Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Este o regulă nescrisă a serviciilor secrete, mai ales în regimurile dictatoriale, să aibă pregătiţi oameni cu profilul necesar pe care, în caz de schimbare politică, să-i arunce în luptă şi să-i susţină ocult pentru  preluarea puterii. Aşa a apărut Ion Iliescu, aşa a apărut Vladimir Putin, aşa a apărut Traian Băsescu. Aparent ca emanaţi ai aspiraţiilor populare, în realitate vârfuri de lance ale unor structuri de forţă din trecut, impunându-şi voinţa din umbră.

Aceste servicii, prin natura lor, simt mai bine decât oricine iminenţa unei eventuale răsturnări de la comandă a celor pe care oficial îi servesc. Iar atunci când  procesul răsturnării intră în faza sa ireversibilă, ele basculează spre tabăra victorioasă, decizând mai repede lupta şi insinuându-şi favoritul în cărţile noii competiţii pentru putere.

Traian Băsescu ştie din interior toate aceste strategii, el fiind unul dintre beneficiarii lor de după 1989. De-asta şi este acum atât de preocupat.

Securitatea lui Ceauşescu l-a scos din joben pe Ion Iliescu, configurat după modelul perestroikist. Când acesta şi-a epuizat rezervele de disimulare dar şi mandatele, înlocuitorul său era deja pregătit  de aceeaşi securitate, rebotezată SRI, pe noul profil, cerut de evoluţia societăţii româneşti: Traian Băsescu, anticomunistul!

Azi, monumentalele gafe şi lipsa tot mai accentuată de autocontrol, l-au transformat pe Traian Băsescu din omul de succes al conspiraţilor  într-un pericol devastator pentru aceştia. A-i mai îngădui cei 2 ani până la finalizarea mandatului, timp în care ei să-i pregătească tacticos înlocuitorul şi o retragere securizată, a devenit, se pare, tot mai greu de acceptat.

Tăcerea umilitoare de 2 săptămâni, după declanşarea protestelor, a indicat un TB terifiat de ce-i prevesteau sintezele serviciilor. Perspectiva că s-ar putea să fie lăsat din braţe de acestea, dar şi de susţinătorii din afara ţării, l-a făcut să-şi piardă capul. Ce-a urmat apoi trebuie interpretat ca improvizatii lipsite de coerenţă: tentative disperate de a demonstra că încă se poate conta pe el şi propunerea unei soluţii in extremis, pentru captatio benevolentiae, nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim ministru.

Scoaterea intempestivă din retortele laboratoarelor securităţii a acestui embrion de viitor preşedinte pregătit cu atâta minuţie de creiere din umbră, poate fi gestul ultim, de la Cotroceni, al lui TB. Depinde dacă la final această nouă trăznaie a sa va fi declarată naştere prematură sau avort. Pentru că dacă MRU va eşua ca premier, rejectat de populaţia furioasă, va fi compromisă şi speranţa de supravieţuire prin el, ca viitor preşedinte, a acestor matusalemice structuri descinse direct din tenebre. Iar atunci TB îşi va fi desăvârşit, fără să vrea, vocaţia sa distructivă.

Cât despre ce combinatorică vor adopta vectorii ideologici ai “structurilor” într-o atare situaţie de criză pentru ei, când s-ar trezi subordonaţi prin forţa populară unor conducători pe care nu-i controlează, modelul există deja: Emil Constantinescu. Sper însă ca, în cazul unui nou preşedinte,  să nu mai auzim la finalul mandatului resemnata declaraţie “m-au învins serviciile”.

Contele de Saint GermainEditorialeCeausescu,Emil Constantinescu,Ion Iliescu,Mihai Razvan Ungureanu,securitatea,SRI,Traian Basescu,Vladimir PutinEste o regulă nescrisă a serviciilor secrete, mai ales în regimurile dictatoriale, să aibă pregătiţi oameni cu profilul necesar pe care, în caz de schimbare politică, să-i arunce în luptă şi să-i susţină ocult pentru  preluarea puterii. Aşa a apărut Ion Iliescu, aşa a apărut Vladimir Putin, aşa a...Blog politic si polemic