Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Până acum nu am ales-o niciodată, ca subiect central al vreunui comentariu de-al meu, pe Elena Udrea. De câte ori eram tentat să fac asta ceva mă demobiliza şi, fără a încerca să înţeleg foarte bine acel ceva, îi dădeam satisfacţie mutându-mă împăcat la o altă temă.  Aseară însă, privind-o pe doamna Udrea peste o oră la emisiunea lui Ion Cristoiu, m-am dumirit.

Politica a transformat-o dintr-o fiinţă vie şi emoţională, dintr-o femeie capabilă a seduce şi a fi sedusă,  într-un echipament de marketing, concentrat pe aparenţe, mereu la pândă, temându-se de autenticitate.  Cu zâmbetul încremenit  într-o expresie prielnică vânzării,  cu o atitudine a muşchilor  împrumutând  rigiditatea şi lipsa de imprevizibil a unui manechin de vitrină, doamna Udrea mi-a dat impresia cuiva care se ascunde, dramatic, de sine.

Toate strădaniile lui Ion Cristoiu de a trece dincolo de glazura în straturi a interlocutoarei, de a obţine de la aceasta măcar o străfulgerare de emoţie umană, de cuceritoare sau compasivă slăbiciune, au eşuat. În faţa sa era prezent un robot doldora de clişee, funcţionând exclusiv pe bază de subrutine de campanie electorală. Un robot care primea toate întrebările cu acelaşi rictus binevoitor pe figură, cu pupilele agitându-se stânga – dreapta ca doi copoi adulmecând capcane, cu unica preocupare de a răspunde corect politic, nicidecum corect uman.

Am privit tot mai trist, pe măsură ce trecea timpul, la această formă de deghizament, de viaţă aparentă, ascunzând în străfunduri un original pietrificat.

Să merite politica, puterea, prosperitatea depăşind grotesc dimensiunile necesarului, o astfel de mutilare? Să merite sa-ţi acoperi obrazul sculptat cu unică alchimie de cromozomii părinţilor tăi cu varul machiajului gros, de claun veşnic zâmbitor?

Iată de ce nu am fost şi nu sunt atras de a scrie despre Elena Udrea. Ea a încetat să mai fie o fiinţă vie ascunsă sub o mască, o fiinţă vie pa care, eventual, să o mai poţi sensibiliza. Da, masca există, însă, din păcate, politica a acoperit şi masca şi ce se ascundea în dosul ei precum lava Vezuviului pe locuitorii Pompeiului. Şi acum în zadar ar mai încerca cineva să găsească acolo puls. Totul este doar tuf.

Contele de Saint GermainEditorialeclaun,Elena Udrea,Ion Cristoiu,masca,Pompei,VezuviuPână acum nu am ales-o niciodată, ca subiect central al vreunui comentariu de-al meu, pe Elena Udrea. De câte ori eram tentat să fac asta ceva mă demobiliza şi, fără a încerca să înţeleg foarte bine acel ceva, îi dădeam satisfacţie mutându-mă împăcat la o altă temă.  Aseară însă,...Blog politic si polemic