Mircea Cărtărescu și sentimentul patriotic
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu să-și rateze mesajele și să-și compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aș fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (mai mult…)
Polemici, episodul II (în loc de editorialul de joi)
Comentariul meu "Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)", publicat sâmbăta trecută pe acest blog, a fost postat și în forumul editorialului lui Andrei Pleșu din Dilema Veche intitulat "Politică de cadre". Am fost surprins să constat că am iscat o polemică aprinsă, din care am prezentat episodul Radu Botta în postarea "Forumurile ca platformă de socializare". Ulterior acestui episod a mai apărut un combatant, domnul GOE, foarte supărat că l-am atacat pe idolul său Sever Voinescu și vituperant la adresa lui Șerban Foarță. Deși era clar că, după cum scrie și cu astfel de gusturi, domnul Goe evoluează în liga a II-a, i-am dat totuși un răspuns la care domnia sa, inevitabil, mi-a răspuns. (mai mult…)
Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura
(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) "Răutatea" arătată de Nadal înaintea și în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulți puțini în funcție de vremuri și cromozomi, care-și trăiesc viața ca pe o permanentă luptă. Pentru că așa aleg ei sau obligați. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcații,  pe vremea comunismului, cum sunt părinții de copii handicapați sau canceroșii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentință dată la beție de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleșu, sedus de…
Forumurile ca platformă de socializare
Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităților noastre curente (învățatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înșine nepermis de mult pentru sănătatea funcției noastre sociale. Chiar și vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucișează sterp, emise cu univocă și frenetică disperare, fără confirmare de recepție și fără răspuns. Sunt insă situații când din deșertul destinațiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul. Atunci parcă îți ieși din pielea izolării tale ermetice și, pe durata unei conversații, guști din nou bucuria exteriorului populat. Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns. În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluția unei publicații postrevoluționare de care am fost extrem de atașat mulți ani. Articolul meu, intitulat " Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)" a fost postat și…
Un lider pentru un partid malformat
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea, intitulat " Cine-l va înlocui pe Boc la șefia PDL?", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Istoria ne învață că partidele care au născut dictatori au dispărut odată cu aceștia. E de așteptat să fie și soarta PDL, după ce bateriile lui Traian Băsescu se vor fi descărcat complet. Până atunci însă TB este încă la butoane, jucăuș, așa că nu ar fi realist să ne inchipuim că se va ține sau va putea fi ținut departe de decizia privind alegerea noului șef al PDL. Deși nu pare a fi evident tuturor, miza acestor alegeri este una crucială pentru TB. Cei care cred în povestioarele sale cu o retragere completă din viața politică după terminarea celui de-al doilea mandat, ar trebui întărcați. La câți dușmani și-a făcut, la câte amprente a lăsat pe clanțele gri ale…
Războiul UDMR ““ cu copiii în prima linie
Intr-un articol scris săptămâna trecută (pe care îl puteti citi integral pe acest blog) și intitulat "Gulaș picant cu mămăligă românească" subliniam, apropo de luptele pe marginea Legii Educației: "S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganța graseiată și zâmbetele subțiri ale UDMR-iștilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie și privirile hulpave ale PDL-iștilor". Iar, mai departe, sugeram: "Opoziția, dacă nu vrea să se livreze pe post de gaj în acest rușinos troc, are obligația de a face un gest net de delimitare. Care gest, după părerea mea, ar trebui să fie anunțul ferm al deciziei de eliminare imediată a UDMR din orice proiect de alianță sau parteneriat politic pentru următoarea "stagiune", post "“ PDL". Cu un tupeu fără margini, cei care se reped să-mi preia ideea sunt UDMR-iștii care, prin vocea lui Marko Bela, atacă primii opoziția: "nu mai colaborăm fără Legea Educației!". Și continuă, cu…
Multumesc Serban Foarta!
Sunt gesturi care recladesc speranta. Nu am aflat de exemplara fronda pentru normalitate a lui Serban Foarta decat azi, in urma unei reactii la comentariul meu despre pactizarea Dilemei Vechi cu diavolul intruchipat vremelnic de Sever Voinescu. Actorii luminati ai acestei conivente cu o putere satanizata ar trebui sa se dezbare de infamantul calificativ "intelectualii lui Basescu" luand urgent pilda de la acest OM, desprins dintre ei, care nu le da doar o lectie de demnitate pe gratis dar le ofera si o solutie de salvare morala. Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu, iesiti pentru o clipa din lumea voastra mica si dovediti doar atat, ca va pare rau ca ati aplaudat. Extrageti-va, cat mai e timp, din complicitatea cu Scaraotschi. Deveniti demni, credibili si ai poporului, nu ai slabiciunilor voastre omenesti. Multumesc Serban Foarta! 
Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)
REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunț a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicație din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariției dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăștea. O dimineață pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenței unui randez-vous mult așteptat, peste rangul și meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoțea în intimitatea fotoliului de lectură și, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o neliniște fecundă, lupta disproporționată cu puterea. Â Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar și sentimentul nobleței unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnității ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicație împăcată. Și cu adaosul ei onomastic și cu puterea. Nu doar că și-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
Confuziile domnului Cărtărescu
(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declarațiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată și speculată imediat de forumiști necondescendenți, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicație sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacție pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiași cu fanii președintelui (după vorbă, după faptă): ca și în cazul "pixelului albastru", când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut și în acest caz, al "polonezului" Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidența și acuzându-i pe acuzatori de malversațiune. La momentul respectiv…
Gulaș picant cu mămăligă românească
EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganța graseiată și zâmbetele subțiri ale UDMR-iștilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie și privirile hulpave ale PDL-iștilor. Scrobiții Gyorgy Frunda și Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu "stimată și distinsă doamnă" în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria națională? Cum să nu-l crezi pe președinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilțului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un șantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educației, făcut și asumat cu atâta ingenuă seninătate de șmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la șantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui șef de stat și a unui guvern ce se pretind devotați binelui național românesc este, din perspectiva mea,…