai politic, ne cunoaștem de 20 și ceva de ani, ne-am înțeles în foarte multe privințe. Nu ne-am înțeles în anumite atitudini. Iar ce a făcut azi dimineață (miercuri, n.red.), să se ducă într-o stare de umilință la primul ministru fără nici un mandat din partea nimănui, m-a întristat mai mult decât demisia sa, care fără îndoială nu e de trecut cu vederea…
Am impresia că, nu știu… e într-o stare de emotivitate, nu știu. El asemenea greșeli nu a făcut. Îl cunosc și ca președinte, eu de partid și el de partid, și am colaborat ani de zile. Asemenea greșeli n-a făcut. El are o stare de încăpățânare și de multe ori din cauza asta n-am izbutit să îl conving să își schimbe anumite atitudini. Dar treaba asta… n-a întrebat pe nimeni, n-a primit mandat de la nimeni… Uluitor. Oricât aș încerca să explic această greșeală, mult mai mare decât demisia… E regretabil că se întâmplă asta.”
Poate o să mi se spună că bat câmpii, că dac-ar fi fost așa Băsescu și-ar fi ales altă victimă, mai importantă, pe Ponta sau pe Antonescu, să-i tulbure mințile prin intermediari. Desigur că așa ar fi încercat să facă dacă ar fi putut. Presupun însă că există niște condiții minimale care trebuie îndeplinite pentru aplicarea unui astfel de tratament, legate de particularitățile psihice ale subiectului, de accesul mai de durată a parapsihologului în vecinătatea lui imediată etc. În plus, dacă știu să interpreteze trecutul și să învețe din greșelile altora, atunci și Victor Ponta ca premier și Crin Antonescu ca președinte al senatului ar trebui să se protejeze (și probabil o și fac) față de asemenea practici la care adversarul lor, Traian Băsescu, a dovedit că nu are niciun scrupul să recurgă.
Nu vi se pare că în ultimii ani mulți adversari ai lui Traian Băsescu au făcut, în momente cruciale, erori impardonabile și (aparent) inexplicabile? În urma cărora Băsescu a căzut mereu în picioare?
Poate că și ce se întâmplă acum, cu ruperea USL, a fost tot o astfel de manevră. Dar, dacă o fi așa, întrebarea cheie la care ar trebui căutat răspunsul este „pe care dintre cei doi, Ponta și Antonescu, l-a influențat mai mult parapsihologic Băsescu”?
In loc de răspuns, am o constatare: la PNL toate hotărârile importante legate de ieșirea de la guvernare s-au luat în foruri de partid cu zeci și sute de participanți, care le-au votat aproape unanim. Puteau fi, toți acești participanți, influențați parapsihologic să voteze împotriva convingerilor și intereselor lor? Greu de presupus. În schimb, nu-mi amintesc ca PSD să fi organizat vreun Consiliu Politic Național pentru a-i spune NU lui Johannis. A fost, strict, voința și poziția lui Victor Ponta și a câtorva consilieri din jur.

Contele de Saint GermainEditorialeAliodor Manolea,Calin Popescu Tariceanu,Crin Antonescu,Klaus Johannis,Mircea Geoana,Mircea Ionescu Quintus,Sorin Ovidiu Vantu,Victor PontaPrima dată când mi-am pus problema  unei influențări telepatice, energetice sau cum s-o mai numi, în politica românească, a fost momentul decembrie 2009 când, la doar două zile de consfințirea unui triumf anunțat de toate sondajele și dorit de toți românii, Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu...Blog politic si polemic