Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

L-aţi văzut pe Pambuccian ieri, făcând declaratii? Parcă descinsese la interviuri direct din Goya, după o escală pe la Azilul de Noapte: spectral, cu părul răvăşit, cu dezastre stomatologice de băgat în sperieţi şi pe cei mai neînfricaţi purtători de carii. Ce-a spus, aproape că nu mai contează; că ei, alte minorităţi, se mai gândesc dacă votează noul guvern, că vor să vadă mai întâi un program coerent, că n-au habar cine sunt noii propuşi care, la prima vedere, par cam traşi la sorţi etc.

Apoi au apărut liderii UDMR. Cu feţele lor de gangsteri stilaţi, pregătindu-şi şantajele prin declaraţii sibilinice, prevesteau delicii etnice pe spatele cocârjat de povara consensului al patriotului nostru şef de spioni. Mi s-au părut de un ridicol reconfortant cum s-au grăbit ei să-şi frece palmele de noul impas al puterii, cum le ţâşnea saliva lăcomiei printre musteţele răsucite, descriindu-şi noua ciupeală pusă la cale: o catedră în limba maghiară la Universitatea din Tg. Mureş. Şi, în pandant cu prietenii udemerişti ai puterii oricare ar fi aceasta, graseiorul Gyorgy Frunda infiltrat în conştiinţa opoziţiei ca senatorul maghiar adept al ieşirii de la guvernare, în realitate portiţa diplomatică pentru când şandramaua băsistă se va fi prăbuşit.

Numirile pedeliste mi s-au părut suprema formă de ironie pe care a putut-o secreta acest partid cu simţul umorului atrofiat. Altfel spus, doamna Udrea zmucindu-şi în ritm de cancan fustele înfoiate, ventilându-şi înfierbânţeala cu forfecări opintite de jambe şi şuierând ca la viscol: aţi vrut fără Udrea? Luaţi d-acilea fără Udrea. Na, fără Udrea, să vă ajugă pân’la parastas! De cine o fi vrut Boc să-şi bată joc cu aceşti caraghioşi împinşi în faţă la descurajare? De Băsescu, de Ungureanu, de noi, poporul degustător, sau poate de ceilalţi miniştri din coaliţie care se şi vedeau pentru incă un an ordonatori de căpătuială?

Cât de carierist trebuie să fie un om de calibrul cultural al lui M.R. Ungureanu ca să se expună atât de prosteşte estropierii? Să te arunci în această aventură fără o minimă negociere prealabilă, acceptând în poziţie de drepţi premisa “zero autoritate” este semn de ce? De obedienţă, de lipsă de alternativă sau, cumva, de sindromul colecţionarului de trofee  pentru CV? Nu doar că nu a avut niciun cuvânt de spus la desemnarea miniştrilor dar s-a pomenit şi ţintă de băşcălii cazone. Să fii prins la mijloc între Oprea şi Oprea este, totuşi, destul de şifonant după ce ai fost obişnuit cu scrobeala egocentristă a Oxfordului.

Şi o vorbă de final pentru personajul tragic care mi se pare a fi Sebastian Lăzăroiu. Cu reală vocaţie de scenarist, cu o imaginaţie mult mai inflăcărată decât simţul realităţii, omul îşi găsise în Traian Băsescu liderul ahtiat de putere şi cu disperare lipsit de soluţii care să-i cumpere şi aplice intrigile suprarealiste despre cum se pot frauda alegerile indiferent de limitele procentuale exprimate de electorat.

Să pui la cale o îmbârligare de planuri mai ceva decât spectaculoasele noduri rutiere japoneze, cu modificarea constituţiei, reorganizarea administrativă a ţării, introducerea votului prin corespondenţă, comasarea alegerilor, organizarea unui recensământ, manipularea prin sondaje etc., etc., etc., şi să se năruie totul, ca la o demolare prin implozie, de la o banală şi inutilă aroganţă a preşedintelui, asta da dramă de autor.

Mi-a redeşteptat această compasiune un interviu de azi al domnului Lăzăroiu în “prestigiosul” cotidian gratuit Ring în care omul, încă traumatizat şi cu evidente tulburări de percepţie, ne anunţă că, în sfârşit, o vede pe Albă – ca – Zăpada. Şi nu oriunde – oricum ci la Palatul Victoria, întruchipată de noul Cabinet Ungureanu.

În aceste condiţii, ce i-aş putea dori mai mult domnului Lăzăroiu decât însănătoşire grabnică? Poate doar o solidă barcă de salvare pentru naufragiul care se anunţă.

Contele de Saint GermainEditorialeAzilul de Noapte,Basescu,Elena Udrea,Gabriel Oprea,Goya,Gyorgy Frunda,Mihai Razvan Ungureanu,Oxford,Pambuccian,Sebastian Lazaroiu,UDMRL-aţi văzut pe Pambuccian ieri, făcând declaratii? Parcă descinsese la interviuri direct din Goya, după o escală pe la Azilul de Noapte: spectral, cu părul răvăşit, cu dezastre stomatologice de băgat în sperieţi şi pe cei mai neînfricaţi purtători de carii. Ce-a spus, aproape că nu mai contează; că...Blog politic si polemic