Dialog generat de “žEfecte colaterale”.
La postarea mea de azi, intitulată "žEfecte colaterale", am primit un comentariu care mi-a atras atenția prin talentul aparte cu care a fost scris și prin câteva idei ce merită dezvoltate. Așa cum am mai procedat și cu alte texte bune primite de la musafirii mei de pe acest blog, vă ofer, sub formă de editorial, acest comentariul semnat @ Duke of Cockaigne însoțit de răspunsul meu. (mai mult…)
Efecte colaterale
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat "Pe alta data", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Hotărârea lui Andrei Pleșu mă întristează. Sigur, nu are rost să elegiez ca la Marea Despărțire. Domnia sa va continua, slavă Domnului, să scrie și să ne marcheze din postura de viu. (mai mult…)
Boc ““ președinte!
Ieri, pentru câteva minute, de la tribuna parlamentului, Emil Boc a fost cu adevărat Președintele PDL-ului, partidul cu cei mai tupeiști și aroganți oameni de nimic. (mai mult…)
Despre sinceritate
Viața noastră este permanent supusă unei duble judecăți: a societății și a propriei conștiinț se întâmplă prea des să pledăm la fel în fața celor două instanțe. Sinceritatea maximă o atingem la interogatoriile eului. Și asta pentru că ne este mult mai greu să ne mințim convingător pe noi înșine decât pe alții. (mai mult…)
Mircea Cărtărescu la trântă cu evidențele!
(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "Noul Vadim si PSD-ul Mare", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Cărtărescu este astăzi nervos și își ridică fustele în cap. Ne demonstrează că, în majoritatea timpului și circumstanțelor, doar pozează în băiat subțire, în persoană echilibrată, sensibilă la adevăr și precepte umaniste, el fiind în realitate subiectiv, intolerant, dogmatic și cu țâfnă de bodegă când îi intră un fir de nisip la vreo bătătură. (mai mult…)
Domnului Neagu Djuvara, cu respect: noi cu cine votăm?
Domnul Neagu Djuvara este un o persoană senină, din alte vremuri.  Exponentul unei subspecii de român pe cale de dispariție, în fața căruia ceva te-mpinge să te înclini, ca într-un ritual păgân de socializare: românul aristocrat, românul purtător de noblețe în sânge și spirit. (mai mult…)
Datoriile statului și etica puterii
În politicile de mediu se folosește tot mai insistent sintagma "dezvoltare durabilă" Ea invită prezentul la consumarea rațională a resurselor, cu gândul la generația de mâine. Poate nu ar fi rău să propunem o extensie a acestei sintagme și pentru zona politicului: "guvernarea durabilă". (mai mult…)
Satisfacția unei idei
Am avut placuta surpriză să descopăr că articolul meu de acum 3 săptămâni, intitulat "Domnul Patriciu datorează cuiva scuze?", a fost folosit și indicat ca sursă de inspiratie pentru o analiză economică mai complexă realizată și publicată de , platforma de comentarii și analize a (mai mult…)
Mircea Mihăieș ““ omul vinelui
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Urmatorul pe lista", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Ar fi grotesc dacă n-ar fi sublim. Mircea Mihăieș împlinit. Mircea Mihăieș ajuns la  apogeul devenirii sale. Mircea Mihăieș descuamat de aparențele intelectualului la datorie. Mircea Mihăieș el însuși: un aprig și rudimentar băgător de strâmbe. (mai mult…)
Sunt cenzurat, deci exist!
Când ți se confirmă o teorie ai o dublă satisfacție: 1) că flerul tău a funcționat , 2) că ești mai deștept decât deștepții care nu credeau în ea. Cu cât teoria ta a fost, la început, mai improbabilă, cu atât jubilarea ta va fi, la final, mai intensă. (mai mult…)