Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu, din EVZ, intitulat ” Nu i s-a dat ci i s-a luat”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-nu-i-s-a-dat-ci-i-s-a-luat-926282.html)

Incredibil cum sufletul poate obnubila mintea, chiar şi atunci când mintea îi cere favorul unei singulare clipe de obiectivitate.

Mircea Cărtărescu se dovedeşte o dată în plus incapabil de a se elibera din lesa prizonieratului său afectiv. Are simpatii şi antipatii ce i-au brăzdat atât de adânc mentalul încât, şi atunci când ar vrea s-o ia de-a curmezişul, tot în lungul lor se prelinge.

Iată articolul de azi. Dedicat unei teme actuale, unei cauze drepte: drama profesorilor. Mesajul are o încărcătură socială atât de mare, o distribuţie a rolurilor şi a responsabilităţilor atât de netă, încât orice tentativă de politizare propagandistică îi poate arunca în aer credibilitatea. De acest lucru pare a fi fost conştient şi domnul Cărtărescu din moment ce, prin titlu şi subtitlu, a precizat încă de la început, în linii mari, atât victima cât si vinovaţii.

Cu toate acestea, din chiar primul paragraf răzbate parti pris-ul autorului: “Legea a fost ratificată, à contre coeur, ce-i drept, şi de preşedintele Băsescu”. Imboldul de a-i lua puţin apărarea preşedintelui este irepresibil. Dar în egală măsură inutil şi imoral, pentru că toată lumea îşi aminteşte că scuza cu “contre coeur” a apărut mult mai târziu, după ce dl. Băsescu se reinstalase deja confortabil în jilţul de la Cotroceni. La momentul ratificării şi mult după aceea, până la câştigarea alegerilor, aplicarea imediată a acestei legi a fost unul din vectorii de forţă cu care Traian Băsescu a defilat în campania electorală.

În schimb nicio vorbă de apreciere la adresa dlui. Tăriceanu care, cu riscul pierderii alegerilor, concretizat până la urmă, a avut tăria şi onestitatea de a nu aplica legea.

Câtă ură să te apese împotriva unui om încât, după ce l-ai diabolizat în cel mai infam mod, preluând pe nemestecate temele propagandei portocalii, să-l deposedezi şi de o evidentă şi acceptată parte bună, încercând să o transferi afectivo – fraudulos favoritului tău?

Un al doilea exemplu, de rea – credinţă pe cât de inutilă în acest caz pe atât de caricaturizantă pentru profilul unei persoane care cochetează cu lumea statuilor, este introducerea, într-un context pur pedelistic, a două nume, chipurile, de milionari ai opoziţiei. Eu nu neg că domnii Severin şi Ponta or fi bogaţi. Dar dacă sunt, n-am auzit să-şi fi construit averile cu bani de la buget (or despre banii de la buget e vorba când spunem că nu există resurse pentru salariile profesorilor).  Bani de la buget care se regăsesc însă din plin în averile (mult mai mari) ale unor notorii pedelişti, de la Udrea la Manţog, de la Videanu la Berceanu şi Falcă etc. De aceştia, însă, domnul Cărtărescu se face că uită, protector, pentru că, nu-i aşa, deja a întrecut măsura apărându-şi casta.

Contele de Saint GermainPolemiceBasescu,Boc,Mircea Cartarescu,Nu i s-a dat ci i s-a luat,salariile profesorilor,Senatul EVZ,Tariceanu(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu, din EVZ, intitulat ' Nu i s-a dat ci i s-a luat', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-nu-i-s-a-dat-ci-i-s-a-luat-926282.html) Incredibil cum sufletul poate obnubila mintea, chiar şi atunci când mintea îi cere favorul unei singulare clipe de obiectivitate. Mircea Cărtărescu...Blog politic si polemic